Compromis

"O poveste de mai demult, de pe când senioarele încă se mai  numeau babe. Cu totul incorect poitic. Dar ce treabă au babele cu politica?! Sau, hai să facem un compromis. O să numesc baba din povestea mea bunica. Nu se supără nimeni, aşa-i? Ei bine... nici nu-mi vine să vă spun. Mă gândesc că n-o să mă credeţi. Dar am să vă spun totuşi. Într-o zi, bunica a început să curgă. Ce s-a întâmplat? A întrebat-o unul dintre fii. M-am înţepat cu grebla. Sofico, pune-i un plasture bunicii, a spus fiu-său şi şi-a văzut de treabă. Nu ştiu ce treabă avea el. Dar bărbaţii ştiu să-şi facă de treabă ca să nu-i pună femeile la treabă. Sofica i-a pus un plasture. Dar bunica s-a fisurat prin altă parte. Nepoţeii o priveau curioşi. Ia uite, iar curge bunica. Deşi, ca să fim cinstiţi, la început doar picura. Dar din ce în ce curgea tot mai tare. Au dus-o la doctor. Acesta a privit curios, a întors-o pe toate părţile şi şi-a declarat neputinţa. N-am ce să-i fac. Pare o scurgere incurabilă. Sau încercaţi la un instalator, poate vă ajută. Instalatorul a venit, s-a mirat dar i-a trecut, apoi i-a montat câteva robinete pe unde curgea, ca măcar să nu mai curgă necontrolat. Nepoţeii s-au distrat o vreme cu robinetele bunicii, apoi s-au plictisit. Aşa sunt ăştia bătrânii, plictisitori. Nu prea mai ai ce să faci cu ei. Ăştia ai ei, familia, s-au strâns la un consiliu să se sfătuiască. Ce facem cu ea? S-o dăm la reşapat, a propus unul. Nu foloseşte, a spus fie-sa mai mare. N-aţi văzut? O repari într-un loc şi crapă prin altul. Da, aşa e... Aici au fost toţi de acord. S-o ducem la azil, au propus câţiva. Nu vrea la azil. Ei, dar ce, e după ea?! S-au interesat, dar azilul costa prea scump. Aşa că au lăsat-o să curgă în voia ei. O scoteau prin curte, să nu ude covoarele. Bunica, adică baba din povestea mea, se făcea din ce în ce mai mică. Pentru că ceea ce curgea, dus era. Nimic nu mai venea în loc. Ştiţi, din cauza hormonilor, a zis nepotu-său student la medicină. Nu mai are hormoni de creştere. Bunica clipoci uşor, în semn de aprobare. Da, aşa e. Nu mai am. Apoi începu să susure printr-un alt loc. Cu timpul se obişnuiseră cu bunica asta curgătoare şi din ce în ce mai mică. Dar mie îmi era frică. Încă îmi este. Până ce bunica, într-o zi, a dispărut de tot. Se scursese toată viaţa din ea. Cum unde? În pământ. Pe urmele ei, pe unde trecuse picurând, curgând, susurând au răsărit ghiocei, violete, păpădii. Chiar şi nişte guguştiuci am văzut. Uite aşa se schimbă anotimpurile."

https://www.facebook.com/marilena.dumitrescu