O altă veste tristă pentru noi...

Azi dimineață am fost șocat să aud un coleg care citea cu glas tare o știre tristă de pe Facebook:

"A murit actorul Ioan Gyuri Pascu!"

Ce pot să spun?

L-am văzut pentru prima oară în 1984 la Costinești, pe locul unde evoluau la vremea aceea trupele de umor românești și diverși cântăreți care au devenit în timp celebri, Terasa Radio Vacanța Costinești.

L-am văzut cântând și recitând, făcându-ne să râdem pe toți cei prezenți.

Apoi l-am văzut la Casa Studenților Grigore Preoteasa cu ocazia diverselor manifestări organizate acolo, spectacole, Baluri ale Bobocilor etc.

A colaborat cu trupa Divertis descrețindu-ne frunțile ani de-a rândul în spectacole și seriale transmise la televiziune.

S-a dus la ceruri un talent,   un mare promotor al râsului.

Fără Ioan Gyuri Pascu pe lumea aceasta vom râde mult mai puțin.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Haendel versus restul lumii

Îl ador pe Haendel.

Mi-au plăcut toate compozițiile lui pe care am avut ocazia să le ascult în diverse împrejurări.

Din păcate la Filarmonica Oltenia și la Operă Craiova nu prea am avut ocazia să-i ascult pe viu câte ceva din opera sa.

Păi ce pot spune despre acest mare compozitor? De ce oare m-a făcut să-i plac compozițiile oare?

Deoarece îmi place foarte mult muzica barocă.

Oamenii de știință spun că ascultarea muzicii baroce îți prelungește viața.

Marii dirijori ai lumii au trăit mult peste media de viață.

Haendel a compus prima sa opera la vârsta de 20 de ani.

Alcina, opera care îmi place mie cel mai mult a compus-o la 40 de ani.

Este foarte interesantă cariera acestuia, născut în Germania unde a făcut carieră muzicală până la 25 de ani, a studiat în Italia cu compozitori celebri și s-a mutat în Anglia unde a performat la curtea regelui.

La vârsta de 34 de ani a pus bazele unui teatru de operă la Londra.

La vârsta de 32 de ani a compus Muzica Apelor, poate cea mai cunoscută compoziție a sa.

Cu 8 ani înainte să moară a orbit, decesul sau a produs o mare tristețe lumii muzicale din acele vremuri fiind înmormântat cu înalte onoruri.

Un amic cu simțul umorului care se pricepe foarte bine la muzica mi-a sugerat să nu mai ascult Haendel, deoarece acesta este mort.

Să ascult de exemplu Carla's Dreams!

Păi ascult și Carla's Dreams dar am o dilemă:

După 257 de ani de la moartea lui Haendel oamenii mai asculta muzica acestuia.

În anul 2270 oamenii vor asculta Haendel sau Carla's Dreams?

Matiaș cel haios

Matiaș a fost vecin cu mine și acum mulți ani s-a mutat, habar nu aveam unde; s-a mutat într-o zi când eram plecat din localitate și nu l-am mai văzut de atunci.
Crezusem că a murit, la câte probleme de sănătate avea la un moment dat.
Îi pierdusem urmă până astăzi... când l-am văzut pe strada plimbând o plasă goală pe care o legăna încet în mâna lui dreaptă.
Este un bărbat frumos cu vreo 4 ani mai mare decât mine, interesant, cu simțul umorului, cultivat căruia îi plac femeile.Și el lor.

Făcuse vreo 2 ani de pușcărie pentru infracțiuni economice și era foarte fericit și se lauda peste tot cu asta:
"Habar nu aveți cât este de bine să faci pușcărie. Stai singur acolo în celulă, cu gândurile tale și ai timp să te gândești la ce ai făcut în viața ăsta bun sau rău! Eu am plătit pentru că nu am făcut bine ceva! Alții au făcut de 100 de ori mai multe porcării și se plimba bine mersi pe stradă și prin țări străine. Dar au făcut bine ce au făcut!"

Matiaș are cam 1.90 metri înălțime și când l-am cunoscut avea 175 de kilograme iar din cauza asta avea probleme mari cu inima, stătea mai mult internat pe la cardiologie, era foarte sedentar, fuma mult și nu ținea niciun fel de dietă.
A făcut rugby, lupte libere, box și haltere dar când a abandonat sportul a început să facă tot ceea ce nu a făcut cât timp a făcut sport.
A reușit să slăbească 55 de kilograme și de ani de zile nu mai consuma pâine, mămăligă, dulciuri și alcool și s-a lăsat de fumat.

Nu a avut curaj să își facă operație de micșorare de stomac cum s-au chinuit alte persoane, i-a fost frică mai ales că unii au murit din cauza complicațiilor postoperatorii.
În fiecare zi merge pe jos minim 10 kilometri prin oraș.
"Salut măi omule!, îmi zice și mă strânge în brațe ca un urs grizzly oltenesc.
Este îmbrăcat sport cu adidași, șosete, șort și tricou originale, toate marca ADIDAS.
"Salut mai Matiaș, am crezut că ai murit! Unde naiba ai dispărut?"
"M-am mutat la curte, am o livadă imensă, mă ocup de grădinărit, pomi am și stupi, să vii într-o zi pe la mine să îți dau niște fructe bio!", mă invita și îmi explica unde să vin, îmi dă și numărul de telefon în timp ce se uită după femeile care trec pe stradă.

Două doamne vârstnice îi zâmbesc, par a fi cam de vârsta mamei mele, Matiaș le zâmbește și el și le întreabă ce mai fac... ele râd zgomotos și pleacă mai departe fără să-i răspundă.
"Le știi?. îl întreb.
"Nu, dar ce contează? Am fantezii cu femei în vârstă!"
Mă uit la el mirat și nu comentez.
Probabil arăt ca un tâmpit căzut în prosteala pentru că îmi trage o palmă peste ceafă să îmi revin.
"Habar nu ai copile ce știu să facă băbuțele astea!", și îmi face cu ochiul cu subînțeles.

Plec spre casă, mă bucur de revederea cu Matiaș și îi promit că voi trece pe la el în weekend.
Încerc să mi-l imaginez pe Matiaș în scene erotice cu băbuțele lui și mă pufnește râsul.
Și chiar nu îmi imaginez ce știu să facă cele două băbuțe, dacă uită să își ia medicamentele, atunci când nu le dor șalele și le lasă reumatismul, asta dacă nu le crește tensiunea sau glicemia.
Eu cred că îl ajută să sape grădină și să stropească pomii și a făcut mișto de mine.

Ajung acasă, îmi torn puțin vin alb de pe fundul unei sticle, rămas de la ultima petrecere, într-un pahar cu picior, îmi pun Moonsorrow-Sankarihauta la maxim și îmi aprind un trabuc.
Scot câteva fumuri, îmi fac câteva poze, le postez pe facebook și mă gândesc la Matiaș care este un om frumos și amuzant.
Întâlnirea de astăzi cu el m-a distrat copios
În weekend voi trece pe la el să mănânc mere și roșii bio cultivate probabil de cele două băbuțe.

Luiza Stănescu la Tradem

Astăzi la Tradem am avut ocazia să discutăm cu domnișoara Luiza Stănescu, de profesie actriță,  la o nouă întâlnire din cadrul proiectului „În culisele scenei, în culisele vieții”.

În prezent Luiza Stănescu este stabilită la Malmo în Suedia, unde lucrează ca actriță la unul din teatrele din localitate.

Întâlnirea din această seară, amuzantă și relaxanta ne-a oferit ocazia de a afla cum s-a descurcat o româncă singură în Suedia, cu limba, obiceiurile și sistemul de învățământ, serviciul de actriță sau  cu proiectele personale, cu integrarea în societatea lor și despre planurile de viitor ale acesteia, legate de profesie și familie.

îi urez succes domnișoarei Luiza Stănescu pe mai departe în cariera profesională și în îndeplinirea visurilor pe care sunt convins că se va strădui să și le îndeplinească!

La cinema.Disparitia unui mare actor.

In Barlad existau numai doua cinematografe, Cinematograful Victoria, in centru pe malul Cacainei si Cinema Barladul, pe strada Republicii, dincolo de Biblioteca, spre Fabrica de Confectii.

Uneori se mai rulau filme si la Casa de Cultura a Sindicatelor.

La scoala ni se dadeau obligatoriu bilete la film cu un leu bucata.

Un leu avea o valoare imensa, un leu era o gogoasa, un leu o inghetata, un leu o vata pe bat sau un pahar de suc.

Cu un leu mergeai de doua ori cu autobuzul sau iti cumparai in recreatia mare un sfert de paine, si mai ramaneai si cu bani.

Filmul era una din principalele distractii ale copiilor si nu numai.

Era singurul loc unde vedeai filmele color.

Filmele care rulau la cinematograf nu se difuzau la tv.

Televiziunea avea program redus, cu mici exceptii, majortatea emisiunilor tv erau neinteresante pentru noi.

Cand rula cate un film indian, coada la bilete era pe scarile cinematografului.

Am vazut Vandana, O floare si doi gradinari sau Prietenii mei elefantii, de nenumarate ori.

In sala de cinematograf, toata lumea plangea.

Erai smecher daca mancai seminte si scuipai cojile pe jos.

Daca fluierai cand se rupea filmul de celuloid, sau se lua curentul, erai smecherul orasului, iti crestea ratingul de cateva ori, te salutau si invidiau toti mucosii.

La adapostul intunericului sarutam si mangaiam fetele.

Astazi, am aflat ca a mai disparut dintre noi, un vis, un mare actor, o figura care ne-a marcat copilaria, un actor pentru care am stat la cozi imense, la cinematograf si m-am imbulzit de multe ori, ca sa il vad pe marele ecran.

Actorul BUD SPENCER, s-a stins din viata la varsta de 86 de ani.

Actorul napolitan, a fost un mare inotator, participand la olimpiadele de la Helsinki si Melbourne, pilot profesionist de avion si elicopter.

I-am vazut aproape toate filmele si l-am simpatizat enorm.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Ghici cu cine m-am intalnit?

Am avut o seara plina de evenimente!

Toate placute, unele dintre acestea,  au fost la aceeasi ora, astfel incat  cu riscul de a supara pe unii dintre prietenii mei, am lipsit motivat de la unii, cu scuzele de rigoare.

Asteptand un bun prieten pe strada Unirii, in fata mea a aparut brusc un om simpatic, o persoana foarte cunoscuta, multi il stiu de la televiziune.

Un om inteligent, cultivat, pasionat de sport, stiinta, paranormal, credinta si oameni.

Este inalt, slabut si foarte fermecator si pozitiv.

"Buna seara domnule...!", l-am salutat.

"Buna seara!", mi-a raspuns zambind.

"Daca nu faceti o fotografie cu mine ....!!!"

"Ce sa intampla?", intreaba mirat si zambind surprins la mine.

"Nimic!",ii raspund razand.

Rade si el, o rog pe o doamna din preajma sa ne faca o poza.

Avem multe cunostinte comune, discutam despre ele..ma roaga sa le salut cand le intalnesc.

Ghiciti cu cine m-am intalnit si fotografiat?Cine ghiceste cat mai repede va castiga un premiu.

Primele 3 postari vor lua urmatoarele premii:
Premiul 1-o fotografie impreuna cu mine
Premiul 2-o fotografie impreuna cu Ileana Cosanzeana
Premiul 3-o fotografie impreuna cu Fata Morgana

Succes!

Esop

Esop (640-560 i.e.n.) , a fost un intelept antic autor de fabule.
A fost sclav cea mai mare parte a vietii
A murit aruncat de pe stanci la Delfi, fiind acuzat de blasfemie.
A compus peste 400 de fabule,care au fost  transmise prin viu grai timp indelungat.

Am citit cateva citate interesante pe care vi le spun si voua:

Nu privi la cum arat, ci la cum gandesc.Nu intodeauna cel slut e si prost.

Trei calamitati exista: focul, femeia si marea. 

Daca nu poti evita moartea, cel putin mori cu demnitate. 

Weekend placut!

Bias din Priene

Bias din Priene (642-577 i.e.n), a fost unul dintre cei 7 intelepti ai Greciei.
Nu se cunosc foarte multe despre viata acestuia insa au ramas unele vorbe de duh si informatii modeste despre viata acestuia.
Mie mi-a placut urmatoarea pilda:

Care este cel mai bun sfetnic?Timpul.

Un mare dascal si intelectual roman, un mare filantrop, o moarte tragica

O postare a colegului meu de liceu Adrian Todireasa gasita astazi pe facebook mi-a rascolit amintirile legate de locurile copilariei mele si de un nume, acela al marelui profesor care a fost Stroe Belloescu.

De profesie inginer, scolit in Belgia, la varsta de 28 de ani era director la Gimnaziul Real din Braila de unde s-a transferat la Liceul Gheorghe Rosca Codreanu din Barlad, unde a predat matematica timp de 32 de ani pana a iesit la pensie.

A eleborat manuale de matematica pentru elevi, a construit scoli in satele Grivita, Plesa si Palerma si o biserica in comuna Grivita.

In anul 1909 a ridicat la Barlad o Casa Nationala, cladire in care in prezent functioneaza Biblioteca Municipala "Casa nationala Stroe Belloescu" Barlad.

In Casa Nationala a fost sediul Ligii Culturale din Barlad condusa de profesorul Stroe Belloescu.

Aceasta cladire a fost donata in anul 1909 primariei, cu conditia ca  acest sediu sa nu fie folosit decat ca muzeu, biblioteca publica si pinacoteca.

A donat sume de bani elevilor si studentilor saraci, scolilor, societatilor culturale si bisericii.

A luptat in Razboiul de Independenta a Romaniei fiind comandant de batalion, primind medalia Aparatorii Independentei.

A fost senator in Parlamentul tarii.

In anul 1912 a fost asasinat sub tortura, de un grup de noua talhari care cautau bani in casa acestuia.

Pe panglica unei coroane depuse la inmormantarea acestuia scria:

„Lui Stroe Belloescu – Răspânditorul de lumină şi dragoste de neam, sprijinitorul şcolarilor săraci şi ziditorul de şcoli.” 

Mai multe despre Stroe Belloescu gasiti aici

Exista in Romania de astazi asemenea oameni?

De ce s-ar intrista domnul Alexandru Iotu astazi?

Unul dintre cei mai mari arhitecti romani Alexandru Iotu s-a nascut in Bucuresti, la 20 august 1918. 

Mama- Maria Iotzu, tatal -Constantin Iotzu, architect, profesor si decan al Facultatii de Arhitectura din Bucuresti intre anii 1940-1944.

 A urmat clasele primare la scoala C.A. Rosetti din Bucuresti intre 1926-1928 si cursul secundar la Liceul “Spiru Haret” intre anii 1928-1936.

Din 1935 lucreaza ca desenator arhitect in biroul tatalui sau.

In perioada 1936-1941 urmeaza cursurile Facultatii de arhitectura din Bucuresti. 

Isi sustine Diploma in februarie 1944, obtinand calificativul „Magna cum Laudae”.

Din ianuarie 1939 lucreaza in atelierul arhitectului Petre Antonescu, academician, rector al Facultatii de Arhitectura si apoi, din 1941 in biroul acad., prof.,arh. Octav Doicescu.

Prima sa lucrare, dateaza din 1939, fiind conacul din comuna Stefesti, al unchiului sau Grigore Georgescu si al sotiei acestuia, pictorita Michaela Eleutheriade. 

Din 1945 arhitect proiectant la Societatea de Telefoane, pana in 1949 (sef de sectie de arhitectura).

In aceasta perioada a proiectat: 

- Extinderea si supraetajarea centralei telefonice Victoria din Bucuresti 

- Complexul de locuinte si cresa pentru salariatii Societatii de Telefoane, de pe Calea Rahovei(1945) 

- Casa de odihna de la Pucioasa (1946) 

In perioada martie-iulie 1949 lucreaza la Direcia Aviatiei Civile, in colectivul de proiectare al aerogarii Baneasa.

In aceeasi perioada a fost responsabilul colectivului de proiectare care a elaborat prima schita de sistematizare a orasului Ramnicu Valcea.

Din iunie 1949 pana in decembrie 1950 conduce colectivul de proiectare pentru lucrari de investitii al Directiei Superioare Politice a Armatei, elaborand proiectele:

- Casa Armatei din Bucuresti (transformare si adaptare) 

- Salile de festivitati de la scolile militare din Beiuş şi Inău (1949) 

- Scoala de aviatie de la Zilistea, corpul principal de cazare.(1950) 

Din decembrie 1950 pana in 1953 este seful colectivului de arhitectura din Directia de Investitii a Comitetului Cinematografiei unde proiecteaza
-Studioul si laboratorul cinematografic din cartierul Floreasca (1951-1952)
Transferat prin decretul de infiintare al Institutului Proiect Bucuresti, in 1953, ocupa functia de sef de atelier in aceasta institutie pana in toamna anului 1956 si proiecteaza
 -Fabrica de panificatie Caransebes (1953)
 -Cartierul de locuinte Grivita Rosie din Bucuresti.(1953-1955)
Din 1956 pana in 1971 sef de atelier si consilier la I.S.C.A.S.
In aceasta perioada elaboreaza proiectele:
 -Teatrul de Stat din Arad (1957-1961) – coautor, arh.Victor Aslan – Premiul C.S.C.A.S. si al Uniunii Arhitectilor 

- Ansamblul de odihna MIG de la Eforie Nord (1958) 

- Teatrul Mic din Bucuresti, reconstructie integrala (prin proiectare directa intre 1958-1956) 

- Ansamblul de odihna C.C.A.S.M. de la Eforie Sud (1960) Premiul C.S.C.A.S. si al Uniunii Arhitectilor.

- Cartier de locuinte „Parc” in centrul orasului Suceava(1960) Premiul Uniunii Arhitectilor 

- Ansamblu de locuinte pe strada Romul din Craiova.(1961) 

- Casa de oaspeti la Peris.(1961) 

- Centrul orasului Piatra Neamt – detaliu de sistematizare.(1960-1961) 

- Proiect de executie pentru ansamblul central Piatra Neamt (4000 apartamente, magazine,scoala,birouri,cinematograf,dispenar,etc – 1961-1964) Premiul C.S.C.A.S. si al Uniunii Arhitectilor. 

- Hotelul „Ceahlaul” din Piatra Neamt (1963-1965) Premiul C.S.C.A.S. si al Uniunii Arhitectilor.

 -Hotelul „Parc” din Turnu Severin (1966-1967) Premiul Uniunii Arhitectilor.
-Complexul coloniei de copii de la Navodari (1967-1969)
 - Imobil de locuinte in Berlinul de vest.(1970)
 -Teatrul National din Craiova (1966-1967) Premiul Uniunii Arhitectilor. 
Din 1971 titular la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu” (unde colaborase din 1963,avand functia de conferentiar)
 Din 1965 a facut parte din comitatul de conducere al Uniunii Arhitectilor.
 Ales in 1971 in Biroul de conducere al Uniunii Arhitectilor – responsabil al sectiei de cladiri de locuit si social-culturale.
Din 1972 este delegat al Uniunii Arhitectilor in grupul de lucru „Habitat”, din cadrul Uniunii Internationale a Arhitectilor, fiind numit responsabilul celei de a II-a grupe teritoriale (tarile din estul Europei). In aceasta calitate redacteaza referatul de analiza a evolutiei locuirii(1975), care, impreuna cu cele ale celorlalte grupe teritoriale a stat la baza „Chartei locuirii” intocmite de U.I.A.
Dupa cum observati in datele biografice ale acestui mare arhitect multe din edifiiciile existente in tara au fost proiectate de catre acesta si exista si in prezent.
Mai mult de atat, referindu-ma la Teatrul National din Craiova aceasta cladire a fost capodopera creatiei acestui arhitect
Doamna arhitect Ana Maria Hariton intr-un articol publicat aici precizeaza urmatoarele:

"Considerentele legate de amplasament joacă un rol esenţial în definirea imaginii teatrului din Craiova.  Întreaga geometrie volumetrică  derivă dintr-un sistem de terase în trepte şi platforme care modelează relieful natural (cu o cădere de nivel de 7 metri  între cele două străzi) şi se insinuează în interiorul clădirii, asigurând o continuitate a spaţiului interior şi exterior."

          ...........................................................................................................

"Amenajarea unui parc, organizarea accesului rutier la teatru şi asigurarea parcajelor necesare pentru vehicule au reprezentat un minuţios studiu de sistematizare verticală pentru crearea unor terase şi peluze succesive, care să lase nealterată perspectiva ascendentă către teatru. Spaţiile verzi, delimitate, dar legate între ele prin alei, trepte şi ziduri de sprijin, alcătuiesc un parc central şi oferă concomitent pietonilor o fluentă legatură cu mijloacele de transport de pe Calea Bucureşti. Câştigul este însă mult mai mult decat utilitar, desfaşurarea parcului, susţine perspectiva ascendentă către teatru, formele şi direcţiile platformelor  se regăsesc în orientarea planurilor verticale ale faţadelor şi, dinspre Calea  Bucureşti,  ansamblul se citeşte ca o succesiune gradată a orizontalelor : platforme şi amenajări, volumul propriu zis al foaierelor şi anexelor, volumul sălii şi turnului scenei."

In cadrul acestui proiect s-a tinut cont deci si de incadrarea cladirii in zona precum si de modul in care va arata parcul.

In prezent in zona s-a construit o parcare subterana deocamdata inchisa asteptand avizul ISU transformand parcul proiectat initial intr-un spatiu cu alei si banci care seamana foarte mult cu o zona industriala.

Asa arata parcul inainte de constructia parcarii subterane.

Astazi arata asa:

Eu cred ca daca ar fi posibil ca domnul Iotu sa vada parcul Teatrului National astazi s-ar intrista.

Voi ce credeti care parc era mai frumos?