Lânga Tokio traia un vestit războinic Samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o dupa-amiaza, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, aștepta pâna când adversarul făcea prima mișcare și apoi, fiind dăruit cu destula inteligență pentru a corecta orice greșeala ar fi făcut, contraataca cu viteză.
Tânarul luptator nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputația Samuraiului, a decis să-l învinga pentru a-și mări faima. Toți studenții erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toți în piața din centrul orașului, iar tânarul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în direcția lui, l-a scuipat în față, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat pâna și pe strămoși.
Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul ramânea impasibil. La sfârșitul după-amiezii, simțindu-se obosit și umilit, războinicul a abandonat și a plecat.
Decepționați de faptul că maestrul primise atât de multe insulte și provocări, studenții l-au întrebat:
„Cum ai putut răbda atât de multă umilință? De ce nu ți-ai folosit spada, chiar dacă știai că ai fi pierdut, în loc să-ți expui lașitatea în fața tuturor?”
„Dacă cineva vine la tine cu un cadou și tu nu îl primești, cui aparține cadoul?” – întrebă Samuraiul.
„Celui care ți l-a oferit – replică unul dintre discipoli.”
,,La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie – spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparțină celui care le-a purtat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu