Oamenii vor să fie fericiți, dar în fiecare dimineață se trezesc supărați pe viață, supărați pe lumina care intră pe geam, supărați că începe o nouă zi în care trebuie să o ia din nou de la capăt.
Oamenii vor să fie fericiți, dar îmbracă haine mohorîte, merg cu capul aplecat, salută triști și cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt și găurile din șosea...
Oamenii vor să fie fericiți, dar intră triști și stresați la locul de muncă, se grăbesc să-și judece colegii și să-și invinuiască șefii pentru tot ceea ce-i nemulțumește...
Oamenii vor să fie fericiți dar pleacă spre casă apăsați de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăștie și în casele lor...
Oamenii vor să fie fericiți, dar creșterea copilului a devenit o povară și dorința lui de joacă, un stres în plus...
Oamenii vor să fie fericiți, dar stau țintuiți în fața televizorului la știri, se îngrozesc la filme comerciale și se înfurie la emisiuni politice...
Oamenii vor să fie fericiți, dar acoperă cerul nopții cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioși gândurile de peste zi și pentru insomnii dau vina pe viață...
Oamenii vor să fie fericiți, dar tăcerea ori reflecția li se par timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniștea greu de suportat...
Oamenii vor să fie fericiți, dar nu au timp pentru ei...
Oamenii vor să fie fericiți, dar n-au timp de fericire...
Oamenii nu au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineții, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniștea casei, în stelele de pe cer, și-n rugăciunea de dinainte de culcare...
Fă Doamne, ca oamenii să învețe să fie fericiți!
- Pr. Hrisostom Filipescu -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu