Personalitatea zilei: Dumitru Furdui

Dumitru Furdui (Tică Furdui) (n. 27 octombrie 1936, Băilești, Dolj, România – d. 13 aprilie 1998, Paris, Franța) a fost un actor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1957, nu fără peripeții (este eliminat temporar în 1953), devenind ulterior interpret de comedie în teatru și televiziune.

S-a născut la într-o familie de basarabeni (zona Soroca) care s-au refugiat în Oltenia la începutul celui de-al doilea Război Mondial. Se crede că de fapt actorul a fost născut în Basarabia, dar actele de identitate i-au fost întocmite în România.

În 1982 sau 1983 s-a refugiat politic în Franța, unde a lucrat sporadic în cinematografie, până la moartea survenită în circumstanțe neclare (căzut de la etajul opt al imobilului în care locuia, posibil ca urmare a unui suicid și/sau datorită consumului de alcool). Actorul ducea o viață retrasă, exilul nedovedindu-se soluția visată; în momentul decesului, fiul său, Tudor Furdui, se afla în România.

Fiul său este din 1999 crainic sportiv la TVR1.

Actorul a scris și memorialistică: 2 volume apărute postum în 1999 la Editura Fronde sub titlul „Teatrul în comunism”.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”

A devenit cunoscut şi iubit de public pentru rolurile sale de comedie în teatru şi film. A debutat în 1958 în pelicula „Doi vecini“, regizată de Geo Saizescu, avându-i colegi de platou pe Grigore Vasiliu-Birlic, Nineta Gusti, Ion Lucian, Carmen Stănescu. Au urmat „Setea“, „Soldaţi fără uniformă“, „Un surâs în plină vară“ sau  „Împuşcături pe portativ“. 

L-a jucat pe Cristoloveanu în „Brigada Diverse intră în acţiune“ (1970), alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, sau Dem Rădulescu. N-a lipsit din comediile de neuitat „B.D. în alertă“ sau „B.D. la munte şi la mare“. 

A fost remarcabil în rolul inginerului agronom Geo în filmul „Toamna bobocilor“, regizat de Mircea Moldovan. 

În teatru a făcut roluri memorabile în „Balerina portocalie“, în „Câinele grădinarului“, în „Sânziana şi Pepelea“ sau în „Triumful talentului“, difuzate la Teatrul Naţional Radiofonic. 

Cartea lui „Teatrul în comunism“se citeşte cu plăcere, având o triplă calitate: informează, reaminteşte, meditează“, a scris Bogdan Ulmu în „File dintr-un jurnal teatral“. 

Dumitru Furdui s-a confesat într-unul dintre volumele sale de memorialistică: 

„Orice ocazie ţi se iveşte să o studiezi cu atenţie şi dacă e-n măsură să îţi schimbe viaţa, cât de cât în bine, să o urmezi. Nimic mai regretabil decât să te gândeşti pe urmă că ai avut o oportunitate şi n-ai folosit-o!“

Vreme rea

La nici doi ani după nuntă, nevastă-sa a început să ningă. La început el nu s-a speriat. A crezut că e normal. Nu mai fusese însurat până atunci, aşa că nu ştia mare lucru despre femeile măritate. Ea era frumoasă aşa, ninsă. Dar lui îi era din ce în ce mai frig. Aşa că a început să bea. Seara, după lucru, mergea cu colegii la băut. Beau şi vorbeau despre neveste. Aflase de la ceilalţi că toate femeile măritate ning uneori. Unele chiar viscoleau câteodată. Altele, dimineaţa erau pline de rouă.  Unele se înceţoşeau, iar altele se înnorau şi plouau zile în şir. Mai ales englezoaicele. Englezoaicele erau nevestele englezilor. N-ar fi aflat asta dacă n-ar fi lucrat la o multinaţională. Într-o zi, un corporatist din ăsta a dispărut. Au aflat mai târziu că fusese surprins de avalanşa de nevastă-sa în pat cu o colegă nemăritată şi însorită. Au ţinut un minut de reculegere, dar nimeni nu s-a gândit la corporatistul mort sub zăpezile nevestei. Toţi s-au gândit la nevestele lor care, înainte de a se mărita, erau toate numai raze de soare. Apoi s-au îmbătat criţă, pregătindu-se pentru tornada de-acasă. Hei, bărbaţilor! Să ştiţi că femeile răsar şi strălucesc doar pe cer senin.

(https://www.facebook.com/marilena.dumitrescu) 

Viața mea...

„Viața mea nu este construită pe răstit, pe înjurături, pe relații de forță. Eu nu mi-am permis niciodată să mă răstesc la nimeni. Probabil că autoritâțile ar reacționa daca aș începe să injur. Să spun tot felul de vorbe grele. Dar nu pot, pentru că mă îmbolnăvesc. Relația asta de ostilitate e derizorie. Dacă eu văd la televizor că o majoritate agramată aflată în sânul Parlamentului se răstește, mie bunul simț și educația îmi spun că trebuie să fac invers. E o chestie elementară, creștină, să cumpănești și să stabilești cu blândețe ce ai de făcut.”

————————

Marcel Iureș