G R A T I S -ul și guvernul Salvator (preluat de pe net). Povestea mi se pare cunoscuta...

Excelentă analiză a unui student... fără risipă... Fără plan social gratuit.

În mijlocul unei clase, la o universitate, unul dintre studenți l-a întrebat pe neașteptate pe profesor:

- Ştiti cum sunt capturaţi porcii sălbatici?

Profesorul a crezut că este o glumă și se aștepta la un răspuns amuzant.

Tânărul i-a răspuns că nu e de glumă, și și-a început serios dizertația:

- Pentru a captura porcii sălbatici, mai întâi se caută un loc în pădure unde merg de obicei porcii sălbatici, iar acolo se pune zilnic puțin porumb pe pământ.

Așadar, porcii sălbatici vin în fiecare zi să mănânce porumbul “gratis” și, când se obișnuiesc să vină zilnic, construiești un gard în jurul locului unde s-au obișnuit să mănânce, câte o parte pe rând...

Când se obişnuiesc cu o parte a gardului, se întorc să mănânce porumbul, iar tu construieşti altă parte a gardului... Se obișnuiesc din nou și mănâncă din nou.

Construiești gardul în jur, puțin câte puțin, până instalezi patru laturi ale gardului în jurul porcilor. În cele din urmă instalează o poartă pe ultima parte.

Porcii sunt deja obișnuiți cu porumbul gratis și gardurile, și astfel încep să vină singuri prin intrare. Atunci închizi poarta și capturezi tot grupul. Atât de simplu, pas cu pas, până în ultima secundă porcii își pierd libertatea. Încep să alerge în cerc în interiorul gardului, dar sunt deja la închisoare. După aceea, încep să mănânce porumbul gratuit. Se obișnuiesc atât de mult încât uită cum să vâneze singuri, și de aceea acceptă sclavia.

Chiar și ei sunt recunoscători răpitorilor lor și, generații întregi merg fericiți la abator. Nici măcar nu au încredere că mâna care îi hrănește este aceeași care îi omoară. Tânărul i-a spus profesorului că este exact ceea ce a văzut că se întâmplă în țara sa, în provincia sa, în orașul său, cu oamenii săi.

Guvernele populiste, în proiectele lor dictatoriale, ascunse sub mantaua ”democratică” eliberau porumb gratuit pentru suficient timp pentru a atinge supunere sistematică.

Și fiecare nou ”guvern Salvator” se deghizează în”programe sociale”, dă pomană, dă bani pe care îi scot din buzunarul muncitorului, îndeplinește misiuni, planuri, indulgențe, legi, ”protecție", subvenții pentru orice, exproprieri nejustificate, programe de ”Bunăstare socială”, petreceri, târguri sau festivaluri, uniforme, pâine și circ, transport gratuit.

“G R A T I S!”

Tot acel ”liber” pe care-l oferă astfel de escroci, deghizati în politicieni, unui popor prost obișnuit cu firimiturile porumbului gratis și ”liber”. Fură capacitatea de a fi critic, gânditor și antreprenor.

Cu toate acestea, bineînțeles că nimic nu am primit ”gratis".

În consecință, ”nu există prânz gratis”!

În sfârșit, realizați că tot acel minunat ”ajutor” guvernamental este o problemă, care se opune viitorului democrației în țara noastră.

Puteti sa luati atitudine sau încrucișați brațele, și mâncați și porumbul...

Și așteptați măcelul.

Despre diversitate gastronomica, capsuni si dulceata

Cand scriu aceste randuri ma gandesc la vremurile copilariei mele petrecute la bunicii din partea mamei in satul Carja din judetul Vaslui, un sat linistit aflat pe malul Prutului unde in zilele toride de vara alergam toata ziua prin colbul drumului desculti si imbracati numai in chiloti tetra iar  dupa apusul soarelui daca nu ne imbracam bine ne piscau tantarii de ne umpleam cu toti de blande.

Ziua ne trimiteau bunicii sa cumparam paine de la brutarie, peste proaspat de la chisocul fermei piscicole sau vinete si ardei capia de la un alt chiosc al fermei de legume.

Bunica mea facea o saramura de peste delicioasa  pe care o mancam cu o mamaliga tare pe care o taiam cu ata si uneori in zilele de sarbatoare ne facea gogosi sau clatite pe care le mancam unse cu dulceata de prune sau caise.

Cine mai stie in ziua de astazi cum arata un servici pentru servit dulceata?

In zilele de vara calduroase mergeam in vizita la matusile mele si eram serviti cu dulceata si apa proaspata scoasa atunci din fantana.

La cea mai mare cautare era dulceata de nuci sau cea de cirese amare.

Am descoperit recent ca in materie de preparat dulceata romanii sunt foarte inventivi existand o mare diversitate fapt pentru care v-as recomanda dulceata Veronica care este preparata artizanal si natural, nu contine conservanti, aditivi alimentari sau arome artificiale.

La acest producator local gasiti preparate dulceturi dupa retete mostenite de la bunica cum ar fi: dulceata de nuci verzi, dulceata de cirese amare, dulceata de trandafiri, dulceata de ardei iute si nu numai.

Mie mi-au atras atentia 2 feluri de dulceata de capsuni:

-dulceata de capsuni cu pinot noir si condimente din gama Gourmet care foloseste ca ingrediente: căpșuni, zahăr, pinot noir, lămâie, scorțișoară, cardamon, anason, cuișoare.

Aceasta este un produs artizanal si natural preparat din ingrediente proaspete care nu contine conservanți, aditivi alimentari sau arome artificiale.

-dulceata de capsuni cu busuioc fara zahar preparata din căpșuni, green sugar, busuioc, lămâie.

Aceasta este de asemenea un produs artizanal si natural care nu contine zahar si nici conservanți, aditivi alimentari sau arome artificiale.

Zahărul este înlocuit cu un produs special – „green sugar”. Acesta nu are calorii, indicele glicemic este zero, este un îndulcitor natural recomandat de Societatea de Nutriție din România.
Sunt sigur ca vizitand pagina acestui producator local de "dulceata din camara"  veti gasi ceva pe gustul vostru care sa va faca cu ochiul. Astept impresiile voastre despre produsele pe care le veti descoperi pe pagina de Facebook a Veronicai.

Viaţa artistică în timpul pandemiei

Din păcate, viaţa artistică din sălile de repetiţii şi spectacole s-a oprit pentru mult o perioada nedeterminată.

Pe You Tube se difuzeaza zilnic piese de teatru, spectacole de operă si concerte.

Exceptand muzica lui Pepe transmisă live sau a lui Bogdan nu am putut urmări altceva in ultima vreme.

De ce? 

Pentru că schimbul de energie dintre interpreţi şi public poate avea loc cel mai eficient doar în sala de spectacol, nu în faţa unui ecran de tv sau calculator care omoară emoţiile de pe scenă.