Noi nu suntem mancurții nimănui,
Noi robi n-am fost barbarilor sălbatici,
Puneți-vă cuminți pofta în cui!
Popoare de nomazi și de astmatici.
Expulsie de curve prin nisipuri,
Popor de hoți ce-ați rătăcit prin oaze,
Intoxicând prin medii cu tertipuri,
Cu limbi spurcate în lins de găoaze.
Oricine are dreptul la pământ,
La viață, la tain, la cânt și țipăt,
Dar pe pământul nostru doar mormânt,
Și-o piatră vă vom așeza la capăt.
Voi pielea de cămilă azi pe cap,
Vă străduiți să ne-ndesați degrabă,
Să devenim mancurți cu handicap,
Ne ticluiți perpetua corvoadă.
Și cât o să vă rabde Dumnezeu?
Și cât să vă mai suportăm hachițe?
Noi suntem daci, iar voi popor ateu,
Și v-ați născut din prea bolnave spițe.
O să ne repliem iar pe Carpați,
În sanctuare fără de stihie,
Și-o să vă botezăm doar cu scuipați,
Noi încă purtăm cușmă, nu tichie!
Noi niciodată nu vom fi mancurți,
Noi suntem neam de zei născuți în munți !
JIANU AUGUSTIN
14 aprilie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu