Între 1915 și 1926, o boală misterioasă a măturat continentele, lăsând mii de oameni blocați într-o stare ciudată, între viață și uitare:
encefalita letargică — o inflamație cerebrală care, și astăzi, rămâne în mare parte neînțeleasă.
Totul începea aparent banal, ca o gripă:
febră mare,
durere în gât,
o oboseală sfâșietoare.Dar apoi începea coșmarul:
vedere dublă,
vorbire îngreunată,
mișcări reduse la minimum, ca într-un film derulat în reluare...…și pentru mulți, o coborâre lentă într-un somn fără sfârșit sau într-o catatonie vie.
Această epidemie a ucis peste 500.000 de oameni.
Cei care au supraviețuit… n-au mai fost niciodată la fel — rămași captivi în corpuri care nu puteau merge, vorbi sau „se trezi” complet.
Și partea cea mai tulburătoare?După 1926, boala a dispărut brusc, la fel de enigmatic cum apăruse.
Fără explicații clare. Fără tratament. Fără concluzii definitive.
Astăzi, encefalita letargică mai trăiește doar în memoria medicinei, ca „epidemia somnului” — o amintire înfiorătoare a cât de subțire este granița dintre conștiință și tăcerea eternă. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu