"Parcă altfel venea toamna în urmă cu 30-40 ani. Mai pe îndelete, mai așezat.
La 15 septembrie ne trimiteau părinții la școală. Mergeam în uniformă. Nu era încă de haine groase. Însă după două săptămâni rugineau frunzele, iar diminețile deveneau cețoase și reci.
În dulcele târg moldovenesc în care mi-am petrecut copilăria și adolescența, simțeam anotimpurile ca pe ceva viu.
Nu se schimba ora de vară/ora de iarnă. La 10,30 seara...cel târziu 11, eram la culcare. Parcă și orașul începea să doarmă.
Pe la jumătate de octombrie se făcea târg de ziua recoltei. Era ultima strigare de adunat cele pentru iarnă la beci.
Mormane... gogonele, vinete, cartofi, varză pentru murat.
Apoi, prin noiembrie incepeau dimineți cu bruma groasă. Adăstau fire albe de condens înghețat pe frunzele sau pe bordurile neatinse de soare uneori până târziu la amiază.
Când începea postul Crăciunului, se punea de ploaie măruntă. Zile mocănești.
Picuri din ăia despre care nu poți zice dacă sunt apă sau ceață densă. Primeneau parcă aerul de toate cele ale anotimpurilor trecute. În aer se simțea fum de vreascuri arse de gospodarii care își faceau curățenie prin curți.
Și deodată , peste picurii ăia cât lacrima de furnică, se cobora de nu stii unde coada crivățului. Se adunau fuior în ace de gheață și repejor fulgi subțiri se lipeau de geam. Povestea asta de la toamnă la iarnă dura cam trei luni. Parcă era altfel altădată!"
Titi Dincă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu