Uneori, două suflete se regăsesc în această lume, de parcă o forță nevăzută le-a trasat drumurile să se încrucișeze exact la momentul potrivit. Aparent, este întâmplare. Aparent, este coincidență. Aparent, totul pare perfect.
Dar uneori, oamenii se pierd. Nu pentru că și-au dorit asta, nu pentru că nu s-au iubit suficient, ci pentru că viața își are propriile căi. Aparent, e vina unuia. Aparent, e vina celuilalt. Dar, în realitate, nimic nu e greșit. Nimic nu e întâmplător.
Undeva, cândva, înainte ca lumea să fi prins formă, două fărâme de stea s-au recunoscut printre galaxii și s-au iubit fără margini. S-au alergat prin univers, și-au șoptit promisiuni și și-au promis că se vor regăsi. Și nu s-au uitat.
Apoi a venit viața și i-a așezat în lumi diferite. Pe unul l-a trimis departe, peste oceane și orizonturi. Pe celălalt, l-a lăsat printre ruinele sufletului său, să se caute printre cioburi.
Și da, doare să fii departe de ceea ce știi că îți aparține. Doare să simți că ai pierdut ceva ce era menit să fie al tău. Dar adevărul e că iubirea adevărată nu se pierde. Se reîntoarce. Când e timpul. Când suntem pregătiți să o trăim.
Uneori, oamenii se întâlnesc și nu se mai lasă. Uneori, iubirea chiar e îndrăgostită. Uneori, două suflete își aparțin în tăcere, dincolo de ani, distanțe și vieți.
Și, aparent, totul pare întâmplător.
Dar, în realitate, e doar povestea pe care am scris-o cu mult înainte ca viața să ne fi adus aici. O poveste veche, care ne așteaptă, răbdătoare, să ne amintim că ne aparținem...
- Preluat de pe web
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu