Câte ceva despre bătrâni

Recent la un eveniment a venit vorba despre oamenii bătrâni. Persoanele care vorbeau despre acest subiect se exprimau dispreţuitor la adresa bătrânilor sau cumva la cea a persoanelor mai în vârstă.

Poate că este o impresie greşită, dar în vremea copilăriei mele mi se părea că oamenii în vârstă erau cu adevărat respectaţi pentru experienţa şi înţelepciunea dobândită de cei mai mulţi dintre ei. În zilele noastre bătrâneţea a ajuns cumva un păcat sau chiar o sursă de batjocură

Cum am defini un bătrân?

BĂTRÎN1, -Ă, bătrîni, -e, adj. 1. (În opoziție cu tînăr) Înaintat în vîrstă, care trăiește sau există de mulți ani. În casă, cei mai bătrîni cinstesc, dorindu-și noroc. BUJOR, S. 100. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. Așa ne amăgea mama, cu o pupăză care își făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn. CREANGĂ, A. 52. ◊ (Transilv.) June bătrîn = tînăr căruia i-a trecut vremea însurătorii, flăcău tomnatic. Trandafir crescut în fîn. Rău îmi stă june bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459. Fată bătrînă = fată care a îmbătrînit nemăritată. Nu ședea fată bătrînă, Că și dracu s-a-nsurat Și tu nu te-ai măritat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449. ◊ (Ca atribut dat unr personalități istorice) Pliniu cel bătrîn. Mircea cel bătrîn. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care a ajuns în stadiul bătrîneții, care și-a pierdut frăgezimea. Înalt, cu spatele lat și adus, cu fața încrețită și bătrînă. SAHIA, N. 65. O adîncă întristare era scrisă pe fața lui bătrînă. EMINESCU, N. 55. 2. (În opoziție cu de acum, actual, modern, proaspăt) De demult, din vremuri vechi, din moși-strămoși, vechi. Pe străzile-aceslui bătrîn București Ies primii boboci de lumină. DEȘLIU, M. 69. Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît Cu-a lui negură bătrînă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. Noi toți sîntem așa de tineri, Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrînă doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, PATR. 24. [împăratul] nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului... nici la poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor. EMINESCU, N. 3. ♦ (Despre băuturi) Vechi. Țuica a fost bătrînă, vinul de soi, se mai afla și o sticlă de vișinată. PETRESCU, A. 292.

sursa: DLRLC (1955-1957)

BĂTRÂN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

sursa: DEX '09 (2009)

A vorbi urât sau dispreţuitor fata de o persoană în vârstă presupune a vorbi urât despre părinţii sau bunicii tăi.

Şi nu toţi ajungem bătrâni aşa încât bătrâneţea este numai pentru unii. Privilegiaţi.

Pentru că:

Bătrânul vede şi-n trecut şi-n viitor.

Bătrâneţea şi trecerea timpului ne învaţă de toate.

Când eşti prea tânăr, e prea devreme; când eşti bătrân, e prea târziu.

Cinsteşte-i pe bătrâni, căci şi tu vei fi bătrân.

Înaintea bătrânilor să ai urechi în gură.

Să ne iubim şi respectăm aşadar bătrânii!