Cum îți trădează fotografiile din rețelele sociale stima de sine

Cum îți trădează fotografiile din rețelele sociale stima de sine

o analiză psihologică, nu o judecată morală

Pentru a afla informații despre o persoană – despre interesele, stilul de viață, valorile și mecanismele ei de adaptare – este suficient, de multe ori, să îi analizăm pagina de pe rețelele sociale. Spațiul digital a devenit o extensie a identității personale, un loc în care oamenii își construiesc și își reglează imaginea de sine.

Deși majoritatea utilizatorilor publică fotografii cu intenția de a arăta doar aspectele pozitive ale vieții – reușite, experiențe plăcute, momente de succes – psihologia arată că nu conținutul izolat este relevant, ci tiparul, repetitivitatea și rigiditatea mesajului transmis. Tocmai aici apar informații pe care, de multe ori, nici autorul paginii nu le conștientizează.

Este important de precizat de la început că nu este vorba despre judecăți morale, că nu orice fotografie indică o problemă și că nu există concluzii absolute despre un individ pe baza unei singure imagini. Psihologia lucrează cu corelații, frecvențe și tipare, nu cu excepții.

Un concept-cheie pentru înțelegerea comportamentului online este diferența dintre validarea internă și validarea externă. Validarea internă reprezintă un sentiment relativ stabil al propriei valori, care nu depinde constant de reacțiile celorlalți. Validarea externă reprezintă nevoia repetată de confirmare din partea mediului, prin aprecieri, like-uri, comentarii sau atenție. Cu cât stima de sine este mai solidă intern, cu atât expunerea demonstrativă scade. Cu cât este mai fragilă, cu atât nevoia de expunere și confirmare crește.

Ce pot indica anumite tipare de fotografii

Fotografiile frecvente din sala de fitness. O fotografie ocazională din sala de sport este un fapt banal. Însă atunci când pagina este dominată de postări repetate cu antrenamente, corp și progres fizic, apare un tipar clar. Din perspectivă psihologică, acest comportament poate indica o dependență crescută de validare externă, nevoia de recunoaștere și apreciere și o stimă de sine construită predominant pe imaginea corporală. Nu sportul este problema, ci nevoia de a-l expune constant ca dovadă de valoare personală.

Fotografiile excesive cu partenerul de cuplu. A publica imagini cu persoana iubită este firesc. Totuși, atunci când pagina este saturată de astfel de fotografii, cu un mesaj constant de fericire și unitate, apare un alt nivel de interpretare. În multe cazuri, acest tipar indică anxietate relațională, nevoia de a demonstra stabilitatea cuplului, neîncredere latentă în partener sau o stimă de sine dependentă de statutul relațional. Adesea, mesajul nu este adresat publicului, ci propriului sine, ca o formă de autoasigurare.

Fotografiile care ascund fața sau identitatea. Persoanele care evită constant expunerea feței, pozând din spate, din profil sau cu fața parțial acoperită, pot manifesta complexe legate de imagine, anxietate socială sau frică de evaluare și respingere. Există, desigur, și motive estetice sau artistice. Diferența o face consistența și rigiditatea acestui comportament.

Pentru o analiză completă, trebuie luate în considerare și alte tipare frecvente. Selfie-urile excesive pot indica narcisism defensiv sau insecuritate mascată. Fotografierea constantă a bunurilor de lux este adesea asociată cu nevoia de statut și recunoaștere. Mesajele motivaționale postate obsesiv pot semnala încercarea persoanei de a se convinge pe sine. Afișarea permanentă a fericirii poate ascunde negare emoțională, iar absența totală a fotografiilor personale poate indica evitare, retragere sau teamă de expunere.

Majoritatea oamenilor nu postează conștient pentru a impresiona, ci pentru a-și regla starea internă. Rețelele sociale funcționează adesea ca un mecanism de autoreglare emoțională. Omul se expune pentru a se liniști, pentru a simți că există, că este văzut și că are valoare.

Fotografiile din rețelele sociale nu arată cine suntem în esență. Ele arată ce avem nevoie să confirmăm, ce încercăm să stabilizăm sau ce ne lipsește într-un anumit moment al vieții. Nu pozele sunt problema, ci nevoia psihologică din spatele lor.

Un om echilibrat poate posta mult sau puțin. Diferența nu este cantitatea, ci dependența. Acolo unde stima de sine este solidă, expunerea este opțională. Acolo unde este fragilă, expunerea devine necesară.

Anatol Basarab.