În 1913, cu banii din dota soţiei, a cumpărat moşia Vânjuleţ. La scurt timp, să constată că întreaga regiune era mlăştinoasă, iar populaţia din zonă suferea de paludism. Din acea mlaştină s-a născut o aşezare cu case noi, străzi, lumină electrică, parc, centru civic, baie comunală, şase şcoli moderne. Cu banii lui a trecut la desecarea bălţilor construind un canal larg de 8 metri, legat cu un altul larg de 12 metri şi lung de 12 kilometri, prin care se colectau apele provenite din ploi şi topirea zăpezilor. Drumurile satului şi cele care făceau legătura cu localităţile învecinate au fost înălţate, pietruite, s-au construit poduri şi podeţe.

A luptat ca locuitorii Vânjuleţului să fie împroprietăriţi atât cu loturi pentru cultură, cât şi cu loturi de casă. A înfiinţat şi o fanfară, compusă din 30 de ţărani. În locul şcolii unde în anul 1934 preda un preot la 17 elevi a ridicat şase şcoli mari, moderne, cu sobe de teracotă, în care predau cursuri 33 de profesori şi maiştri şi în care urmau cursurile 664 de elevi. Cu câteva săptămâni înainte de a muri, Teodor Costescu a făcut un ultim dar localităţii: un spital de naşteri şi copii. Satul model Vânjuleţ a fost vizitat de Carol al II-lea în 1934. Suveranul a semnat ad-hoc un decret prin care conferea ctitorului medalia „Pentru Merit“, a doua medalie regală primită de Teodor Costescu, prima fiindu-i acordată de Carol I în 1890.

66 de şcoli a construit Teodor Costescu în doi ani cât a fost prefect al judeţului Mehedinţi. De asemenea, a construit Şcoala de agricultură de la Gemeni, Judecătoria de la Baia de Aramă, 12 biserici şi primării, multe drumuri comunale şi judeţene, a sprijinit construirea a cinci spitale (Balta, Slivileşti, Cujmir, Burila Mare, Bâcleş) dotate cu tot necesarul. „A fost un precursor în domeniul şcolar, sanitar, administrativ, a fost un fenomen cultural, a fost un suflet mare şi blând, cu toată îndărătnicia sa proverbială. Ţara întreagă a luat învăţătură de la modestul dascăl severinean, care a sfinţit locul unde a fost pus şi care a dovedit că, în orice situaţie socială, omul poate să se ridice până la cele mai minunate realizări.

Cea mai importantă realizare a lui Teodor Costescu care şi-a pus amprenta definitiv asupra oraşului Turn Severin este Palatul Culturii. În 1910, a început campania pentru construirea acestui edificiu, care în timp va purta numele celui care a demarat construcţia sa, Teodor Costescu.

Lucrările au fost întrerupte în timpul războiului şi au fost finalizate până în 1928, dar cu mari dificultăţi din cauza lipsei fondurilor băneşti. „Unul dintre marile proiecte care s-au derulat în aceşti ani venind însă din anii anteriori războiului a fost acela vizând continuarea şi finalizarea lucrărilor de la Palatul Cultural. Războiul le întrerupsese şi, ca efect al bombardamentelor şi comportamentului abuziv al trupelor de ocupaţie, clădirea suferise grave avarii. Cu mari greutăţi, cu întreruperi şi după insistenţe şi diligenţe repetate, adesea umilitoare pe lângă autorităţi, instituţii şi persoane capabile să sprijine derularea proiectului, lucrările au fost reluate după 1918 şi finalizate, în parte, în 1924, când Palatul Cultural a fost oficial pus în circuitul public, ca monument închinat împlinirii idealului Marii Uniri a românilor

Teodor Costescu a fost nevoit să-şi vândă din avere pentru a achita o parte din datorii. În anul 1924, Palatul Cultural fusese inaugurat, dar încă nu era terminată sala mare de spectacole. Teodor Costescu, cu energia şi perseverenţa sa titanică, a cerut sprijin pentru continuarea lucrărilor, însă oamenii se schimbaseră mult după război. În aceste condiţii, Costescu şi-a dijmuit averea şi a donat Teatrului suma de 5 milioane de lei. Apoi i-a surprins pe severineni cu un alt gest: „După încheierea păcii, acoperişul teatrului fiind ciuruit de gloanţele duşmane şi cum tablă plumbuită nu se găsea atunci, domnia sa şi-a descoperit dependinţele sale ce aveau acoperişul nou cu astfel de tablă şi care, fiind în valoare de 80.000 lei, a oferit-o gratuit Teatrului.

Sursa: adevarul.ro