Statui de daci

Un mister încă nedezlegat: de ce a făcut împăratul Traian statui dacilor la Roma după ce îi învinsese. Interviu cu Leonard Velcescu, singurul cercetător român al statuilor de dac provenite din Forul lui Traian

Leonard Velcescu este istoric de artă și sculptor. Și-a susținut doctoratul la Sorbona în urmă cu aproape 20 de ani cu o teză despre statuile de daci din perioada romană. Studiul acestei teme a devenit emblematic pentru preocupările sale ulterioare. Acum, Leonard Velcescu este unul dintre puținii specialiști care cunosc tematica artei sculpturale romane, aplicată figurilor conaționalilor lui Decebal.

Documente scrise despre daci

Noi nu mai avem aproape deloc documente scrise despre daci. Au fost multe, dar s-au pierdut în timp. Rămân câteva fragmente din care înțelegem că dacii nu erau barbari. Dimpotrivă, aveau o civilizație foarte înaintată.

Cât de avansată era civilizația dacilor?

Din textele care au ajuns până la noi, știm că dacii studiau matematica, astronomia, medicina. Mult timp s-a spus că dacii erau barbari. Pe de o parte pentru că erau situați în afara limesului, în afara granițelor Imperiului roman. Dar li se spunea așa și în mod peiorativ, înțelegând prin aceasta că trăiau în păduri, le lipsea cu totul civilizația așa cum o înțelegeau romanii. De pe cea mai bună sursă iconografică, adică de pe Columna lui Traian, știm cum erau dacii: erau îmbrăcați foarte îngrijit, chiar elegant, cu o fizionomie frumoasă. Iar femeile aveau pieptănături sofisticate, duble, cu împletituri și bentițe, iar la gât purtau niște colane masive care erau făcute, desigur, din argint și aur, și purtau și cercei.

Columna lui Traian: cronică vizuală de 200 de metri lungime

După cucerirea Daciei, deci după 106, este o perioadă foarte importantă pentru istoria noastră. Cu prăzile luate de aici, cu banii și cu aurul luate de aici, Traian a realizat foarte multe construcții. Printre acestea, Forul lui Traian din Roma, început în 107 după planurile marelui arhitect Apolodor din Damasc și terminat prin anul 112. În acest For a fost constrută Columna lui Traian. Este o coloană care conține o friză. Dacă această friză ar fi desfășurată, ar avea lungimea de aproximativ 200 de metri. Este un document vizual care ne povestește în piatră ce s-a întâmplat în 101-102 și apoi în 105-106.

De ce romanii învingători au ridicat statui dacilor învinși

Tot în Forul lui Traian, alături de Columnă, au fost ridicate trei serii de statui înfățișând daci. Și nu oricum, ci în ținută demnă și ridicați la înălțime. Și deci, ne gândim că n-ar fi avut sens să fie făcute aceste statui în cazul în care dacii ar fi fost într-adevăr un popor sălbatic sau înapoiat. Forul a fost locul cel mai important din Roma, n-ar fi avut sens să facă statui de daci chiar acolo, dacă dacii n-ar fi fost un popor special. Este prima dată în istoria lumii când învingătorul face statui monumentale învinșilor. După cum știm, istoria este scrisă de învingători. Romanii puteau să-i înfățișeze pe daci oricum ar fi vrut, așa cum au făcut și cu alte popoare pe care le-au cucerit și apoi le-au înfățișat într-o postură umilă. Statuile dacilor, dimpotrivă, sunt chipuri de daci într-o postură foarte demnă.

Imperiul roman plătește tribut dacilor

Istoricul roman Dio Cassius spune că războiul cu dacii a fost cea mai dificilă confruntare din istoria militară a Imperiului roman.

În timpul împăratului Domițian au fost mai multe confruntări între armatele dacilor și romanilor. Domițian a pierdut aceste bătălii cu dacii, ba chiar a pierdut la nord de Dunăre și un general foarte important, generalul Fuscus. Iar acesta a pierit împreună cu aproape toată armata romană, ceea ce a fost grav. Romanii aveau mai multe fronturi deschise, iar în aceste condiții au fost obligați să încheie o pace cu Decebal și chiar să le plătească dacilor tribut. Iar asta era umilitor pentru romani.

Statuile de dac au fost făcute într-un material rezervat împăraților

E de neînțeles de ce romanii au ales să facă și a treia serie de statui de daci. Prima era din marmură albă cu vinișoare vișinii, a doua era din marmură albă de Carrara. Dar e surprinzător că ei au ales să facă și a treia serie, și anume din porfir roșu. Porfirul roșu era o rocă extrem de dură, adusă din Egipt. Pe atunci, porfirul era monopol imperial, adică era rezervat pentru a fi sculptați în acest material doar împărații romani și anumite zeități. Cum de au făcut și statui de daci în acest material, este deocamdată un mister. Practic, i-a ridicat la statut de zei. E o formă de respect extrem. În plus, dacii sunt singurul popor reprezentat în Forul lui Traian.

Profesorul meu de la Paris, atunci când am ales tema tezei de doctorat, mi-a spus: să vă ocupați de acest subiect, statuile de daci, pentru că aici la Sorbona și la Ecole Pratique des Hautes Etudes nu se știe nimic despre asta.

Sursa: [matricea.ro]

Frumusețea sufletului tatălui meu

Charlie Chaplin, cel mai faimos comediant din istoria cinematografiei, a spus cândva:

„Într-o după-amiază din copilărie, am mers cu tatăl meu la circ. În fața noastră, la coadă, era o familie cu șase copii, toți îmbrăcați modest, dar curați. Bucuria din ochii lor spunea totul: spectacolul era pentru ei un vis mult așteptat.

Când au aflat prețul biletelor, tatăl copiilor a rămas înmărmurit. Nu avea destui bani. Am văzut cum s-a aplecat spre soția sa și i-a șoptit rușinat, cu chipul brăzdat de neputință.

Atunci, tatăl meu a făcut un gest neașteptat. A scos douăzeci de dolari din buzunar, i-a lăsat să cadă pe jos, apoi s-a aplecat și i-a întins bărbatului spunând: «V-au căzut banii, domnule.»

Ochii omului s-au umplut de lacrimi. A mulțumit cu voce tremurată, și familia a intrat în circ. Noi am plecat. Aceia erau ultimii bani pe care tatăl meu îi avea, dar, în loc de spectacol, eu am primit atunci cea mai mare lecție a vieții mele.

Nu am uitat niciodată bunătatea acelui gest. Circul s-a pierdut în amintire, dar frumusețea sufletului tatălui meu a rămas pentru totdeauna.”

Secretele geniului său

Albert Einstein mergea mult pe jos. Spunea că atunci îi vin cele mai bune idei și a refuzat toată viața să-și ia carnet de șofer.

Einstein obișnuia să meargă zilnic pe jos la serviciu, prin Princeton 🚶‍♂️. Era atât de constant în obiceiul lui, încât oamenii din oraș îl recunoșteau imediat: părul vâlvoi, pălăria simplă și o paporniță sub braț. Nu era nimic spectaculos în apariția lui, dar tocmai această simplitate îl făcea să pară apropiat și uman, în ciuda faimei uriașe.

Pentru el, plimbarea nu era doar un drum de la casă la institut. Era un adevărat ritual al gândirii, un spațiu personal în care își așeza ideile și lăsa intuiția să-l ghideze 💡. Mersul pe jos îi dădea o liniște aparte, iar el spunea adesea că cele mai bune soluții îi veneau atunci când își lăsa mintea să zboare în pașii măsurați ai plimbării.

Vecinii îl priveau cu căldură și cu un amestec de curiozitate și respect. Devenise parte din peisajul orașului, ca un simbol al modestiei și al normalității. Era un geniu recunoscut în toată lumea, dar în viața de zi cu zi trecea liniștit pe străzile din Princeton, fără să caute atenție sau să afișeze vreo urmă de aroganță.

Einstein a refuzat toată viața să învețe să conducă mașina 🚗. Spunea că nu are nevoie, iar mersul pe jos îi era suficient pentru deplasările cotidiene. Pentru distanțe mai mari, apela la tren sau la ajutorul prietenilor, dar nu a simțit niciodată lipsa volanului. Alegerea lui era și practică, dar și un mod de a rămâne fidel unui stil de viață simplu.

În anii petrecuți la Zurich și Berlin, bicicleta era mijlocul lui preferat de transport 🚲. Îi dădea libertate și o senzație de ușurință, îl relaxa și îl făcea să se simtă aproape de natură. Fotografiile cu Einstein zâmbind larg pe bicicletă au rămas o mărturie a bucuriei pe care i-o aduceau aceste momente simple.

Pentru Einstein, mersul pe jos și bicicleta nu erau doar mijloace de deplasare, ci adevărate surse de echilibru 🌿. Pașii liniștiți și pedalatul relaxat erau ocazii de inspirație, de reflecție și de detașare de presiunea vieții academice. În simplitatea acestor obiceiuri, se ascundea poate unul dintre secretele geniului său.

Brânzeturi cum se… cuVin 70 – Degustare la Bavarian Corner

Vineri 26 septembrie începând cu ora 20.00 am fost invitat şi am participat la o seară de degustare găzduită de Bavarian Corner.

Localul, are un design rustic-bavarez și atmosfera la interior este caldă, primitoare, personalul serviabil si draguţ.

Prezentarea vinurilor Cramei Liuta a fost realizată de Daniel Botea – absolvent de master Expertizare Viti-Vinicolă și degustător autorizat de brânzeturi – iar gazda, Silviu Bogdan, ne-a introdus cu pasiune în povestea locului.

Mai jos găsiţi impresiile domnului Silviu Bogdan despre vinurile prezentate şi evenimentul în sine.

Acestea sunt vinurile şi brânzeturile de la degustare:

· 2 Milenii Aligote + Aperifrais Ile de France

· 2 Milenii Cuvee Alb (Chardonnay, Riesling, Sauvignon Blanc, Muşcat Ottonel) + Camembert Delaco

· 2 Milenii Chardonnay + Havarti Castello

· 2 Milenii Rose + Cheddar Castello

· 2 Milenii Feteasca Neagră

Eu am fost impresionat de ultimul vin, Feteasca Neagră, la care din păcate nu am gustat brânza, vinul acesta l-am câştigat şi cu ocazia tragerii la sorţi de la finalul serii.

Conform specificaţiilor producătorului vinul:

2Milenii Fetească Neagră

Vin cu denumire de origine controlată, cules la maturitate deplină, DOC-CMD Babadag – SEC.

De peste 2 MILENII, cultura viței de vie a înobilat aceste meleaguri aflate la întâlnirea dintre vechile cetăți antice: ARGAMUM, IBIDA, ENISALA și LACUL RAZELM.

Cu ajutorul tehnologiilor moderne, s-a creat pe baza soiurilor notorii de vin din întreaga lume un vin unic, modern, dedicat celor mai rafinate și exigente gusturi.

Se recomandă a se servi la o temperatură de 16-18 grade C ,cu preparate traditionale românești pe bază de carne roșie, brânzeturi maturate și deserturi cu ciocolata neagră.

Specificații vin:

Alcool: 14%

DOC-CMD Babadag

Tip: Sec

Volum: 750ml

Aici găsiţi mai multe informaţii despre Crama Liuta.

Eu am servit la acest vin cârnaţi de struţ care sunt delicioşi, aş fi preferat mici de struţ din care nu am mâncat niciodată însă nu erau aşa la bucatarie încât voi servi la următoarea degustare.

Fotografia de grup:

Chiar dacă nu este recomandat nu m-am putut abţine la final să gust o bere autentică bavareză pe care v-o recomand şi vouă dacă iubiţi mâncărurile, vinurile bune şi berea de calitate.

Târziu am înțeles aceste lucruri !

Când mori, nu-ți face griji pentru corpul tău..

Rudele tale vor face tot ce trebuie:

-O să-ți scoată hainele;

- Te vor spăla;

-Ei te vor îmbrăca;

- Te vor scoate din casă și te vor duce la noua ta adresă.

Mulți vor veni la înmormântare să te onoreze.

Unii chiar își vor anula planurile și vor cere să fie invoiți de la muncă pentru a participa la înmormântare.

Hainele tale pe care le-ai purtat vor fi fie împrumutate, vândute, donate sau arse.

Cheile tale, instrumentele tale, cărțile tale, jocurile tale, colecțiile tale,

toate lucrurile tale vor aparține altor oameni.. .

Și fii sigur că lumea fără tine nu se va opri și va plânge pentru tine.

Economia va funcționa.

Vei fi înlocuit la locul tău de muncă. Cineva cu aceste calități sau chiar mai bune îți va lua locul.

Proprietatea ta va trece moștenitorilor.

Fără îndoială că tu și faptele tale mici sau mari din viața ta vor fi discutate, judecate și criticate.

Oamenii care te-au cunoscut doar partial vor spune: "săracul! "

Prietenii tăi buni vor plânge ore sau zile, dar apoi vor râde din nou.

Animăluțele tale se vor obișnui cu un nou stăpân.

Fotografiile tale vor sta agatate pe perete o vreme, apoi vor fi puse pe mobila si apoi intr-o cutie.

Altcineva va sta pe canapeaua ta și se va uita la televizor, altcineva va sta la masa ta și va mânca pe ea.

Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, sau două, un an, sau doi.. . Apoi te vei alătura amintirilor și apoi povestea ta se va termina.

Se va termina printre oameni, se va termina aici, se va termina in lumea asta, dar povestea ta incepe intr-o noua realitate... în viața ta după ce mori.

Viața ta pământească în care ți-ai putea muta corpul acolo unde ai dat sens lucrurilor pe care le aveai aici își va pierde acum semnificația sau importanța pentru lucrurile care au fost.

Ai pierdut:

frumusețea corpului tău;

numele

numele de familie;

proprietate;

credite;

poziție de lucru;

cont bancar

casă;

Masina;

titluri academice;

Colegi de clasă

trofee;

prieteni;

Bărbat/femeie;

copii;

f A M I L I A . . .

Însa in noua ta viață, tot de cea ce vei avea nevoie este sufletul tău.

Singura proprietate pe care o vei avea este sufletul.

Așadar, încearcă să trăiești pe deplin și să fii fericit cât timp ești aici pentru că așa cum a spus Francisc din Assisi

"Nu poți lua de aici ceea ce ai.

Vei lua doar ce ai dat! "

Aici ai fost doar un simplu musafir.

Totul se va termina și va începe cu "a fost odată "!

Târziu am înțeles aceste lucruri !

Luați aminte oameni dragi...! 

Sursa: Romulus Moldovan 

preluare:Învățături Atlantida

Urăsc epoca actuală, imi provoacă greată!

"Voi părăsi această lume, fără sa-mi fie milă de ea.

Viata nu are ce să-mi mai ofere, am văzut totul, am experimentat totul. Dar, mai ales, urăsc epoca actuală, imi provoacă greată! 

Totul este fals, totul a fost înlocuit, nu mai există respect pentru cuvântul dat, acum, tot ce conteaza sunt banii si averea !

Stiu că voi părăsi această lume, fără să-mi pară rău de ea !"

 Ne spunea cu tristețe cu puțin timp înainte să plece ...          

                      Alain Delon...

Sursa:MISTERE CURIOZITĂȚI CULTURĂ...

Jaful Secolului-propunerea României pentru premiile Oscar

Joi seara de la ora 19.00 am fost la premiera de la Jaful Secolului, proiectat la Inspire Cinema Vip Electroputere Mall, la final fiind prezenţi în sala Cristian Mungiu, autorul scenariului, și mai mulţi membri din echipa de filmare printre care Ionuț Niculae și Robert Iovan, actor al Teatrului Colibri.

Povestea filmului este bazată pe fapte reale petrecute în 2012 când un grup de români a jefuit un muzeu, muzeul Kunsthal din Olanda, furând tablouri de peste 20 de milioane de euro, o marfă greu vandabila lucru de care nu şi-au dat seama atunci când au jefuit muzeul unde erau expuse aceste tablouri.

Filmul tragicomic tratează drama tinerilor români care pleacă din cauza sărăciei pentru a lucra în străinătate pe salarii mizere suportând tot felul de umilinţe şi îşi lasă copiii în ţara în grija părinţilor sau a altor rude.

În aceste locuri se naşte gândul îmbogăţirii peste noapte comiţând lucruri ilegale sau imorale.

Natalia, personajul interpretat de Anamaria Vartolomei, a ajuns la muncă într-o seră din străinătate împreună cu soțul ei, Ginel (Ionuț Niculae), cu scopul de a economisi bani pentru fiica lor, rămasă în grija bunicii. Tânăra româncă încearcă să-și rotunjească veniturile fiind chelneriță la o petrecere sau menajeră. Însă, după un incident tulburător pe care îl povestește unor prieteni, devine parte dintr-un plan de răzbunare ce implică un jaf în toată regula.

Capul răutăților este Iță (Rareș Andrici), care, ajutat de Adrian (Robert Iovan), pune la cale un furt de tablouri extrem de valoroase dintr-un muzeu. Băieții reușesc să dea spargerea în mai puțin de două minute și să scape de poliție. Mai departe, lucrurile se complică când intra procuratura pe fir.

Satul în care s-au făcut filmările îmi aminteşte de satul bunicilor mei din anii 70 când nu există drum asfaltat până acolo şi nici curent electric.

Filmul este captivant şi nu exista momente moarte în care să te cuprindă plictiseala, timp de 2 ore am stat nemişcat cu ochii în ecran fără să simt trecerea timpului.

Filmul "Jaful Secolului"se lansează în această perioadă în marile orașe, dar a fost premiat până acum la Festivalurile de Film din Varșovia, Tokio, Sofia și Shanghai și fiind propunerea României la Premiile Oscar.

Premii și nominalizări

Shanghai International Film Festival
• Câștigător: Premiul publicului - Teodora Mihai

Tokyo International Film Festival
• Nominalizare: Cel mai bun film - Teodora Mihai
• Nominalizare: Cea mai bună actriță - Anamaria Vartolomei

Warsaw International Film Festival
• Câștigător: Marele premiu - Teodora Mihai

Cristian Mungiu ne-a făcut multe mărturisiri la finalul filmului ca de pildă faptul că a dus multă muncă de documentare şi a avut ideea realizării acestui film încă de acum 10 ani când a început să scrie scenariul.

Două prezente feminine au contribuit la succesul filmului şi anume Teodora Ana Mihai, regizoarea filmului stabilită în Belgia și Anamaria Vartolomei, în rolul Nataliei principalul rol feminin, acestea trăind în diaspora având o bogată experienţă de viaţă printre străini.

Din distribuția filmului „Jaful Secolului” mai fac parte: Thomas Ryckewaert, Macrina Bârlădeanu, Lucian Ifrim, Alexandru Potocean, Mirela Nicolau, Ana Ciontea, Mike Libanon, Tim Haars, Charlotte Vandermeersch, Janir Izdrăilă, Răzvan Bănică, Geo Dobre, Charlotte De Wulf, Mihai Verbițchi, Truus De Boer, Leny Brederweld, Bart Oomen, Teli Jaloch, Julian De Backer, Safak Karadeniz, Hank Botwinik, Antonia Marin, Sien Eggers, Alice Beatriz Muñoz Mihai, Alexandra Volintiru, Florin Olimp, Alina Natal, Cristian Gavril, Florentina Pană, Cristian Aceleanu, Florin Ivanciu, Ruxandra Bulgaru, Ilie Sauciuc, Gabriel Achim, Mihnea Petrescu, Andrei Radu, Florea Ciocârlia, Lore Gyzels, Mihnea Trușcă, Robert Emanuel, Teodor Drăgan, Robin Kupens, Sebastian Bosoi Diamandi.

Aici o fotografie cu grupul de bloggeri prezenti la film:

Cristian Mungiu a declarat că preferă ca filmul să ia în primul rând Oscarul spectatorilor români și să aibă cel puţin același succes de care s-a bucurat și în străinătate.

Epidemia uitată a „somnului etern”

Între 1915 și 1926, o boală misterioasă a măturat continentele, lăsând mii de oameni blocați într-o stare ciudată, între viață și uitare:

encefalita letargică — o inflamație cerebrală care, și astăzi, rămâne în mare parte neînțeleasă.

Totul începea aparent banal, ca o gripă:

febră mare,

durere în gât,

o oboseală sfâșietoare.

Dar apoi începea coșmarul:

vedere dublă,

vorbire îngreunată,

mișcări reduse la minimum, ca într-un film derulat în reluare...

…și pentru mulți, o coborâre lentă într-un somn fără sfârșit sau într-o catatonie vie.

Această epidemie a ucis peste 500.000 de oameni.

Cei care au supraviețuit… n-au mai fost niciodată la fel — rămași captivi în corpuri care nu puteau merge, vorbi sau „se trezi” complet.

Și partea cea mai tulburătoare?

După 1926, boala a dispărut brusc, la fel de enigmatic cum apăruse.

Fără explicații clare. Fără tratament. Fără concluzii definitive.

Astăzi, encefalita letargică mai trăiește doar în memoria medicinei, ca „epidemia somnului” — o amintire înfiorătoare a cât de subțire este granița dintre conștiință și tăcerea eternă.

Dacă am ști...

"Dacă am ști ce se spune în lipsa noastră, nu am zâmbi atâtor oameni." 

                       Eu știu, dar tot le zâmbesc!😉

ION CREANGĂ ȘI OPERA PORNOGRAFICĂ

În plin secol XIX, un secol al pudorii, Ion Creangă scria primele poveşti pornografice păstrate în literatura română. Citite şi comandate de scriitorii ieşeni la chiolhanurile organizate de Junimişti, poveştile pline de „măscări” ale ”popii” din Humuleşti au în spate o poveste interesantă despre revoltă şi descătuşare a limbajului.

În ziua de 22 octombrie a anului 1876  se împlineau 13 ani de când funcţiona celebrul Cenaclu Literar ”Junimea” de la Iaşi, un adevărat cuib de genii literare. Ca în fiecare an, la ”aniversară”, junimiştii benchetuiau. 

În acea zi însă, în mod special, râsetele umpleau sălile unde petreceau scriitori moldoveni. Mihai Eminescu, Iacob Negruzii sau Vasile Pogor aproape se tăvăleau pe jos de râs. Prietenul lor, humuleşteanul Ion Creangă, îşi citea una dintre poveşti. Se numea ”Povestea lui Ionică cel prost” şi era plină de ”măscări”, scrisă cu limbajul ”buruienos” al ţăranului moldovean, fiind descris cu lux de amănunte momentul în care doi ţărani, Ionică şi Vasile, făceau sex cu o săteancă frumoasă, Catrina. 

Era un moment istoric pentru literatura română. Apăruse prima scriere pornografică cunoscută în limba română. Specialiştii în istoria literaturii spun că limbajul licenţios au fost prezent mereu în literatura universală. În literatura română, din ceea ce este cunoscut şi a rămas scris, exemplele de scriere cu conţinut pornografic sunt inexistente până în secolul al XIX lea. 

Cu toate acestea, etnografii şi specialiştii în literatură populară spun că, de fapt, existau de când lumea creaţii populare pline de ”măscări”, care circulau în variante orale şi povestite prin crâşmele satelor între bărbaţi. Primul care a aşternut pe hârtie şi a dat glas public, glumelor pornografice şi a limbajului ”dezlegat” din popor a fost Ion Creangă. Răspopitul din Humuleşti, veselul companion al lui Eminescu, a fost şi primul scriitor român care a dat tonul creaţiilor pornografice în literatura română.

Scrierile pornografice la Creangă

”La Creangă este vorba despre doua texte cu limbaj licenţioas, primul scris în 1876, şi este vorba de ”Povestea lui Ionică cel prost”, şi al doilea în 1877, ”Povestea Poveştilor”. Sunt texte în care era prezent limbajul popular, fără perdea folosit în genere de ţăranii moldoveni”, spune Constantin Parascan, profesor doctor, specialist în literatură şi în opera lui Ion Creangă. În ”Ionică cel Prost”, povestea unui tânăr marginalizat dar înzestrat cu celebra şiretenie din poveştile româneşti, descrie în cele mai mici detalii, actul sexual. 

Creangă foloseşte pentru prima dată şi zicale populare cu, conţinut pornografic, care circulaseră până atunci doar prin viu-grai. ”Scoas-o vînă cît o mînă/Bortelită-n căpăţînă/Strujită la rădăcină/Şi cum o puse,/Cum se duse/Parcă fu, pustiea, unsă!”. ”Practic, Creangă, în această povestire, foloseşte multe expresii şi cântecele populare cu limbaj licenţios. Acestea nu au fost inventate, circulau deja prin lumea satului. Şi el le auzise la rândul lui de la ţărani”, spune profesorul Parascan.

”Povestea lui Ionică cel Prost” este o snoavă clasică românească, unde cel fudul nu este întodeauna şi cel mai deştept, iar bogatul este păcălit de sărântocul isteţ. În formatul clasic de snoavă, este introdusă intriga pornografică şi limbajul licenţios al ţăranului moldovean. Cealaltă scriere pornografică, ”Povestea poveştilor”, este şi mai încărcată de ”măscări”. Încă din titlu se vorbeşte de ”Povestea P..ii”. 

Organul genital masculin fiind de fapt vedeta întregii povestiri, în care la fel ca în povestirile clasice ale lui Creangă, cu aceeaşi savoare,  sunt scoase în evidenţă metehnele diferitelor clase sociale, naivitate sau şiretenia. ”În acest text, Creangă nu are niciun fel de cenzură. Apare şi Sfântul Petre şi Iisus Hristos şi preotul. Toţi într-o poveste cu limbaj licenţios. Chiar şi preotul are o păţanie deloc ortodoxă”, adaugă Parascan.  

De ce a scris Creangă poveşti pornografice şi pudicul Maiorescu

Specialiştii în literatură spun că de fapt Creangă nu a vrut niciodată cu tot dinandinsul să scrie pornografic. Nu ar fi venit ca o dorinţă interioară. Creangă ar fi lansat atât ”Povestea Poveştilor” dar şi ”Povesta lui Ionică cel prost”, la un eveniment parcticular, intrând în jocul junimiştilor. 

”Ion Creangă a fost adus în Junimea de Mihai Eminescu în 1875 când a prezentat capodopera sa ”Soacra cu trei nurori”.  Junimiştii ieşeni aveau obiceiul ca odată pe an să serbeze ziua înfiinţării Cenaclului, cu un banchet. În 1876, Creangă a venit la primul lui banchet ca membru la Junimea. Regula era ca la acest banchet fiecare trebuia să vină cu ceva, cu un text licenţios, eventual cu teme pornografice care să parodieze. De precizat că erau doar bărbaţi. Femeile nu erau acceptate la întrunirile ieşenilor. Creangă a venit şi el cu unul, trebuia până la urmă să respecte regula. Prima dată a venit cu ”Povestea lui Ionică cel Prost”. Şi cum avea un talent aparte de povestitor şi acel dulce grai, a făcut furori cu povestea lui”, explică profesorul Parascan.

Mai precis spun specialiştii, Eminescu, Vasile Pogor şi Iacob Negruzii, hohoteau la fiecare frază a poveştii lui Creangă. La sfârşitul poveştii, Creangă avea şi o dedicaţie, pentru poeţii fără talent(n.r. cărăcuda): ” Scrisă de Ioan-Vîntură-Ţară, în Iaşi, la 22 Octomvrie 1876 şi dedicată cărăcudei din Junimea îmbătrînită în rele cu prilejul aniversării a treisprezecea, numărul dracului”, se arată în textul original. La banchetul de anul următor în 1877, Creangă, spun cunoscătorii, era aşteptat ca pâinea caldă. 

”Ştiau că se vor amuza copios. Avea acel talent al povestitorului. Ştia să lucreze cu limbajul popular şi în acelaşi timp să-i ofere un înţeles. În 1877, tot la un banchet al junimiştilor a prezentat Povestea Poveştilor. Bineînţeles a avut un succes răsunător”, precizează Parascan. Se spune că părţile preferate ale tuturor, acolo unde se amuzau cel mai tare, dar în special Pogor şi Eminescu, erau momentul apariţiei ciudatei culturi pe pământurile ţăranului.

”Ţăranul, după ce mântui de semănat se întoarse acasă. Apoi, la vremea prăşitului a venit de a prăşit păpuşoii după rânduială şi iar s-a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să vadă?  În loc de păpuşoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drăgălete de p..e, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze si mai răsbelite!”, dar şi ultima scenă în care preotul nu mai poate scăpa de falusul, păstrat în cutie de vădană. Totodată prezenţa lui Creangă la banchetul din 1876, coincide şi cu plecarea lui Titu Maiorescu la Bucureşti. Specialiştii spun că Maiorescu era pudic şi accepta cu greu aceste jocuri şi lecturi pornografice.După plecare acestuia, junimiştii au avut mână liberă la scrieri deocheate.

Poveşti născute în bojdeuca din Ţicău

”Aceste două poveşti au fost scrise de Creangă în perioada în care locuia în bojdeuca de la Iaşi. Acolo locuia cu el şi Eminescu. Nu ştiu sigur dacă s-au influenţat unul pe celălalt. Clar este că am descoperit, nişte versuri populare, comune, atât în culegerile de foclor ale lui Eminescu, dar şi în ”Povestea lui Ionică cel prost”. Fie le-a oferit Creangă lui Eminescu, fie acesta din urmă i-a servit drept sursă de inspiraţie, cu acele culegeri de folclor”, spune Parascanu.

Povestitorul pornografic al Junimii şi ”Anecdota primează”

Specialiştii spun că povesti, versuri şi anecdote pornografice s-au mai spus la banchetele Junimii. ”Au fost mai mulţi care au scris pornografic şi le-au prezentat la banchet. Chiar şi Pogor sau Iacob Negruzzi au avut tentative. Cu toate acestea au rămas cunoscute ale lui Creangă. Era cele mai bune. La Junimea era şi o regulă la aceste banchete. Ei spuneau ”anecdota primează”. Cel care avea de spus o anecdotă bună, întrerupea pe orice povestitor şi o spunea. Dar trebuia să fie bună tare”, adaugă Parascan. 

Talentul de povestitor, inclusiv de poveşti fără perdea i-au adus lui Creangă un statut aparte la petrecerile Junimii. Trei ani la rând la chiolhanurile scriitorilor, Creangă a citit ”Povestea Poveştilor„, fără să-şi piardă farmecul pentru ascultători. De altfel, Vasile Pogor şi alţi junimiştii după ce continuau petrecerea la ”Bolta Rece” sau băteau crâşmele Iaşiului, îl rugau mereu pe Creangă: ”mai spune una bădie, de aia de a ta”. ”Creangă îi întreba atunci. De care să fie? ”Pe uliţa mare” sau pe ”uliţa mică” ? Pe uliţa mare însemna cu limbaj fără perdea, licenţios, iar pe uliţa mică, poveşti serioase, ”cuminţi””, precizează Parascan

Bineînţeles la petreceri preferate erau poveştile ”deochetate” de pe ”uliţa mare”, datorită talentului său de povestitor, dar şi a felului cum potrivea graiul, Creangă devenise povestitorul Junimii. Despre petrecerile Junimii, spălate ”udate” cu multă băutură sunt referinţe şi mai târzii. Pe o invitaţie de exemplu pentru unul dintre membrii, la banchetul Junimii, la a 22 aniversare scrie. ”Mâncarea va fi fudulie, iar băutura temelie”. 

Povesti pornografice tipărite fără voia lui Creangă

Specialiştii spun că Ion creangă nici nu s-a gândit vreodată să publice, cele două poveşti cu limbaj licenţios. ”În cartea pe care o pregătea, nu au fost incluse aceste două poveşti. Nici nu dorea acest lucru. Erau două scrieri, făcute pentru un eveniment privat, doar pentru acel eveniment, banchetul Junimii şi care se citeau doar la petrecerile între bărbaţi ale scriitorilor.”, spune Constantin Parascanu. 

După moartea scriitorului în 1889, totuşi manuscrisele cu cele două poveşti pornografice au fost descoperite şi păstrate . În 1939, ele vor fi incluse pentru prima dată într-un volul de ”Opere” cu toată creaţia lui Ion Creangă, de Ion Kirileanu care cu aprobarea Curţii Regale a României scoate 100 de exemplare, destinate bibliotecilor şi cercetătorilor. În perioada comunistă, cele două poveşti au fost bineînţeles interzise, fiind difuate în spaţiul public pentru prima dată după 1990. Practic atunci au avut toţi cititorii access la ele.

Capodopere ale erotismului comic

Cele două poveşti sunt comedii iar în ciuda pudibonderiei sunt considerate de specialiştii în literatură drept capodopere ale erotismului comic românesc. ” Boccaccio însuşi ar fi pălit de invidie dacă ar fi putut să citească această capodoperă a erotismului comic.”, spunea fillosoful român Gabriel Liiceanu. Totodată specialiştii spun că este şi o expresie a modului în care foloseau ţăranii români, limbajul licenţios pentru a se amuza. Este şi o culegere de folclor care surprinde atitudinea ţăranului român cu privire la pornografie. 

”Această "Povestea poveştilor" a lui Creangă, spune Ion Bogdan Lefter (foto) este cel mai important, cel mai vechi şi mai prestigios text al firavei tradiţii de literatură erotică românească”, spunea pentru jurnalul.ro în 2005 scriitorul, criticul şi istoricul literar Ioan Bogdan Lefter. Totodată sunt specialiştii care consideră că aceste poveşti fără perdea ale junimiştilor, reprezentau şi o mişcare de frondă, o eliberare de pudoare şi o tendinţă de exprimare liberă.

Preluat

Despre credincioși

Domnul Papahagi a scris " credincioșii noi sunt mai răi decât credincioșii vechi". Răi în ghilimele, evident. Adică mai hotărâți, mai determinați.

Am râs. E adevărat. La începuturile credinței mele eram habotnică de-a dreptul. 

Mama îmi gătea de post, dar, afurisită cum era, punea o bucățică minusculă de slănină în mâncare. Și după ce mâncam îmi spunea. 

Și plângeam, Doamne, cât mai plângeam! De parcă as fi ratat Mântuirea.

Pentru că în capul meu forma era mai importantă decât fondul.

Să fii un bun creștin înseamnă să fii un om pe cât se poate de bun. Nimic de nerealizat. O ființă de bun simț și un pic mai mult. 

Sa zâmbești când mergi la Mega, să spui "îmi cer scuze" când greșești, chiar și "te iubesc". Și nu doar sa le spui. Să le simți.

Am o prietenă nou dusa la biserică în care mă văd, ca în oglindă, pe mine in tinerețe.

"Țin post mănăstiresc."

"Adică?"

"Adică nu mănânc nimic până la 5 seara."

"A, păi e ușor, că nici eu nu mănânc nimic până la 5 seara."

"Păi, stai că nu se pune. Depinde la cât te trezești."

La faza asta m-a pierdut că eu mă trezesc la prânz.

Doamne ferește!

Părintele meu duhovnic nu m-a împărtășit o singură dată. Atunci când m-am dus la el și am spus:"Sunt foarte mândră de mine că am ținut tot postul."

Iar el mi-a răspuns:" Mai bine nu țineai deloc post și nu erai mândră."

Acum sunt mult mai relaxată. Credincios vechi, cum ar fi. Mă duc la părinte și îi spun:" Am cam compostat postul." Iar el, dragul de el:" Te-am întrebat eu ceva?"

GabiL

In memoriam

Azi se împlinesc 85 de ani - 

- La 20-22 septembrie 1940: Masacrele asupra românilor din satele Mureșenii de câmpie și Sucutard, ambele la îndemnul contelui Albert Wass, criminal de război dovedit de Jusiție, dar care are numeroase statui atât in România (ridicate după revoluția română din 1989) cât și în Ungaria, si este omagiat oficial in statul maghiar. 

- După crimele comise la îndemnul său, Albert Wass a scăpat plecând din România. A trăit încă 46 de ani in Statele Unite ale Americii, care nu l-au extrădat si nici pedepsit pentru crimele de război de care era vinovat, deși exista Sentință Judecătorească pentru crimele comise. Un timp, după războiul mondial, a trăit in Germania, care de asemenea nu l-a extrădat pentru crimele de care era vinovat. 

 - Tragediile/masacrele au avut loc in anul 1940 după instaurarea administrației militare maghiare în Ardealul de Nord, cedat pașnic în domnia regelui Carol al II-lea în urma Dictatului de la Viena sub influența Germaniei si Italiei în favoarea Ungariei. 

 - La 20 septembrie în localitatea Mureșenii de Câmpie, masacrul a fost comis la îndemnul contelui Albert Wass (etnic maghiar din zonă), care îl ura pe preotul ortodox Bujor din cauza unui teren de vânătoare. 

 - La îndemnul lui Albert Wass, Locotenentul Csordás a trimis în casa preotului Bujor o patrulă de 12 soldați (din Regimentul 19 honvezi). A fost ucis preotul  și toată familia sa inclusiv cei 3 copii, precum și cei arestați în aceeași zi: cantorul Ioan Gurzău și soția Valeria, învățătorul Ghe.Petrea si soția Natalia, fiica Rodica în vârstă de 5 ani si bunica ei (Ana Miron) și servitoarea preotului. Cele 11 victime au fost îngropate în curtea casei.

*

 - La 22 septembrie 1940 în satul Sucutard, la îndemnul familiei Wass, au fost arestați ilegal șase locuitori din Sucutard dintre care au fost executați patru dintre ei. Familia Wass a tocmit pe un  locotenent maghiar, pe nume Pakucs, pentru sechestrarea si uciderea victimelor, care au fost duse în localitatea Țaga si executate. Dintre cei șase, au fost arestați si uciși Iosif Moldovan și Ioan Câț care în 1938 intentaseră un proces penal împotriva contelui Albert Wass sub învinuirea de producere a unor leziuni corporale (bătăi). 

Au fost ucise și Estera și Rozalia Mihály (evreice), bănuite de Wass că l-ar fi denunțat la autoritățile românești. 

 - În 1946, Albert Wass a fost condamnat de Tribunal pentru crime, totuși are statui și în Ungaria, dar si in Transilvania (ridicate după Revoluție). Albert Wass a fugit în 1944 în Germania unde a trăit 8 ani, iar din anul 1952 a fugit în America unde a mai trăit încă 46 de ani. A fost și scriitor.  

 - S-a încercat, de către un fiul său (cetățean american) și anumiți politicieni maghiari reabilitarea sa, dar a eșuat, în 2008 fiind reconfirmată la tribunal vinovăția sa ca criminal de război. 

 La 10 martie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de revizuire formulată de petentul Andreas Wass, în calitate de fiu al condamnatului decedat Albert Wass, împotriva sentinței nr. 1 din 13 martie 1946 a Tribunalului din Cluj, prin care acuzații Andrei Wass, Albert Wass și alții au fost condamnați pentru crime.  

În plus, Albert Wass a fost si antisemit, o parte dintre victimele sale fiind evrei născuți in România.  Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România (MCA), afiliat la Anti-Defamation League, a protestat față de existența mai multor statui ce îl omagiază pe Albert Wass, sesizând Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în termenii „Cu deosebită îngrijorare am luat la cunoștință de faptul că statui ale lui Wass Albert, criminal de război condamnat în contumacie în 1946, sunt amplasate în instituții publice sau pe spații cu acces public”. Totuși, nu s-a luat nicio măsură, si statuile sunt tot la locul lor, atât în Transilvania cât si in Ungaria.

Fiul său, ofițer superior american, a fost unul dintre coordonatorii militari ai Războiului din Golf, moment după care a fost propus ca Reprezentat al Forțelor Armate Nord Americane pentru Europa de Est (post care i-ar fi conferit multe avantaje acolo, mai ales că si Ungaria si România sunt in aceaată zonă, iar el nu este neutru, si s-ar fi ajuns la situația ca fiul unui criminal de război maghiar care a ucis români să conducă o Reprezentanță ce privește si România - parte din Europa de est), dar decizia a fost anulată, până să fie pus în funcție. 

 -  Deși condamnat pentru crime, Albert Wass a fost premiat de înalte instituții academice din Ungaria, fiind numit și membru al Academiei Ungare.  De notat că, deși este confirmat prin Justiție ca criminal de război, totuși în Ungaria și în comunitatea maghiară din România, Albert Wass este considerat un erou și un simbol. 

- Dublul standard si ipocrizia acestei situații (sesizată si de MCA) nu are cum să aibă decât efecte negative. Singurul aspect pozitiv este buna înțelegere interetnică din prezent, din Ardeal si din întreaga țară. Însă faptul că un criminal de război este omagiat in continuare, inclusiv la nivel oficial, este un aspect cel puțin discutabil si arată, in plus că Legea nu este aplicată pentru toți la fel, ceea ce crează un precedent.

Cea mai mare invenție din Istoria omenirii

 Cea mai mare invenție din Istoria omenirii e cartea. Fără carte, nici o altă realizare:  telefon, radio, televizor, calculator, avion, rachetă, laser nu ar fi fost posibilă.

Corneliu Vadim Tudor

DESCHIDEREA STAGIUNII - LEGACY SEASON la Filarmonica Oltenia din Craiova

VINERI, 3 OCTOMBRIE 2025, ORA 19:00

DESCHIDEREA STAGIUNII - LEGACY SEASON

CARMINA BURANA - Carl ORFF

- ORCHESTRA SIMFONICĂ ȘI CORALA ACADEMICĂ ALE FILARMONICII „OLTENIA”

- Cu participarea corului de copii “GLASURI CRISTALINE” - dirijor Iulia MANDA

DIRIJOR: ADRIAN MORAR

SOLIȘTI: DARIA GUȚI, (soprană), ANDREA MIRCHEV (tenor, BULGARIA), ALEXANDRU CONSTANTIN (bariton)

Dirijor cor: MANUELA ENACHE-PÎRVU

Bilete și abonamente, la Filarmonică (luni - vineri, orele 10:00 - 14:00) sau online:

https://www.entertix.ro/evenimente?s=Filarmonica+oltenia

Filarmonica „Oltenia” este o instituție publică de concerte, subvenționată de Primăria Craiova și Consiliul Local.

#FilarmonicaOlteniaCraiova #Craiova #LegacySeason #ConcertMuzicaClasica

De ce mor bărbații la 50 de ani?

Bărbații nu mor la 50 de ani pentru că le obosește inima, ci pentru că le obosește sufletul. Nu boala îi răpune, ci nedreptatea. Nu anii îi strivesc, ci ipocrizia care le fură aerul.

Ei rămân tineri pe dinăuntru, flămânzi de iubire, dornici de tandrețe, gata să creadă și să dăruiască. Dar lumea din jur le cere mereu să fie altfel. Să fie mai mult. Să fie vinovați.

Și totuși, bărbatul e mult mai simplu decât pare. Uneori chiar rudimentar, dar nu pentru că n-ar fi capabil de profunzime, ci pentru că nevoile lui de fericire sunt puține și clare. El nu cere marea cu sarea, ci doar câteva lucruri pe care le poți număra pe degetele unei mâini:

1. Să aibă liniște ca să poată munci și să facă bani – pentru că așa simte că își împlinește rostul și că își protejează familia.

2. Să simtă iubire, încredere, respect și înțelegere – fără acestea, chiar și palatele devin reci și pustii.

3. Să aibă un strop de timp pentru berea cu băieții, pentru socializare, pentru sport sau pentru un meci la televizor – nu pentru că fuge de casă, ci pentru că acolo își oxigenează sufletul.

4. Să aibă parte de intimitate și sex, fără judecată și fără condiții – pentru că aici nu e vorba doar de trup, ci și de confirmarea că este dorit și iubit.

5. Să se bucure de o mâncare bună – fie pusă pe masă cu suflet, fie gătită chiar de el, cu dragoste și în liniște. Pentru că prin lucrurile simple, prin gesturile firești, se simte acasă, se simte om, se simte iubit.

Și, mai dureros decât orice, bărbatul ajunge să fie judecat nu doar pentru greșelile lui, nu doar pentru imperfecțiunile lui firești, ci și pentru ceea ce n-a făcut. Nu pentru faptele săvârșite, ci pentru cele neîmplinite. Și atunci vinovăția nu mai are margini: tot ce face e prea puțin, tot ce nu face e un reproș.

Iar judecata aceasta nu vine doar dinspre femeie, ci din toate direcțiile: de la părinți care l-au învățat că trebuie să fii tare, de la job unde i se cere mereu mai mult, de la prieteni care-l compară, de la societatea întreagă care-l obligă să fie mereu învingător. Astfel, bărbatul nu mai trăiește ca om, ci ca un inculpat permanent, chemat să dea socoteală pentru cine este și pentru cine nu este.

Și mai e ceva, despre care se vorbește prea puțin: bărbatul e judecat chiar și pentru stările lui. Atunci când e copleșit de griji, când îl apasă viața și oboseala, când nu mai are chef să zâmbească sau să pară puternic, e taxat. Uităm că el nu este un entertainer, nici pentru femeia lui, nici pentru copii, nici pentru prieteni. Bărbatul nu e comediant, nu e obligat să joace mereu în același registru. E o ființă vie, cu trăiri reale, cu zile bune și zile grele. Până și cei mai mari comici ai lumii au fost, de fapt, oameni triști în spatele scenei. Și atunci, unde să-ți permiți să fii tu însuți, dacă nu în propria casă? Acolo ar trebui să existe libertatea de a lăsa jos toate măștile sociale, de a te dezbrăca de convenții și de a-ți arăta și vulnerabilitatea – desigur, atâta vreme cât totul rămâne în limite și în registrului firescului, dar și a decenței.

Atât. Restul e decor. Restul e furtună creată în jurul lui, procese, acuzații, interpretări. Și dacă până și aceste cinci lucruri simple îi sunt refuzate sau transformate în motive de vinovăție, atunci nu e de mirare că la 50 de ani, cu sufletul încă tânăr, bărbatul se simte obosit de viață. Iar din această oboseală, în unele cazuri, se naște și ispita rătăcirii – nevoia de a căuta mângâieri în altă parte, în brațele altei femei sau chiar ale mai multora, nu din lipsă de iubire, ci din dorința disperată de a se simți viu și dorit.

Nu oboseala trupului îi ucide pe bărbați, ci nevoia de a demonstra mereu că merită iubire. Nu anii, nu ridurile, nu rutina, ci injustiția care roade încet, până la os.

Iubirea nu piere pentru că oamenii nu se mai plac, ci pentru că adevărul este înlocuit cu minciuna, iar echilibrul cu nedreptatea. Familia nu poate rezista acolo unde unul e mereu judecător și celălalt mereu vinovat.

Inculpat bărbat, la bara! Justifică-te!

Și oricâte explicații ar da, ele nu mai sunt răspunsuri, ci interogatorii reluate la nesfârșit. Primul răspuns e același cu al zecelea, doar forma și tonul diferă, dar esența rămâne neschimbată. Și totuși, niciodată nu e de ajuns. În cele din urmă, adevărul lui rămâne o roată care se învârte pe loc și produce maximă enervare.

De aceea mor bărbații la 50 de ani cu sufletul tânăr: pentru că n-au încetat să iubească, dar au încetat să fie iubiți cu adevărat.

Și atunci, vă întreb pe voi, distinse doamne: chiar e atât de greu cu bărbații? 

Și pe voi, distinși domni: câți ați știut să cereți atât de limpede ceea ce aveți nevoie și câți v-ați pierdut în tăceri care v-au îmbolnăvit sufletul?

--‐------------------------------------------

Comunicat de presă: Craiova Connect 3

🌟 Craiova Connect – Istorie, Tradiție & Business | Ediția a III-a

📍 Ramada Plaza Craiova

📅 24 septembrie 2025 | 🕕 Ora 18:00

Craiova se pregătește să găzduiască cea de-a treia ediție a Craiova Connect – Istorie, Tradiție & Business, un eveniment de referință care reunește liderii de astăzi și de mâine ai Olteniei, într-un cadru dedicat inovației, culturii și comunității.

Inspirație, emoție și conexiuni valoroase

Evenimentul va aduce împreună antreprenori, profesioniști, investitori și lideri de opinie, oferind o experiență memorabilă, unde tradiția se împletește cu spiritul inovator.

Ce te așteaptă la Craiova Connect 3:

🛡️ Shield Up – folie gratuită pentru telefon, montată la eveniment pe baza biletului.

👔 Dr. ing. Gabriel Vlăduț, președintele Camerei de Comerț și Industrie Dolj.

🎤 Florin Mazilu – expert cu peste 25 de ani de experiență în vânzări, afiliere și imobiliare.

🎼 Recital de excepție susținut de Duo Armonioso.

📜 Pagini de istorie prezentate de Primăria Dobrosloveni, Asociația Socio Culturală Plai de Romanați și Centrul Local de Informare și Promovare Turistică Dobrosloveni.

🍷 Degustare de vinuri premium oferite de Cramele Recaș.

🏛️ Dragoș Andreescu & Monumentalist – 10 monumente emblematice din Craiova.

💡 Idei curajoase, atmosferă vibrantă și surprize speciale.

O experiență care continuă dincolo de sală

Participanții vor fi invitați și la Discover the Wines of Oltenia, o incursiune oenologică unică în inima regiunii:

Vizită la Cula Izvoranu-Geblescu din Brabova.

Tur ghidat și degustare la Crama Oprișor.

Vinuri selecte, preparate tradiționale și amintiri de neuitat.

Sponsori & Parteneri

Evenimentul este susținut de:

🛡️ Shield Up | 🤝 Ferma Dinecco

Parteneri:

🍷 Cramele Recaș | Ulei de măsline și produse grecești premiate | 📸 Abys Photography – Andi Voicu | 📹 Mediavideopro KMS – Vinturici Cătălin | 📷 Magic Mirror 360 | 🏨 Ramada Plaza Craiova | 🤝 Primăria Dobrosloveni | 🤝 Asociația Socio Culturală Plai de Romanați | 🤝 Centrul Local de Informare și Promovare Turistică Dobrosloveni

Cui se adresează?

Craiova Connect 3 este dedicat antreprenorilor, profesioniștilor, studenților, investitorilor și tuturor celor care cred în comunitate, istorie și viitor.

🎟️ Rezervă-ți locul acum:

👉 https://biletin.ro/bilete/craiova-connect-istorie-traditie-business-editia-3

O nouă expoziție de fotografie

📸Muzeul Cărții și Exilului Românesc găzduiește sâmbătă, 20 septemrbie 2025, la ora 11.00, vernisajul expoziției de fotografie 𝑪𝒉𝒊𝒑𝒖𝒓𝒊, organizat în colaborare cu Primaria Municipiului Craiova, Biblioteca Judeteana Alexandru & Aristia Aman Craiova, Asociația Artiștilor Fotografi „Dacia Malvensis” și Asociația Ziariștilor Profesioniști „Tudor Arghezi” din Județul Dolj.

📸Dedicată memoriei lui Samoilă Mârza, fotograful Marii Uniri, născut la data de 18 septembrie 1886, expoziția grupează grupează 138 de portrete alb-negru și color, care vor fi disponibile la Muzeul Cărții și Exilului Românesc până la data de 17 octombrie 2025.            

                 

📸Expoziția 𝑪𝒉𝒊𝒑𝒖𝒓𝒊 reunește lucrări realizate de 36 de artiști fotografi. 

 

●Rucsandra Silvia Călin (Craiova)

●Cristian Tiberiu Floriganță (Craiova)

●Livia Corcoveanu (Craiova)

●Bogdan Negoița (Craiova)

●Silviu Cristian Mirescu (Craiova)

●Gabriela Vochescu (Craiova)

●Anca Roșu (Craiova)

●Olguța Albiș (Craiova)

●Mariana Popescu (Craiova)

●Ionelia Nucă (Craiova)

●Claudia Radu (Craiova)

●Cristiana Coșoveanu (Craiova)

●Cristina Marcu (Craiova)

●Teodora Modan (Craiova)

●Mihaela Cilibiu (Craiova)

●Ioan Bogdan Tătaru (Craiova)

●Mihaela Eleonora Cojocaru (Craiova)

●Cătălin Obreja (Craiova)

●Marina Gabriela Bărăitaru (Craiova)

●Angelo Sab (Craiova)

●Andi Voicu (Craiova)

●Valentin Flory (Craiova) 

●Ovidiu Urziceanu (Calafat-Dolj)

●Mariana Scubli (Sighetul Marmației - Maramureș)

●Ovi D. Pop (Oradea - Bihor)

●Adela Lia Rusu (Oradea - Bihor)

●Jeno Major (Sibiu -Sibiu)

●Ioan Ciobotaru (Râmnicu Vâlcea – Vâlcea)

●Petre Dalea (Reșița – Caraș Severin)

●Sergiu Vințan (Vulcan – Hunedoara)

●Mircea Furdu (București)

●Cătălin Arcu (Florești – Cluj)

●Valerian Cruceru – (Motru - Gorj) 

●Diana Pălădescu (Iași)

●Gabriel Amarandei (Iași) 

●Ion Claudiu Nețoiu (Baia de Aramă – Gorj 

📸Festivitatea de vernisare va fi moderată de ziarista Ionela Gherghe și îl va avea ca invitat pe Prof. Univ. Dr. Habilitat Sorin Liviu Damean. 

                 

📸La finalul evenimentului, invitații vor asista la un moment artistic oferit de Octavian Gorun (vioară) și Corina Stănescu (pian).

                 

📸Sponsorul manifestării este Baroul de Avocați Dolj, prin Cabinetul de Avocatură Prof. Univ. Dr. Habilitat Iulian Nedelcu.

                 

📸Expoziția 𝑪𝒉𝒊𝒑𝒖𝒓𝒊 face parte din programul expozițional „Bănia Photographic Art Tour 2025”, fiind cel de al XII-lea eveniment organizat în acest an de Asociația Artiștilor Fotografi „Dacia Malvensis”. Zece dintre aceste evenimente au fost găzduite de Muzeul Cărții și Exilului Românesc.

Povestea unui actor și a unui câine

,, Aceasta este una dintre cele mai triste povești de la Hollywood. 

Este povestea lui Sylvester Stallone, unul dintre cele mai faimoase superstaruri ale Americii. 

Cu ani în urmă, Stallone s-a luptat să aibă succes ca actor în aproape toate categoriile - fără succes. La un moment dat, era atât de disperat încât a furat bijuteriile soției sale și le-a vândut. Lucrurile au mers atât de rău încât a ajuns să locuiască pe stradă timp de trei zile într-o stație de autobuz din New York. 

Incapabil să plătească chiria sau să cumpere mâncare, punctul cel mai de jos a fost atunci când a vrut să își vândă câinele oricărui străin care trecea pe lângă magazinul de băuturi alcoolice. Nu avea bani să continue să-l hrănească și l-a vândut pentru doar 25 de dolari. Spune că a plecat în lacrimi.

Două săptămâni mai târziu a văzut un meci de box între Mohamed Ali și Chuck Wepner care i-a dat inspirația de a scrie scenariul pentru celebrul film Rocky. 

A scris scenariul în 20 de ore! A încercat să-l vândă și a primit o ofertă de 125.000 de dolari pentru el. Dar a avut o condiție: voia să joace în film. Voia să fie actorul principal, Rocky însuși. 

Cu toate acestea, compania de producție a spus NU. Voiau un actor „adevărat”. El a plecat cu scenariul, iar câteva săptămâni mai târziu, studioul i-a oferit 250.000 de dolari pentru scenariu. El a refuzat. I-au oferit chiar și 350.000 de dolari. Chiar și atunci a refuzat. Voia să joace în acel film.

 După un timp, studioul a cedat și i-a dat 35.000 de dolari pentru scenariu și l-a lăsat să joace în film. 

Restul este istorie! Filmul a câștigat premiile Oscar pentru cel mai bun film, cea mai bună regie și cel mai bun montaj - el a fost chiar nominalizat pentru cel mai bun actor! Filmul ROCKY este încă listat ca unul dintre cele mai de succes filme din istoria cinematografiei americane.

Și știți care a fost primul lucru pe care l-a cumpărat cu cei 35.000 de dolari? 

Câinele pe care l-a vândut. Da, Stallone și-a iubit atât de mult CÂINELE încât l-a așteptat timp de 3 zile în magazinul de băuturi alcoolice pe cel care i-a cumpărat câinele. Și în a treia zi l-a văzut pe om. Stallone i-a explicat de ce a vândut câinele și l-a implorat să i-l revândă. Omul a refuzat. Stallone i-a oferit 100 de dolari. Omul a refuzat. I-a oferit 500 de dolari. Și omul a refuzat. Da, a refuzat chiar și 1.000 de dolari. Și, crezi sau nu, Stallone a trebuit să plătească 15.000 de dolari pentru același câine vândut cu doar 25 de dolari! Și astfel și-a recuperat câinele!

Iar astăzi, același Stallone care a dormit pe stradă și-a vândut câinele doar pentru că nu putea nici măcar să-l hrănească este una dintre cele mai mari vedete de cinema care au pășit vreodată pe Pământ!

 Să fii falit este greu, foarte greu. Ai avut vreodată un vis? Un vis minunat? Dar ești prea doborât pentru a-l pune în practică? Sau te simți prea mic pentru a o face? 

Viața este grea uneori. Oamenii îți vor produsele, dar nu te vor pe tine. Dacă nu ești cunoscut, nu ai contacte sau nu ai mulți bani - este greu să te faci remarcat. 

Speranțele sunt adesea spulberate. Trebuie să faci eforturi mari pentru a supraviețui.

Dar nu vă lăsați niciodată VISURILE să dispară. Chiar dacă îți întorc spatele, continuă să visezi. Când îți închid ușa, visează în continuare.

NIMENI NU ȘTIE DE CE EȘTI CAPABIL ÎN AFARĂ DE TINE ÎNSUȚI! Oamenii te judecă după cum te văd și după ceea ce ai. Dar vă rog, continuați să luptați! Luptați pentru locul vostru în istorie. Luptați pentru gloria voastră. 

NU ÎNCETAȚI NICIODATĂ SĂ LUPTAȚI!"

~Text preluat~

NICHITA STĂNESCU:

 „Viața asta trece prea repede. N-apuci  să te naști, c-ai și îmbătrânit!”

44 de propoziții

Psihologul Hideki Wada a publicat o carte intitulată „Zidul celor 80”. Imediat după lansare, cartea s-a vândut în peste 500.000 de exemplare, devenind instantaneu un bestseller. Dacă tendința continuă, se așteaptă ca vânzările să depășească un milion de exemplare, devenind cartea anului în Japonia.

Dr. Wada, în vârstă de 61 de ani, este psihiatru specializat în boli mintale la vârstnici. El a rezumat secretele unei vieți „binecuvântate” pentru persoanele de 80 de ani în 44 de propoziții, care sunt enumerate mai jos:

1. Continuă să mergi.

2. Când ești furios – respiră adânc.

3. Fă suficientă mișcare pentru ca corpul să nu se înțepenească.

4. Vara, cu aer condiționat, bea mai multă apă.

5. Scutecele sunt utile pentru creșterea mobilității.

6. Cu cât mesteci mai mult – cu atât creierul și corpul rămân mai active.

7. Pierderea memoriei nu se datorează vârstei, ci lipsei de utilizare a creierului. 8. Nu este nevoie să iei prea multe medicamente.

9. Nu este nevoie să scazi excesiv tensiunea arterială sau glicemia.

10. A fi singur nu este singurătate; este pace.

11. Lenea nu este rușinoasă.

12. Nu este nevoie să cheltuiești bani pe permisul de conducere (în Japonia există o Inițiativă pentru returnarea permiselor de către vârstnici).

13. Fă ce vrei; nu face ce nu-ți place.

14. Dorințele naturale rămân chiar și la bătrânețe.

15. Nu sta acasă tot timpul.

16. Mănâncă ce-ți place; un mic exces de greutate este mai bun.

17. Fă totul cu atenție.

18. Nu te pune cu oamenii care nu-ți plac.

19. Nu te uita la televizor tot timpul.

20. În loc să lupți cu boala – învață să trăiești cu ea. 21. „Când mașina ajunge la munte – drumul va apărea”: aceasta este expresia magică a fericirii pentru vârstnici.

22. Consumați fructe proaspete și salate.

23. Timpul de duș nu trebuie să depășească 10 minute.

24. Dacă nu puteți dormi – nu vă forțați.

25. Activitățile care aduc bucurie cresc activitatea creierului.

26. Spuneți ce simțiți; nu gândiți prea mult.

27. Găsiți un „medic de familie” cât mai curând posibil.

28. Nu fiți prea răbdători sau prea duri; a fi un „bătrân curajos” este, de asemenea, în regulă.

29. Uneori este în regulă să vă răzgândiți.

30. În ultima etapă a vieții – demența este un dar de la Dumnezeu.

31. Dacă încetați să învățați – veți îmbătrâni.

32. Nu căutați faima; ceea ce aveți este suficient.

33. Inocența aparține vârstnicilor. 34. Cu cât ceva este mai greu, cu atât este mai interesant.

35. Soarele aduce fericire.

36. Fă lucruri care îi beneficiază pe ceilalți.

37. Petrece ziua în pace.

38. Voința este cheia longevității.

39. Trăiește fericit.

40. Respiră ușor.

41. Principiile vieții sunt în mâinile tale.

42. Acceptă totul în pace.

43. Oamenii fericiți sunt iubiți de toată lumea.

44. Un zâmbet aduce noroc.

⸻

Îmbătrânirea nu este o limitare - este un dar. Cu perspectiva corectă și obiceiuri zilnice sănătoase, anii de după 60 de ani pot fi cei mai satisfăcători ai vieții. Să îmbrățișăm îmbătrânirea nu cu frică, ci cu harul, recunoștința și înțelepciunea pe care Dr. Wada le împărtășește cu atâta generozitate.

Împărtășește asta cu toți „tinerii bătrâni” pe care îi cunoști.

În 1913, cu banii din dota soţiei, a cumpărat moşia Vânjuleţ. La scurt timp, să constată că întreaga regiune era mlăştinoasă, iar populaţia din zonă suferea de paludism. Din acea mlaştină s-a născut o aşezare cu case noi, străzi, lumină electrică, parc, centru civic, baie comunală, şase şcoli moderne. Cu banii lui a trecut la desecarea bălţilor construind un canal larg de 8 metri, legat cu un altul larg de 12 metri şi lung de 12 kilometri, prin care se colectau apele provenite din ploi şi topirea zăpezilor. Drumurile satului şi cele care făceau legătura cu localităţile învecinate au fost înălţate, pietruite, s-au construit poduri şi podeţe.

A luptat ca locuitorii Vânjuleţului să fie împroprietăriţi atât cu loturi pentru cultură, cât şi cu loturi de casă. A înfiinţat şi o fanfară, compusă din 30 de ţărani. În locul şcolii unde în anul 1934 preda un preot la 17 elevi a ridicat şase şcoli mari, moderne, cu sobe de teracotă, în care predau cursuri 33 de profesori şi maiştri şi în care urmau cursurile 664 de elevi. Cu câteva săptămâni înainte de a muri, Teodor Costescu a făcut un ultim dar localităţii: un spital de naşteri şi copii. Satul model Vânjuleţ a fost vizitat de Carol al II-lea în 1934. Suveranul a semnat ad-hoc un decret prin care conferea ctitorului medalia „Pentru Merit“, a doua medalie regală primită de Teodor Costescu, prima fiindu-i acordată de Carol I în 1890.

66 de şcoli a construit Teodor Costescu în doi ani cât a fost prefect al judeţului Mehedinţi. De asemenea, a construit Şcoala de agricultură de la Gemeni, Judecătoria de la Baia de Aramă, 12 biserici şi primării, multe drumuri comunale şi judeţene, a sprijinit construirea a cinci spitale (Balta, Slivileşti, Cujmir, Burila Mare, Bâcleş) dotate cu tot necesarul. „A fost un precursor în domeniul şcolar, sanitar, administrativ, a fost un fenomen cultural, a fost un suflet mare şi blând, cu toată îndărătnicia sa proverbială. Ţara întreagă a luat învăţătură de la modestul dascăl severinean, care a sfinţit locul unde a fost pus şi care a dovedit că, în orice situaţie socială, omul poate să se ridice până la cele mai minunate realizări.

Cea mai importantă realizare a lui Teodor Costescu care şi-a pus amprenta definitiv asupra oraşului Turn Severin este Palatul Culturii. În 1910, a început campania pentru construirea acestui edificiu, care în timp va purta numele celui care a demarat construcţia sa, Teodor Costescu.

Lucrările au fost întrerupte în timpul războiului şi au fost finalizate până în 1928, dar cu mari dificultăţi din cauza lipsei fondurilor băneşti. „Unul dintre marile proiecte care s-au derulat în aceşti ani venind însă din anii anteriori războiului a fost acela vizând continuarea şi finalizarea lucrărilor de la Palatul Cultural. Războiul le întrerupsese şi, ca efect al bombardamentelor şi comportamentului abuziv al trupelor de ocupaţie, clădirea suferise grave avarii. Cu mari greutăţi, cu întreruperi şi după insistenţe şi diligenţe repetate, adesea umilitoare pe lângă autorităţi, instituţii şi persoane capabile să sprijine derularea proiectului, lucrările au fost reluate după 1918 şi finalizate, în parte, în 1924, când Palatul Cultural a fost oficial pus în circuitul public, ca monument închinat împlinirii idealului Marii Uniri a românilor

Teodor Costescu a fost nevoit să-şi vândă din avere pentru a achita o parte din datorii. În anul 1924, Palatul Cultural fusese inaugurat, dar încă nu era terminată sala mare de spectacole. Teodor Costescu, cu energia şi perseverenţa sa titanică, a cerut sprijin pentru continuarea lucrărilor, însă oamenii se schimbaseră mult după război. În aceste condiţii, Costescu şi-a dijmuit averea şi a donat Teatrului suma de 5 milioane de lei. Apoi i-a surprins pe severineni cu un alt gest: „După încheierea păcii, acoperişul teatrului fiind ciuruit de gloanţele duşmane şi cum tablă plumbuită nu se găsea atunci, domnia sa şi-a descoperit dependinţele sale ce aveau acoperişul nou cu astfel de tablă şi care, fiind în valoare de 80.000 lei, a oferit-o gratuit Teatrului.

Sursa: adevarul.ro

De la un avocat

Ai certificat de handicap „permanent” și permis auto? Iată cum O.U.G. nr. 5/2025 și Ordinul ANDPD nr. 312/2025 îți pot întoarce viața pe dos — și cum îți păstrezi drepturile, demnitatea și independența. ⚖️🧑‍🦽🚗

Știrea a venit rece, fără avertisment. Într-o zi ți-ai văzut de treabă, în următoarea ai aflat că dacă ai certificat de handicap și permis auto, vei fi „reevaluat”. Poate că n-ai primit încă nicio hârtie. Și totuși, gândul că oricând poate suna poștașul cu o decizie care îți suspendă prestațiile sociale îți strânge pieptul. Știu. Nu e doar despre bani. E despre siguranță, demnitate și despre un cuvânt scris negru pe alb, „permanent”, care brusc pare că nu mai înseamnă ce a însemnat. ❤️‍🩹

Realitatea ta de zi cu zi nu încape în tabele. Ai trecut prin comisii. Ai adunat rapoarte medicale. Ți-ai adaptat mașina ca să poți ajunge la tratament, la recuperare, la o viață minim independentă. Iar statul ți-a spus, la final: certificat permanent (nerevizuibil). Ai făcut planuri, ți-ai calibrat cheltuielile, ți-ai organizat viața în jurul acestui echilibru fragil. Apoi, peste noapte, o ordonanță și un ordin au decis că, dacă ai permis, intri într-o nouă „procedură”, iar pe perioada acesteia ți se pot suspenda prestațiile. 🛑

De ce doare atât de tare? Pentru că nu e doar o regulă nouă. E un semnal: că ce ți s-a spus că e stabil, se poate schimba fără ca tu să fi făcut nimic rău; că ceea ce e medical și social devine brusc birocratic și punitiv; că dacă „îndrăznești” să păstrezi permisul pentru a-ți salva autonomia, ești tratat preventiv ca suspect. Și nu ești singurul care simte asta. 💔

Veștile bune? Da, există. În dreptul românesc, când un act administrativ normativ lovește în drepturi și demnitate, există frâne legale care pot fi apăsate imediat — nu te obligă nimeni să aștepți să-ți fie întrerupte prestațiile ca să reacționezi. Există cale directă de a suspenda executarea Ordinului ANDPD nr. 312/2025 și cale separată de a neutraliza efectele O.U.G. nr. 5/2025 pentru tine, în cadrul unui proces viabil. Asta înseamnă protecție acum și reparație pe fond. 🔒

Să punem lucrurile pe masă, limpede:

Ordinul ANDPD nr. 312/2025 nu este o simplă „procedură”. El introduce, în practică, suspendarea prestațiilor pe perioada reevaluării și declanșează un flux automatizat de date între DGASPC – ANPIS – DGPCI, doar pentru că ai permis. Ca să fii obligat la reevaluare, nu ți se cere nicio abatere, nicio schimbare medicală relevantă pentru aptitudinea la condus. Ți se cere doar să fii în categoria „are certificat + are permis”. În timp ce O.U.G. nr. 195/2002 și normele Ministerului Sănătății reglementează deja cine poate conduce, cum se evaluează aptitudinea medicală și când se retrage permisul, ordinul răstoarnă sensul: îți atinge drepturile sociale ca „instrument” pentru o problemă rutier-medicală care are deja propriile mecanisme. Aici e ruptura. Aici strânge inima. Aici apasă legea. 🧠

De ce e nelegal ceea ce te apasă chiar înainte să fii chemat la reevaluare?

Pentru că un ordin nu are voie să facă mai mult decât îi permite actul superior. Ordonanța a introdus (discutabil) ideea de reevaluare pentru o anumită categorie. Ordinul a adăugat ceva ce ordonanța nu scrie: suspendarea plăților pe durata reevaluării. Când un act inferior introduce o sancțiune patrimonială pe care actul superior n-a prevăzut-o, vorbim de exces de putere. Iar când acest exces lovește o categorie protejată prin Constituție, discutăm de îndoială serioasă de legalitate și de necesitatea suspendării până la judecata pe fond. Da, poți obține asta. ⚖️

Ai două fronturi care lucrează în favoarea ta — unul de protecție rapidă, altul de reparație:

Protecție rapidă: ceri instanței să suspende executarea Ordinului ANDPD nr. 312/2025 în baza art. 14–15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii de anulare; subsidiar, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate pe care o ridicăm cu privire la modificările aduse Legii nr. 448/2006 prin ordonanță. Atât timp cât ordinul e suspendat, nu poate produce efecte împotriva ta: nu liste, nu convocări în temeiul lui, nu suspendarea prestațiilor pentru că „e în procedură”.

Reparație pe fond: acțiune separată de răspundere civilă delictuală a Guvernului, întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 (cu invocarea excepției de neconstituționalitate). Aici ținta este dublă: neutralizarea efectelor ordonanței pentru tine, prin sesizarea Curții Constituționale (art. 29 din Legea nr. 47/1992), și daune morale pentru suferința pricinuită de perspectiva reevaluării și a tăierilor. Da, chiar dacă n-ai primit încă hârtia, anxietatea actuală, insomniile, teama reală sunt un prejudiciu moral în sine. ❤️‍🩹

Ce poți obține concret din „frâna” pe ordin? 🧯

Menținerea prestațiilor în plată până la o hotărâre definitivă pe anulare, fără ca tu să fii împins în golul financiar al „perioadei de reevaluare”.

Oprirea prelucrărilor și a schimburilor de date operate în temeiul ordinului, astfel încât să nu se mai producă listări și notificări în cascadă doar pentru că ai permis.

Clarificarea principiului: ceea ce ține de aptitudinea rutier-medicală se verifică în procedura rutieră, nu prin tăierea mijloacelor tale de subzistență.

Suflul de care ai nevoie pentru a merge mai departe cu acțiunea principală, fără să-ți fie frică în fiecare dimineață că azi rămâi fără venit. 🔒

De ce îndeplinești condițiile ca instanța să „tragă frâna” acum, nu mâine? ⏳

Pentru suspendare, legea cere caz bine justificat și pagubă iminentă. Cazul bine justificat vine din însăși arhitectura normei: act inferior care adaugă sancțiuni la actul superior, contradicții cu Legea nr. 448/2006, amestec nejustificat între social și rutier, lipsă de claritate, lipsă de garanții, atingerea art. 1 alin. (5) și a art. 50 din Constituție, plus pendența unei excepții de neconstituționalitate pe temeiul primar. Paguba iminentă nu înseamnă „poate, cândva”. Înseamnă că mecanismul liste – ANPIS – DGPCI – DGASPC există, iar în orice lună poți primi decizia de reevaluare care îți suspendă prestațiile. În viața reală, când indemnizația e singurul venit, „încă o lună” fără ea nu e un detaliu tehnic. E diferența dintre medicamente sau lipsa lor, dintre hrană sau datorii, dintre demnitate sau disperare. 🫶

De ce e această măsură corectă și pentru judecător, nu doar pentru tine? ⚖️

Pentru că rolul unei instanțe, într-un stat de drept, nu e doar să „repare” după ce răul s-a produs, ci să prevină efectele ireparabile sau greu reparabile până la clarificarea legalității. Dacă peste trei luni un complet constată că ordinul e nelegal, la ce mai folosește dacă între timp ai rămas fără prestații, ți s-a deteriorat sănătatea, ai acumulat datorii, ți-ai pierdut asistentul personal? Exact pentru astfel de situații există art. 14–15 din Legea nr. 554/2004: ca instanța să „congeleze” executarea unui act normativ îndoielnic până când fondul spune ultimul cuvânt. Iar aici, îndoielile nu sunt firave, ci consistente. 🧩

Dar ordonanța are „forță de lege”, ți se spune. Cum o ataci? 🧱

Nu o „ataci” direct în contencios. O neutralizezi pentru tine, în cadrul acțiunii pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocând excepția de neconstituționalitate. Instanța sesizează Curtea Constituțională și suspendă judecata pe fond până la decizia Curții (art. 29 din Legea nr. 47/1992). Dacă excepția se admite, se „curăță” temeiul și primești reparație: daune morale pentru suferința psihică produsă de normă, dobândă legală penalizatoare și actualizare cu inflația, după regulile Codului civil. Între timp, protecția reală ți-o dă suspendarea Ordinului ANDPD, care este perfect atacabil direct, fiind act administrativ normativ. Astfel, două canale lucrează pentru tine, sincronizat. 🔗

Asta înseamnă că toată lumea cu permis e „vinovată”? Nu. Și aici e nedreptatea.

Regimul rutier are deja instrumente să verifice punctual aptitudinea. Dacă medicul tău are dubii, există traseu legal clar: trimitere, examinare, eventual suspendare a permisului; pentru toți șoferii, cu sau fără certificat. A selecta doar persoanele cu handicap și a le suspenda prestațiile sociale pe motiv că „ar putea” fi inapți la condus este ca și cum ai pune cheia de la căminul social pe masa Poliției Rutiere și i-ai cere să o țină o vreme, „preventiv”. Nu așa se face siguranța rutieră. Nu cu sancțiuni sociale colective. 🔍

Ce facem concret pentru tine, dacă te regăsești în această realitate? 🧭

Pregătim cererea de suspendare a Ordinului ANDPD nr. 312/2025, articulată pe art. 14–15 din Legea nr. 554/2004, cu accent pe:

– caz bine justificat (depășirea competenței; adăugarea la ordonanță; conflict cu Legea nr. 448/2006; neclaritate; disproportionare față de scop; atingerea art. 50, art. 16, art. 53, art. 1 alin. (5));

– pagubă iminentă (suspendarea prestațiilor ca efect direct al declanșării procedurii; unic venit; degradarea sănătății; afectarea asistentului personal).

Depunem acțiunea principală de anulare a ordinului, astfel încât suspendarea obținută pe art. 14 să fie prelungită pe art. 15 până la decizia definitivă.

Deschidem canalul separat pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 împotriva Guvernului, cu excepție de neconstituționalitate pe art. IV al ordonanței. Cerem daune morale pentru suferința deja indusă de perspectiva reevaluării și a tăierilor, chiar înainte de a primi vreo citație, pentru că trauma nu începe cu hârtia, începe cu amenințarea credibilă. 📝

Ce îți cer eu acum? Să aduni, calm, tot ce contează și să ți le păstrezi aproape. 📦

– Certificatul tău de handicap cu mențiunea „permanent (nerevizuibil)”.

– Actele medicale recente și istoricul relevant.

– Dovada prestațiilor lunare (extras, decizii AJPIS).

– Dovada adaptării autovehiculului, dacă e cazul.

– Orice comunicare de la DGASPC/ANPIS/DGPCI, chiar și informale.

– Orice indiciu al suferinței psihice: recomandare psihologică, rețete, consemnări. Nu e rușine, e realitatea pe care o trăiești de când ai aflat.

Ce ar trebui să știi despre „timing”: ⏱️

Nu aștepta „să te cheme”. În clipa în care mecanismul e activ și tu intri în categoria „vizată”, riscul e prezent, iar dreptul tău la protecție provizorie e deja născut. Când vorbim de singurul venit, prevenția e lege. Suspendarea ordinului e despre a nu te lăsa împins în gol.

Ce le spunem judecătorilor în numele tău? 💬

Că într-un stat de drept, art. 14–15 din Legea nr. 554/2004 există tocmai pentru oameni ca tine: când norma e îndoielnică și paguba e la un pas, justiția oprește roata până lămurim fondul. Că nu ceri privilegii, ci respectarea Constituției: art. 50 — protecție specială pentru persoanele cu handicap; art. 16 — egalitate și nediscriminare; art. 53 — nicio restrângere fără necesitate și proporționalitate; art. 1 alin. (5) — legalitatea și calitatea normei. Că nu ceri să fii „deasupra legii”, ci doar ca legea să nu fie folosită împotriva ta în bloc, doar pentru că ai curajul și nevoia să conduci o mașină adaptată. 🧑‍⚖️

Ce obții la finalul drumului? 🏁

Pe scurt: liniște. Ordinul anulat sau cel puțin suspendat până la decizia finală; drepturile sociale neîntrerupte pe perioada procesului; descurajarea convocărilor tipizate fără filtru medical real; un precedent care îi protejează și pe alții; și, pe canalul delictual, daune morale pentru suferința reală pe care ai trăit-o de când ai înțeles că un cuvânt, „permanent”, a devenit brusc negociabil.

De ce să o facem împreună? 🤝

Pentru că aici nu vorbim doar de concepte. Vorbim de medicamente puse la capătul listei dacă nu vine indemnizația. De asistenți personali care își țin respirația la fiecare început de lună. De oameni care își calculează drumul până la farmacie în funcție de câți bani mai au pe card. De mame, tați, fii și fiice care au nevoie de claritate, nu de suspiciune. Și de o societate care își arată maturitatea când protejează cei mai vulnerabili, nu când îi împinge, ca test, la marginea prăpastiei. 🫶

Dacă te regăsești în rândurile astea, respiră adânc. Apoi, fă trei lucruri simple:

Notează într-un mesaj privat: „Am certificat permanent și permis; vreau protecție provizorie și acțiune pe fond.”

Atașează fotografii ale documentelor-cheie (poți blura CNP/serii; le stabilizăm în consultanță).

Spune cum se simte în corpul tău anxietatea de azi: cât dormi, ce medicamente ai schimbat, ce ai amânat. Nu e dramă, e probă. 👀

De ce acum? Pentru că instanțele aud argumentele care vin cu realitatea la pachet. Pentru că art. 14–15 are mereu o fereastră, dar viața ta o are azi. Pentru că e mai ușor să previi decât să repari, și infinit mai uman. Și pentru că „permanent” trebuie să redevină „permanent” — în sensul legii, dar mai ales în sensul tău. 🔁

Nu ești singur. Caz cu caz, dosar cu dosar, se construiește un zid de protecție care schimbă nu doar rezultatul tău, ci și practica. Astăzi pui prima cărămidă: cererea de suspendare. Apoi, acțiunea de anulare. În paralel, excepția de neconstituționalitate și răspunderea delictuală. Nu sunt vorbe mari; sunt instrumentele prevăzute de lege pentru exact acest tip de abuz sistemic. 📚

Dacă ai citit până aici, știi deja ce ai de făcut. Lasă un mesaj cu „Protecție” sau scrie-mi direct. Ne mișcăm rapid, cu capul limpede și cu actele la zi. Fără zgomot inutil. Doar drept, demnitate și o strategie juridică rece, construită pe ceea ce funcționează. 📨

Ține aproape această idee: a-ți păstra permisul nu înseamnă a renunța la drepturile sociale. A alege mobilitatea nu te transformă într-un suspect. Nu accepți o suspendare a vieții tale pentru o reevaluare care nu are nici măcar garanții de claritate sau termen. Legea e de partea ta când ceri doar să nu fii împins în gol „preventiv”. Iar noi suntem aici să o facem să funcționeze pentru tine. 🌟

Te aștept în privat. Hai să punem frână, legal, exact acolo unde trebuie. Și să pornim, în siguranță, spre hotărârile care îți dau înapoi liniștea. 🚦

#OUG52025 #ANDPD3122025 #PersoaneCuDizabilități #DrepturileMele #Legea554 #Suspendare #ContenciosAdministrativ #CCR #ProtecțieSocială #DreptConstituțional #SiguranțăRutieră #DGASPC #ANPIS #DGPCI #Demnitate #Avocat #București #Vrancea #CertificatPermanent #PermisAuto #StopAbuzului #SuportJuridic

Avocat Enciu Nicolae