Amintiri, păreri şi impresii despre oameni şi evenimente din viaţa de zi cu zi. Culese din viaţa reală şi postate în lumea virtuală.
miercuri, 24 februarie 2021
Creștinul zilelor noastre
marți, 23 februarie 2021
Logică
Vis sau realitate?
Seară de excepție la Filarmonica Oltenia din Craiova
Boema la Opera Română Craiova
Acţiunea se desfăşoară în anul 1830, la Paris, în Cartierul Latin.
ACTUL I
Este ajunul Crăciunului. În mansarda în care locuiesc, poetul Rodolfo şi pictorul Marcello suferă de foame şi de frig. Atmosfera se animă doar atunci când sosesc ceilalţi prieteni şi vecini de mansardă, filozoful Coline şi muzicianul Schaunard, aducând un coş cu mâncare şi vin. Se aud bătăi în uşă. Benoit, proprietarul, a venit să încaseze chiria. Încercând să-i abată gândul de la bani, tinerii îi oferă de băut şi îl provoacă pe bătrânul caraghios să vorbească despre aventurile lui de dragoste. Apoi, prefăcându-se indignaţi de frivolitatea proprietarului, îl alungă scăpând şi de astă dată de plata chiriei. Tinerii se hotărăsc să plece la cafeneaua Momus. Doar Rodolfo mai întârzie câteva clipe pentru a termina un articol pentru ziar. Timide bătăi în uşă îl întrerup. Este Mimi, vecina lui, căreia i s-a stins lumânarea. Scuturată de un acces de tuse, tânăra se clatină. Rodolfo îi oferă un scaun apoi, fiecare pe rând, se prezintă (ariile lui Rodolfo şi Mimi). Lumânările s-au stins, dar razele lunii luminează încăperea sărăcăcioasă. Îmbrăţişaţi, Rodolfo şi Mimi îşi mărturisesc dragostea ce i-a cuprins pe neaşteptate (duet). Cei doi tineri pleacă împreună către cafeneaua Momus unde prietenii îl aşteaptau pe Rodolfo.
ACTUL II
Străzile Cartierului Latin sunt pline de lume. De la un vânzător ambulant, Rodolfo îi cumpără lui Mimi o bonetă roz. Fata este prezentată celor trei prieteni care o primesc cu simpatie printre ei. Cu toţii se aşează în jurul unei mese din cafenea. Pe trotuar trece vânzătorul de jucării Parpignol înconjurat de strigătele bucuroase ale copiilor. În cafenea intră Musetta fosta iubită a lui Marcello. Îmbrăcată într-o toaletă scumpă şi elegantă, ea se sprijină de braţul unui bătrânel caraghios, dar bogat, pe nume Alcindoro. Musetta îl iubeşte încă pe Marcello. Pictorul este şi el puternic tulburat de această întâlnire. Ca să-i atragă atenţia, Musetta cântă un vals în care îşi evidenţiază graţia şi cochetăria (arie). Marcello este din ce în ce mai agitat. Simulând o durere atroce la un picior, Musetta îl trimite pe Alcindoro să cumpere o altă pereche de pantofi. Apoi, fără nici o ezitare, ea se aruncă în braţele lui Marcello. Veseli şi fericiţi, cei şase tineri părăsesc cafeneaua. Nota lor de plată o va achita tot… Alcindoro.
ACTUL III
La un han de la periferia Parisului, Mimi a venit să-l caute pe Marcello. Ea îi povesteşte pictorului cum Rodolfo o ocoleşte fără motiv. Când apare poetul, Mimi se ascunde. Rodolfo îl anunţă pe Marcello că a hotărât să o părăsească pe Mimi. Dar glasul i se frânge şi printre suspine tânărul mărturiseşte adevărul: viaţa lor mizeră agravează boala de plămâni de care suferă Mimi, iar în aceste condiţii, pentru a o salva, el se consideră obligat să-i redea libertatea (duet). Mimi iese din ascunzătoare şi fericită se aruncă în braţele iubitului ei. Dragostea lor este la fel de puternică şi de sinceră ca în prima clipă. Din han ies, certându-se, Marcello şi Musetta care se despart aruncându-şi unul altuia, reproşuri. Rodolfo şi Mimi evocă zilele lor fericite (cvartet) şi amână despărţirea lor până la primăvară.
ACTUL IV
Din nou singuri în mica lor mansardă, Rodolfo şi Marcello se gândesc la iubitele lor Mimi şi Musetta. Sosesc Colline şi Schaunard care nu au găsit nimic de lucru. Făcând haz de necaz cei patru tineri încearcă să uite mizeria care îi copleşeşte. Dar în uşă apare Musetta care anunţă că Mimi este jos, grav bolnavă şi prea slabită pentru ca să poată urcă singură scările. Rodolfo coboară în grabă. Musetta povesteşte cum, îndrăgostită, Mimi a dorit să-şi mai vadă iubitul pentru ultima oară, căci îşi simte sfârşitul aproape. Epuizată de efort, Mimi se prăbuşeşte pe un pat. Marcello şi Musetta pleacă să vândă o pereche de cercei pentru a face rost de medicamente. Colline îşi ia adio de la vechea şi unica lui manta pe care o va vinde pentru a-şi ajuta prietenii (arie). Rodolfo şi Mimi îşi amintesc de clipele fericite. Mica bonetă roz se află în mâinile sărmanei fete. Prietenii revin. Ei i-au cumpărat bolnavei un manşon călduros pe care aceasta şi-l dorea de mult. Cu un zâmbet fericit pe buze, alături de Rodolfo, Mimi închide ochii pentru totdeauna.
*Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
**Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
***Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002
duminică, 21 februarie 2021
MĂRTURISIRE LA RĂSCRUCE
luni, 15 februarie 2021
Despre Covid și altele
APARENȚELE ÎNŞEALĂ
Valentine's Day
duminică, 14 februarie 2021
APARENȚELE ÎNŞEALĂ
DE ZIUA-NDRĂGOSTIȚILOR DE MICI
vineri, 12 februarie 2021
Femeia care Știe tot
miercuri, 10 februarie 2021
NONSENSUL
Latif
marți, 9 februarie 2021
De Niro
CINE SĂ MĂ VINDECE DE MINE?
luni, 8 februarie 2021
Îndemânare
Premiera la Opera Română Craiova
Acțiunea se petrece în orașul Weert din sudul Olandei în anul 1921.
ACTUL I
Julia o tânără şi drăgălaşă fată, romantică şi puţin exaltată a moştenit de la părinţi o vilă splendidă. Dar tutorele ei, Joseph Kuhbrot, a ştiut să se facă aici stăpân absolut. El îşi satisface toate plăcerile gurmande după pofta inimii, şi o hărţuie pur şi simplu pe Julia cu propunerea de a se căsători cu nepotul său, August Kuhbrot. În acest fel, averea va rămâne în familia tutorelui. Tânăra fată respinge cu hotărâre această propunere. La fel procedează şi cu gogomanul fiu al consilierului Wildenhagen, Egon, care-i face insistente aluzii matrimoniale. Ea se gândeşte tot timpul la prima dragoste la Roderich de Weert căruia i-a jurat credinţă, în urmă cu mulţi ani, când tânărul a plecat în Batavia. La despărţire cei doi îndrăgostiţi şi-au jurat ca în fiecare seară să se uite la lună pentru a-şi aduce aminte unul de altul. De aceea, Josef o ironizează pe Julia, spunându-i că are un „logodnic în lună”. Fata rămâne impasibilă la înţepăturile tutorelui, mai ales acum când tribunalul de tutelă a declarat-o majoră. Împreună cu zglobia Hannchen se amuză când primeşte vizita neaşteptată a unui călător întârziat, un tânăr plăcut, dar cam sărăcăcios îmbrăcat. Ele îi fac chiar o farsă, încercând să-l convingă că se află într-un castel fermecat şi ospătându-l spre surprinderea lui, ca pe un musafir de seamă.
ACTUL II
Străinul înţelege jocul lor şi se lasă antrenat în el. Când Julia îl întreabă cine este, tânărul îşi face un portret la fel de romantic, ca şi visurile ei (aria: „Eu sunt un hoinar un etern călător”). După ce a dormit bine în patul ce-i fusese pregătit sculându-se, Străinul află de la Hannchen despre exaltarea romantică a tinerei Julia pentru Roderich, precum şi de planul lui Kuhbrot. Bineînţeles călătorul se fereşte să spună cine este, şi toţi, în frunte cu Julia îl iau drept Roderich. Julia este fericită de a-şi fi găsit dragostea dintâi în persoana Străinului (Duetul „Ţi-aminteşti când eram copii…”). Unchiul Josef, în schimb, este indispus şi bosumflat de neaşteptata sosire a „logodnicului din lună”. Comedia îşi găseşte brusc sfârşitul prin apariţia lui Egon, care aduce o telegramă anunţând apropiata sosire a adevăratului Roderich. Dat în vileag şi luat acum drept şarlatan, Străinul pleacă.
ACTUL III
Interesându-se la şeful gării, Josef află că nepotul său a sosit cu o zi înainte şi a fost îndrumat către hanul satului. Bătrânul gurmand este înclinat să creadă că August ar fi fost asasinat, şi criminalul n-ar putea fi altul decât Străinul, care acum a dispărut în toiul acestor nedumeriri, care dezlănţuie o agitaţie generală, îşi face apariţia un alt Străin, ce o surprinde pe Hannchen tocmai când se ruga fierbinte la zâna mireselor să capete şi ea un iubit. Din prima clipă cei doi s-au plăcut, iar fata rămâne consternată aflând că acest bărbat nu este altul decât Roderich de Weert şi că el nici nu-şi mai aminteşte de jurământul făcut Juliei, socotindu-l o joacă de adolescent. Oare cum va reacţiona Julia? Printr-un şiretlic pus la cale de Hannchen, totul se aranjează cum nu se poate mai bine. Roderich se prezintă drept August Kuhbrot, atrăgând asupra lui chiar de la început aversiunea Juliei. Apoi, dând cărţile pe faţă, îi mărturiseşte acesteia că nu şi-a respectat jurământul. Abia acum se trezeşte Julia din visul ei şi îi acordă mâna lui August, Străinul dintâi, care a revenit între timp şi pe care-l îndrăgise din prima clipă.
*Titus Moisescu și Miltiade Păun, Ghid de operetă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1969