Într-o bună zi, la noi în comună nu s-a întâmplat nimic. Bună, vorba vine. Nu era bună deloc. Pentru că așteptările noastre erau altele. Toată lumea ieșise la poartă să vadă ce se întâmplă. Dar degeaba ne uitam în stânga, ne uitam în dreapta, ne uitam în sus, ne uitam în jos. Nimic, nimic. Văzând că pe-afară nu se-ntâmplă nimic, am intrat înăuntru. Înăuntru, întotdeauna se întâmpla câte ceva. Își mai bătea unul nevasta, își mai păruia copilul sau soacra, mai dădea foc la ceva, mai tăia o găină, un vițel, sau măcar iarba. Dar nu. Acum nu se întâmpla nimic. Nevasta, copilul, vițelul, soacra, găina, iarba, toată lumea era bine-mersi. Am dat drumul la televizor. Nimic. Nicio inundație, nicio tornadă, niciun discurs, nicio vedetă bătută sau înșelată de iubit, nicio promisiune electorală, nimic, nimic. Niciun breaking news, nici măcar niște fake news. De obicei noi, oamenii, ne plângem că se întâmplă. Dar iată, ne plângem și când nu se-ntâmplă. Nimic nu ne mai mulțumește. Și totuși, cum e posibil? E simplu.
Nu se-ntâmplă nimic când nu face nimeni nimic.
(Marilena Dumitrescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu