Îți voi spune ceva, cu liniștea celui care a înțeles asta din proprie experiență: orice vei face și orice ți se va întâmpla, oamenii te vor judeca. Nu pentru că ai greșit, nu pentru că ai ales prost, ci pentru că judecata a devenit, pentru mulți, o formă comodă de a-și explica propriile frustrări și de a-și valida propriile alegeri.
Dacă vei divorța, te vor judeca că n-ai știut să ții o familie. Dacă vei rămâne singur, te vor judeca pentru că „sigur e ceva în neregulă cu tine”. Dacă vei avea o relație cu cineva care nu se potrivește gusturilor sau standardelor lor, te vor judeca pentru că „puteai mai mult” sau „nu e ce trebuie”.
Dacă vei lua în greutate, te vor judeca pentru delăsare și lipsă de voință. Nu vor lua în calcul boala, stresul, pierderile sau faptul că uneori corpul reacționează la viață, nu la mâncare. Vor reduce totul la „putea mai mult” sau „nu se respectă”, ca și cum voința ar fi singura măsură a valorii unui om.
Dacă vei slăbi, te vor judeca pentru metoda aleasă. Vor comenta dacă ai cerut ajutor spunând că „ai fi putut și singur”.
Te vor judeca pentru felul în care arăți, pentru ceea ce mănânci, pentru cum îți crești copiii, pentru ce carieră alegi, pentru că muncești prea mult sau pentru că nu muncești destul. Te vor judeca dacă taci și te vor judeca dacă vorbești. Dacă ești discret, ești suspect. Dacă ești deschis, ești prea mult. Dacă ești blând, ești slab. Dacă ești ferm, ești rece. Orice formă ai lua, va exista cineva care să o considere greșită.
Dar adevărul este acesta: cei care te judecă nu știu prin ce treci. Nu cunosc luptele tale zilnice, compromisurile pe care le faci, durerile pe care le duci în tăcere. Nu știu ce ai pierdut, ce ai salvat, ce ai îndurat ca să ajungi unde ești. Și, de cele mai multe ori, nici nu îi interesează să știe. Judecata lor nu vine dintr-o dorință de a înțelege, ci din nevoia de a se simți mai buni, mai drepți, mai siguri pe propriile alegeri.
Mai mult decât atât, oamenii te judecă adesea pentru lucruri pe care ei înșiși nu ar avea curajul să le facă. Te judecă pentru că ai plecat dintr-o relație care te distrugea, pentru că ai schimbat un drum care nu te mai reprezenta, pentru că ai ales altfel decât au ales ei. Curajul tău îi incomodează, pentru că le amintește de propriile renunțări, de propriile frici.
Dintre toți acești oameni, poate vei întâlni câțiva, dar foarte puțini, care să se bucure sincer pentru tine. Oameni care să nu te privească prin prisma succeselor sau eșecurilor tale, ci prin ceea ce ești. Care să rămână lângă tine indiferent cum se schimbă viața ta, înfățișarea ta, drumul tău. Care să nu-ți ceară explicații și să nu-ți ofere verdicte. Aceștia sunt cei care contează. Și sunt rari. Și prețioși.
Pentru ceilalți, nicio alegere de-a ta nu va fi vreodată suficient de bună, pentru că problema nu e alegerea, ci nevoia lor de a judeca. Și atunci, poate cea mai mare libertate este să înțelegi că nu ești dator nimănui cu justificări pentru viața ta. Să încetezi să trăiești în așteptarea aprobării. Să alegi pentru tine, chiar dacă asta înseamnă să fii neînțeles.
Pentru că, la final, nu vei trăi cu judecata lor, ci cu alegerile tale. Iar liniștea de a fi fidel ție însuți valorează mai mult decât orice validare venită din afară. - Irina Binder
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu