Din grozăviile și nemerniciile celor ce au instalat în anii ‘50 comunismul în România

Din grozăviile și nemerniciile celor ce au instalat în anii ‘50 comunismul în România

Anii ’50 nu au însemnat doar instaurarea brutală a comunismului în România, ci și o metodică umilire, exterminare morală și, adesea, fizică a elitelor culturale și academice ale țării. Mari savanți, scriitori, filozofi și profesori universitari au fost reduși la munci degradante, aruncați în închisori sau lăsați să moară în mizerie, în timp ce spiritul liber era condamnat ca „dușman al poporului”. Amintirea acestor destine nu este un exercițiu de nostalgie, ci un act de luciditate: istoria, atunci când este uitată, are obiceiul de a se întoarce.

În atenția lui Vexler despre anatomia distrugerii elitei românești

- Marele sociolog Dimitrie Gusti (fost Ministru al Învățământului, și Președinte al Academiei Române) - la 70 de ani, bolnav fiind, lucra în schimbul doi la o Cooperativă Meșteșugărească din Comun Cățelu, de lângă București, unitate ce producea jucării de cauciuc pentru copii;

- Scriitorul Dinu Pillat - lucrează în acele vremuri ca și casier, apoi săpător de fântâni, apoi ajutor de tâmplar, manipulant de mărfuri, și multe alte asemenea alte activități;

- Marele Emil Racoviță - întemeietorul speologiei, moare în mizerie în anul 1947;

- Sextil Pușcariu - creatorul lexicografiei moderne românești ca știință, este declarat “criminal de război” și moare în anul 1948;

- Marele geograf Simion Mehedinți - pus la index de autoritățile vremii, moare în mizerie, în anul 1962;

- Marele istoriograf Alexandru I. Lepădatu - fost Președinte al Academiei Române, moare în închisoarea de la Sighet, în anul 1950;

- Filozoful P.P. Negulescu - pus și el pe lista “dușmanilor poporului”, moare în anul 1951;

- Filozoful Constantin Rădulescu-Motru - pus și el pe lista “dușmanilor poporului” moare în anul 1957;

   Și tot în acei ani:

- în închisoarea de la Aiud (și în condiții vitrege și clandestine desigur) - filozoful septuagenar Ion Petrovici, fost Ministru al Educației Naționale, ținea cursuri de istorie a filozofiei;

- în închisoarea din Jilava - economistul și fostul Ministru de Externe Mihail Manoilescu preda (în aceleași vitrege și clandestine condiții) limba engleză;

- și tot în închisoarea din Jilava - George Fotino (fost Decan al Facultății de Drept din București) - ținea prelegeri de istorie a dreptului românesc;

- tot la Jilava, Petre Țuțea ținea prelegeri despre filozofia istoriei;

- în 1951, peste 300 de studenți de la Facultatea de Medicină din București, au fost arestați pentru că s-au dus după cărți și pentru studiu la Biblioteca Franceză din București. Ei au fost mai apoi trimiși în colonii de muncă.

- tot în acei ani, muzicologii Dimitrie Cuclin și Emanoil Ciomac sunt condamnați pentru vina de a fi luat parte la audiții muzicale la Ambasada Engleză. Au fost trimiși mai apoi la muncă forțată pe șantierele patriei.

Deși mulți poate nu sunteți interesați de asemenea vremuri, este bine totuși a le cunoaște cât de cât, și numai pentru faptul că...istoria (cu nuanțe desigur) se poate repeta...

Parcări în Craiova

❗️❗️❗️Parcări în Craiova 

Incepând cu 10 decembrie, puteți crea contul de utilizator pe platforma primăriei, urmând ca în data de 16 decembrie să alegeți locul de parcare. 

Urmați paşii: 

⬇️

🅿️ Atribuire online a locurilor de parcare de reședință în Craiova (din 16 decembrie 2025)

• 📅 Perioada de depunere a cererilor: 16–31 decembrie 2025

• 💻 Totul se face online, prin platforma: parcari.primariacraiova.ro

📄 Ce trebuie să faci

• 🆔 Creezi un cont pe platformă

• 📎 Încarci documentele necesare:

• act de identitate

• dovada domiciliului / folosinței imobilului

• certificat de înmatriculare și actele mașinii

• 🦽 documente suplimentare pentru persoane cu dizabilități (care au prioritate și gratuitate)

✅ Condiții de eligibilitate

• 🚗 Autovehicul din categoriile M1 sau N1

• 💰 Fără datorii la bugetul local

• 🏠 Un singur loc de parcare per unitate locativă (al doilea doar dacă rămân locuri)

🏷️ Taxe

• 👤 Persoane fizice: de la 170 lei/an

• 🏢 Persoane juridice: de la 340 lei/an

• 📈 Dacă sunt mai multe cereri decât locuri → licitație publică pentru prețul final

ℹ️ Alte informații

• 🅿️ Etapa actuală vizează doar locurile deja marcate și numerotate

• 📘 Regulamentul complet: pe site-ul Primăriei Craiova

https://www.primariacraiova.ro

„Logodnicul din lună” revine la Opera Craiova

 Opera Română Craiova îi invită pe iubitorii muzicii, marți, 9 decembrie 2025, la o

reprezentație specială a îndrăgitei operete „Logodnicul din lună”.

Săptămâna aceasta, melomanii vor avea ocazia să se bucure din nou de fermecătoarea

creație a lui Eduard Künneke, pe un libret de Herman Haller și Fritz Oliven, inspirat de

comedia lui Max Kempner-Hochstädt.

Cu umor și farmec, opereta „Logodnicul din lună” urmărește ce se întâmplă atunci când

visurile romantice se lovesc de realitate, iar o glumă nevinovată se transformă într-o

aventură sentimentală. Nu întâmplător, la peste 100 de ani de la premiera absolută,

spectacolul - presărat cu încurcături amuzante și apariții surprinzătoare - rămâne la fel de

gustat de public.

Punerea în scenă regizată de Laurențiu Nicu, care este și realizatorul coregrafiei, cu o

scenografie semnată de Răsvan Drăgănescu, va fi prezentată din nou publicului marți, 9

decembrie, începând cu ora 19.00, în sala Cercului Militar Craiova.

Cele două reprezentații care îl vor avea la conducerea muzicală pe maestrul Florian George

Zamfir, îi vor reuni, alături de Orchestra Operei Române Craiova, pe artiștii Corina Vlada

(Julia de Weert), Petrișor Efrem (August Kuhbrot, Străinul I), Anca Țecu (Hannchen), Cristian

Fofucă (Roderich de Weert, Străinul II), Daniel Cornescu (Josef Kuhbrot), Ada Apan

(Wilhelmine Kuhbrot), Laurențiu Nicu (Egon von Wildenhagen), Adrian Grădinaru (Karl),

Serghei Doroș (Hans) și Loredana Nicola, Alina Onofrei, Alexandra Iordache, Amina

Almahadin (cameriste).

Biletele pot fi achiziționate online:

https://iticket.ro/event/logodnicul-din-luna

și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel.

0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro sau la Cercul Militar cu o oră înainte de

începerea evenimentului, în limita locurilor disponibile.

Spectacolul face parte din programul Stagiunii 2025-2026 dedicate Centenarului Elena

Teodorini și este realizat cu sprijinul Primăriei Craiova și al Consiliului Local Craiova.

Cravata galbenă

N-am avut timp să scriu despre film, m-am luat cu altele. Am fost și l-am văzut săptămâna trecută. În mod normal nu m-aș fi dus deoarece am o imagine a lui Celibidache pe care nu vreau să mi-o schimb. 

Eu, un țânc ajuns printr-o minune absolută la Ateneu, fără să înțeleg până atunci prea multe din muzica mare, am avut în acel concert fabulos din 1979 o revelație. Muzica era ceva mai mult decât ceea ce se cânta pe scenă, era ceva mai mult decât suma instrumentelor. N-o să pot spune niciodată ce și sunt ferm convins că nimeni nu poate exprima sentimentul respectiv  în cuvinte. De-atunci m-am simțit legat ombilical de Celibidache, omul care mi-a deschis urechile către marea muzică. Și uite-așa, între amicii mei, eu eram ciudatul care se uita la emisiunea „Broscoiului”(Iosif Sava). Iar când pe-acolo se mai scăpa câte un Celibidache(uneori erau chiar și pasaje din repetițiile sale) simțeam cum „legătura” pulsează. Iată motivul pentru care, sub nicio formă, nu mă interesa o ecranizare a lui Celibidache.

Dar am făcut-o întrucât m-a obligat așa-zisa „critică de film” de la noi. Toți frustrații, toți nefericiții și neterminații care n-au făcut nimic la viața lor, au ajuns critici de ceva. Înainte era mai greu deoarece pentru a ajunge critic trebuia să știi carte. În mult prea superficialele noastre zile, frustrarea e suficientă pentru a te califica drept critic de teatru, film, artă s.a.m.d. Așa și cu șleahta asta de distruși: toți, la unison, au proclamat că filmul e prost. Păi dacă atâția proști spun că un film e prost, atunci e posibil ca filmul respectiv chiar să merite. Acesta mi-a fost raționamentul și s-a dovedit a fi excelent.

În mod surprinzător pentru mine „Cravata galbenă” mi-a demonstrat că nu e totul pierdut, că, da, se mai pot face filme coerente, așa cum se făceau în alte vremuri. Că imaginea poate fi perfect sincronizată cu ideea filmului, că dialogurile pot fi cursive și că simbolurile se pot strecura la modul isteț, astfel încât cel care urmărește să fie captivat de firul narativ, dar să i se și sugereze moduri noi de interpretare a acțiunii. 

Nu mă așteptam să fie un film bun având în vedere că e regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor. Ce poate face un fiu care, probabil, a fost „umbrit” de personalitatea imensă a tatălui său? Fix așa gândeam și mă așteptam să fie o chestie siropoasă, un tablou mult prea tușat, cu tendințe statice. Aiurea, așteptarea mi-a fost risipită brutal! Totul, dar absolut totul a fost surprinzător de reușit, de curat, de simplu și, în același timp, complex. Nici pic de sirop, doar esență!

Ceea ce surprinde însă este firescul. Tocmai pornind de aici am înțeles disperarea prostovanilor neomarxiști care au catalogat filmul ca un dezastru. Modul în care este prezentată Germania Nazistă este unul cât se poate de apropiat de realitate. Interacțiunile cu colegii și profesorii sau abuzurile autorităților nu lasă loc clișeelor atât de adulate de mâncătorii de șabloane fără rost. Faptul că Celibidache avea și sânge evreiesc nu a generat - așa cum probabil așteptau criticii idioți - un motiv de înșirat șabloane prăfuite care par a fi devenit obligatorii pentru „corectitudinea politică”. Iar meditațiile asupra profunzimii muzicii rusești pesemne că i-au disperat atât de tare pe ideologii noștri încât e o minune dacă încă nu le-au explodat ficații.

Am fost într-o sală suficient de plină - chiar m-a surprins! - în care spectatorii nu s-au ridicat de pe scaun decât atunci când s-a aprins lumina. Iar asta spune multe despre film. Nu e puțin lucru pentru un film care e destul de lung pentru spectatorul de azi. Dar cum să te desparți inclusiv de generic în condițiile în care puteai asculta Boleroul lui Ravel, Simfonia a patra a lui Bruckner sau Uvertura „Egmond”? Nu glumesc spunând că pentru mine genericul a fost momentul de forță al filmului, continând impecabil ideea filmului. 

N-am spus nimic despre distribuție care-i una remarcabilă. Poate vă așteptați să-l laud pe John Malkovich, dar n-o s-o fac deoarece joacă fără surprize. N-ai cum să te aștepți la Malkovich la ceva prost, astfel încât apariția sa este una banal de perfectă. Trebuie însă să remarc jocul excelent al lui Ben Schnetzer, cel care l-a interpretat pe Celibidache, și absolut fabuloasele apariții feminine Kate Phillips(în rolul Ioanei Celibidache) și Olivia Popică(Sonia Celibidache). Tușarea excelentă a personalităților filmului și interacțiunea lor cu cea a lui Celibidache reprezintă punctul de greutate și de echilibru al filmului.

Aș mai scrie mult, dar n-aș vrea să plictisesc sau să cad în m,ania înșirărilor de epitete. Ceea ce vreau să remarc înainte de a pune punct este că filmul m-a făcut să vibrez exact așa cum se întâmpla la emisiunile lui Iosif Sava sau când se mai scăpa câte ceva bun pe la televiziunea prăfuită a acelor vremuri. Iată de ce, dacă n-ați văzut „Cravata Galbenă”, vă invit să o faceți cât se mai poate. Veți avea o pauză de normalitate, două ore de firesc pe care nu le veți simți când trec. Iar când se va fi terminat filmul vă veți simți revigorați, exact ca atunci când, într-o vară înăbușitoare o pală de vânt rece vă face să tresăriți. N-am crezut niciodată că normalitatea și firescul vor deveni vreodată atât se subtile, așa cum se întâmplă în învolburatele vremuri pe carec le trăim.

Dan Diaconu 

FABULĂ GEOMETRICĂ

"Pe-un zid mai vechi și cu mortar crăpat,
S-au întâlnit un cerc și un pătrat
Și-au început să-și țină TEOREME,
Ba chiar să-și facă reciproc PROBLEME.
Iar cercul, cam umflat și furibund,
Porni îndată să se dea ROTUND:
- Cu COLȚURI, aspru, necivilizat,
Ești POLINOMUL cel mai REGULAT,
Cam previzibil, LATURI ai egale,
La fel și UNGHIURI și DIAGONALE.
Cei care nu au creier, cu dreptate
Se spune că sunt capetele pătrate,
Deși sunt membri în același club,
Al celor ce-au un creier mic în CUB.
Ești un fixist și un catâr venal,
Dar pot să scot din tine RADICAL,
Ești un redus ce debitezi prostii,
Că ai ajuns o joacă de copii!
A zis pătratul: - Ia mai ține-ți gura,
De nu, o să te dau rapid de-a dura,
Că afișezi nemeritată fală: Dispari
urgent din RAZA-mi vizuală.
Vorbești aicea cu infatuare,
Deși întins-ai COARDA mult prea tare,
De mai vorbești și debitezi prostii,
O să te-njur și te trimit în PI,
La mă-ta, cu tupeul tău cel cras,
Ba și la tac-tu, un pârlit COMPAS.
În ARIA ta, nu ai specific,
Se află și o RAZĂ la pătrat,
Crezi că te-nvârți, dar totu-i de prisos,
Doar amețești în cercul vicios,
Că ești bețiv cu mintea cam zurlie,
Fixat solid pe butea cu tărie,
Te dai deștept și nasul porți pe sus,
Dar ești de fapt DIAMETRAL opus.
Stând în butoiul său, vorbind alene,
Moralele le trase Diogene,
Ce din păcate, toată lumea știe,
Nu prea era un as la GEOMETRIE:
Morala 1:
Cu cap pătrat și minte rătăcită,
Nu poți să intri-n cercuri de elită.
Morala 2:
Un cerc, fără de școală și vulgar
Ajunge-a cincea roată de la car!
Morala 3:
C-un cerc pe deget, o să dai de greu,
C-ajungi să stai în pătrățelul tău!"
(David Valentin)

Pentru noaptea asta magică! ❤️❤️❤️❤️

Miruna plecase la școală încrezătoare că poate de data asta va veni Moș Nicolae și la ea. Avea 6 ani, și de când mergea la grădiniță, de vreo trei ani, nu venise niciodată nici Moș Nicolae, nici Moș Crăciun. Auzise toate acestea de la colegii ei, dar mama ei, împovărată cu ale casei și cu cei cinci copii mai mari decât Miruna, mai ales de când omul ei se prăpădise de "oftică", cu patru ani în urmă, îi spusese că nu există niciun Moș, și că toate astea sunt inventate de copiii îmbuibați cu bani și cu de toate. Ea rămăsese însă convinsă, în sufletul ei pur, că poate totuși există și că aceștia vor găsi și adresa ei. În ziua de 5 decembrie, plecase la școală cu gândul că poate anul ăsta va fi mai norocoasă. Colegii de clasă își făceau planuri, cum să lustruiască ghetuțele, care mai de care mai noi și mai călduroase. Ea privise către bocancii ei cu câteva numere mai mari, purtați pe rând de frații mai mari, și se gândea că oricât i-ar curăța, tot nu va putea să îi scoată la lumină. De teamă că mama ei o va certa, fugise în spatele casei și curăța la ei de zor. Când a găsit de cuviință că sunt în ordine, i-a lăsat, plină de speranță, pe marginea scărilor. A mers la culcare, rugându-se să găsească ceva în ei a doua zi dimineața. Nu mâncase mare lucru la cină, câțiva cartofi copți și o cană de lapte. Închise ochii și se lăsă pradă somnului, mai ales că înghețase un pic în curte. Somnul veni aproape pe nesimțite și Miruna se pomeni dusă într-un loc în care nu mai fusese niciodată. Era un castel mare și cam întunecat, dar în holul mare în care se găsea, zări o rază galbenă de lumină pe care o urmări și ajunse în fața unui șemineu mare, în care câteva lemne groase trosneau și răspândeau căldură. Lângă șemineu era un moș vesel cu o barbă mare și albă, care fredona un cântecel și buchisea la o păpușă căreia îi luceau doi ochi mari, albaștri. "Cine ești tu, fata moșului? " "Sunt Miruna, moșule. Cea mai mică fetiță a Ilenei, așa o cheamă pe mama"! " Eu sunt Moș Nicolae" "Mama mi-a spus că nu ești adevărat, ci scornit de copiii bogați"! "Ba sunt adevărat, poți să mă tragi de barbă, dacă vrei! Însă nu vin decât la copiii cuminți și încerc să le dăruiesc din suflet ce își doresc ei mai de preț. Tu ce ți-ai dori?" "Eu nu îmi doresc nimic, moșule. Însă tare mă simt singură, frații mei sunt mari și nu se joacă deloc cu mine, iar mama are atât de multă treabă!" "E grea singuratatea, fată dragă! Și greu de găsit leac împotriva ei!" Miruna zâmbi în somn, și se întoarse pe partea cealaltă. Noaptea trecu repede și dimineața se ivi pe neașteptate, cu un soare nefiresc de luminos pentru o zi de decembrie. 

Miruna se trezi și se bucură de lumina ce năvălise în cămăruța ei mică și sărăcăcioasă. Fugi într-o clipită la ghetuțele ei butucănoase și ochii i se umplură de lacrimi de fericire, când, într-una din ghete găsi un cățeluș alb, ca barba moșului din vis.

De Florina Ungureanu 

Baba Novac

În istoria militară a lumii, soldații de 70 sau 80 de ani stau de obicei acasă sau, cel mult, în spatele frontului, dând ordine de la distanță. Baba Novac a fost excepția care a sfidat biologia. Sârb de origine, acest haiduc legendar a intrat în serviciul lui Mihai Viteazul la o vârstă la care alții își așteptau sfârșitul, devenind nu doar cel mai bun general al său, ci și cel mai loial prieten.

Relația dintre cei doi a fost una specială. Mihai Viteazul, un strateg genial, avea nevoie de oameni pe care să se poată baza orbește în visul său de unire. L-a găsit pe Baba Novac, un „munte de om”, despre care cronicile vremii scriu cu uimire. Se spune că avea o forță fizică înspăimântătoare, fiind capabil să smulgă copacii tineri din rădăcină cu mâinile goale sau să doboare un călăreț cu tot cu cal.

Deși era foarte bătrân (estimările spun că avea spre 80 de ani în timpul campaniilor glorioase), Baba Novac lupta întotdeauna în prima linie, alături de domnitor. Era mâna dreaptă a lui Mihai, omul care conducea cavaleria în cele mai periculoase șarje și cel căruia i se încredințau misiunile imposibile. A fost alături de voievod la victoriile de la Șelimbăr și Călugăreni, apărându-i spatele. Mihai Viteazul îl considera un al doilea tată și un frate de arme, o legătură de încredere totală care a speriat nobilimea maghiară din Transilvania.

Tocmai această loialitate i-a adus sfârșitul. În 1601, în timp ce se afla la Cluj cu o solie, Baba Novac a fost arestat de nobilii maghiari care îl urau pentru succesele militare obținute alături de Mihai. Judecata a fost sumară, iar execuția a fost de o barbarie rară. Bătrânul general a fost legat și ars de viu în piața publică, apoi trupul său a fost tras în țeapă. Martorii spun că, în ciuda chinurilor groaznice, Baba Novac a murit demn, fără să scoată un sunet de durere sau să-și trădeze domnitorul.

Când Mihai Viteazul a aflat vestea, a plâns. A fost una dintre puținele dăți când marele voievod a vărsat lacrimi. Ajuns la locul execuției, a pus un steag pe locul unde a murit prietenul său și a împărțit bani săracilor în memoria lui. Astăzi, o statuie a lui Baba Novac străjuiește orașul Cluj-Napoca, amintind de haiducul bătrân care a avut puterea unui gigant și loialitatea unui câine credincios.

Dragă Moș Nicolae

"Dragă Moș Nicolae, 

 Oprește goana asta din supermarket și înveselește fețele gri din metroul de luni dimineață. Învață-ne să ne dăm timp și răbdare unii cu alții.  Să mângâiem un câine pe stradă. Să nu ne îngrămădim în oameni. Și să ne cerem iertare. "Nu te-am văzut, cu căciula asta pe ochi!" Nimeni nu se poate supăra pe oamenii-căciuli-pe-ochi.

 Pune-ne în ghete amintiri și nopți albe.  Pune-ne melodii care să ne trezească dimineața cu chef. Și remindere să sunăm mai des acasă. Bunicilor cine le pune ceva în şoşoni? Fă-le un pachet cu ciocolata și pliculețe Knorr. O pălincă bună pentru bunicul și clasica pijama 😊

 Dragă Moș Nicolae,

 Dă-ne mai mulți părinți cu copii de mână și nu cu plase. Mai multi colegi cu care să ieșim la masă, nu cu farfuria peste taste. Mai mulți prieteni cu care să fim idioți, pardon, în largul nostru.

 Dă-ne timp și oameni și învață-ne să îi prețuim. Bine. Și o ciocolată. Mare. Cu alune. XXXL. Că suntem mai mulți."

 (#Eupot, #eusuntMagician) 🎩

Am fost la film: Planurile Iubirii

Zilele trecute am fost invitat la un nou film românesc, despre care nu pot spune prea multe datorită faptului că de când am vizionat "Cravata Galbenă" nu îmi mai place niciun film astfel încât pot cataloga filmul "Planurile Iubirii" drept un film low cost care s-a vrut să fie amuzant însă filmul este mai mult trist decât vesel. Ce am remarcat este faptul ca actorii par sa fie la o repetitie la care inca nu stapanesc bine replicile iar tot ce spun pare nesincer  asa incat la un moment dat am adormit spre amuzamentul celor din jurul meu.

Un arhitect american conservator, cu o carieră în ascensiune, se regăsește după 20 de ani cu o tânără pasională și amuzantă, originară din România, și se căsătorește cu ea. Arhitectul primește un proiect deosebit, reamenajarea unei zone istorice din jurul Castelului Bran, și se mută temporar în România.

Acolo cei doi întâlnesc personaje atipice în care triumfă bucuria unor obiceiuri îndepărtate de convingerile pe care tânărul architect le are. Promițător pentru distracție se arată însă noul lor vecin, un poet aventurier (Cătălin Botezatu), mereu fericit, dar nepractic și enigmatic, care își descoperă liniștea și iubirea alături de mama soției arhitectuluim (Maia Morgenstern), o femeie timidă în care se ascunde dorința iubirii.

Situaţiile comice nu întârzie să apară. Soțul, copleșit de noile tradiții, extravaganța şi identitatea provocatoare a noilor vecini, cartierul atipic pentru gusturile sale și diferențele culturale, ia decizia separării şi se întoarce în America. Dar în final alege să înțeleagă bucuria descoperiirii unor noi tradiții și spectaculoasa Românie, explorând atât diferențele dintre cele două culturi, obiceiuri și tradiții, cât și acceptarea acestora.

Copleșit de extravaganta vecinilor, de tradițiile pe care nu le înțelege, de energia locului și de diferențele culturale ce par insurmontabile, arhitectul decide să renunțe: pleacă înapoi în America, convins că lumea aceea ciudată nu este pentru el.

Dar distanța și singurătatea îl forțează să privească totul cu alți ochi. Treptat înțelege frumusețea neprevăzutului, farmecul tradițiilor românești și spectaculoasa diversitate a noii lumi pe care o respinsese. Se întoarce, hotărât să redescopere România – și pe sine –, explorând diferențele dintre cele două culturi și învățând să le accepte, să le îmbrățișeze și să se bucure de ele.

Regia

Mihaela Mihai

Scenariul

Mihaela Mihai

Ion Adrian

Distribuţia

 Maia Morgenstern

 Nicodim Ungureanu

 Cătălin Botezatu

 Cristian Bota

 Gabriel Coveșeanu

 Mihaela Mihai

Aurelian Man

Valentin Lesan

Sofiane Takoucht

Mihaela Coveșeanu

Bogdan Savu

Stelian Milu

Dacă nu aveţi ce face şi plouă afară sau este prea frig puteţi viziona acest film pe care interpretarea  Maiei Morgenstern şi a lui Cătălin Botezatu îl salvează de la a fi un film prost.

Cu fiecare generație care trece, prostia devine mai agresivă și mai mândră de ea

Liviu Alexa: Cu fiecare generație care trece, prostia devine mai agresivă și mai mândră de ea însăși. Nu e vorba doar de ignoranță - asta a existat mereu. E vorba de transformarea prostiei în virtute și a mediocrității în standard.

Nu mă enervează că tinerii de azi nu știu cine e Nichita. Mă enervează că nu vor să știe. Că și-au pus creierul în modul avion și sufletul pe silent. Că pentru ei cultură înseamnă să dea share la citate motivaționale furate de pe Google și traduse prost cu DeepL.

Ne-am transformat într-o societate de experți în nimicuri. Avem doctorate în social media și masterate în influencing. Ne facem că lucrăm opt ore pe zi dând scroll pe LinkedIn și postând despre "mindfulness" și "work-life balance". Suntem atât de ocupați să părem deștepți încât am uitat cum e să fim.

Dar poate că asta meritam. O lume în care valoarea se măsoară în followers, nu în fapte. În care e mai important să pari decât să fii. În care cultura e un moft, educația un inconvenient, iar gândirea critică o boală rară.

Bătrânii noștri mureau pentru idei. Noi ne certăm pentru emoticoane. Ei făceau revoluții, noi facem unboxing la produse chinezești. Ei aveau ideologii, noi avem hashtag-uri. Și totuși, undeva în acest talmeș-balmeș digital, mai există câțiva nebuni care citesc. Care gândesc. Care refuză să devină doar niște consumatori de conținut. Sunt puțini și pe cale de dispariție. Ca urșii panda sau votanții raționali.

Poate că următoarea generație va fi mai bună. Poate se va sătura de superficialitate și va redescoperi profunzimea. Dar până atunci, stăm și privim cum prostia devine noua normalitate, mediocritatea noul standard, iar ignoranța motiv de mândrie.

În fond, ce mai contează? În curând vom muri cu toții într-o apocalipsă transmisă live pe Instagram. Și probabil că ultima grijă a omenirii va fi câte like-uri a primit sfârșitul lumii.

Dan Ciupureanu-CEEA CE SIMT

nu contează

nu sunt decât o muscă

printre alte milioane de muște

pe un căcat gigantic

ceea ce simt e doar un bâzâit

care nu se distinge în marea de bâzâituri

pe această particulă

rătăcită într-un borcan

ceea ce simt eu și

ceea ce simt o muscă

e același lucru

într-o zi am omorât două muște

dintr-o lovitură

iar celelalte au bâzâit

la fel cum o făcuseră înainte

w w  ww ww w wwwwwwww

a confirmat diavolul.

Asasinate politice comise de legionari

I. Asasinate politice comise de legionari (1933–1939)

1. Ion G. Duca — Prim-ministrul României

• Data: 30 decembrie 1933

• Loc: Gara Sinaia

• Autori: „Nicadorii” (Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ion Caranica)

• Motiv: închidere Mișcarea Legionară + represiune.

2. Mihai Stelescu — fost lider legionar devenit critic al lui Codreanu

• Data: 16 iulie 1936

• Loc: Spitalul Brâncovenesc, București

• Autori: „Decemvirii” (10 legionari)

•Particularitate:  bullets + lovituri de topor.

• Motiv: răzbunare internă pentru „trădare”.

3. Armand Călinescu — Prim-ministru, omul nr. 1 în combaterea legionarilor

• Data: 21 septembrie 1939

• Loc: București

• Autori: un comando legionar („Răzbunătorii lui Codreanu”)

•Consecințe: legionarii au obligat cetățenii să treacă pe lângă cadavru; 9 executanți au fost ulterior executați sumar.

4. Alți demnitari asasinati în 1939

Între 21–22 septembrie 1939, în valul de represalii legionare pentru moartea lui Codreanu:

• Victor Iamandi – fost ministru al Justiției

• Argeșanu (General Gheorghe Argeșanu) – prim-ministru pentru câteva zile în 1939

• Demetru Ionescu – fost ministru

• Nicolae Iorga – istoricul; considerat de legionari responsabil moral pentru moartea lui Codreanu (asasinat la 27 noiembrie 1940)

• Virgil Madgearu – economist, lider PNȚ (asasinat la 27 noiembrie 1940)

II. Asasinate interne în interiorul Legiunii

Mișcarea Legionară nu era deloc omogenă; liderii executau dizidenți.

1. Asasinarea lui Mihai Stelescu (deja menționată mai sus)

2. Eliminarea unor membri suspectați de trădare

(Cazuri punctuale, inclusiv legionari considerați „neascultători”; documentate în arhive, dar fără liste publice complete din cauza caracterului conspirativ.)

III. Asasinate rasiale / antisemite

Acestea sunt clar documentate și se încadrează în categoria crimelor rasiale.

1. Pogromul legionar din București (21–23 ianuarie 1941)

• Victime evreiești: între 120 și 125 persoane identificate oficial (numărul exact variază).

• Crime comise:

• execuții sumare,

• tortură,

• spânzurări de cârlige la Abator,

• arderea de sinagogi (Unirea Sfântă, Barașeum etc.).

Aceste asasinate sunt indubitabil motivate rasial. 2. Asasinate antisemite în anii ’30

Nu toate sunt documentate la nivel de nume, dar tipologiile de crimă includ:

● Violențele studențești antisemite (1935–1937)

• agresiuni grave, unele soldate cu morți (ex. la Iași și București).

● Atacuri asupra comercianților și intelectualilor evrei

• cazuri punctuale de executări și bătăi fatale în timpul campaniilor legionare, în special în Moldova.

● Asasinate în timpul „expedițiilor punitive”

• Documentate la Cernăuți, Iași, Chișinău.

Acestea sunt confirmate de documentele poliției și de rapoarte diplomatice, dar fără o listă completă a numelor victimelor.

IV. Asasinate comise în timpul guvernării național-legionare (1940–1941)

În perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941 (când legiunea guverna împreună cu Antonescu):

1. Execuția „dușmanilor mișcării” (27 noiembrie 1940)

Ziua marelui val de asasinate:

• Nicolae Iorga

• Virgil Madgearu

• Generalul Gheorghe Argeșanu

• Victor Iamandi

• alți demnitari interbelici închiși la Jilava

2. Masacrul de la închisoarea Jilava (27 noiembrie 1940)

• 64 de deținuți politici executați de un comando legionar.

• Aceștia erau considerați „responsabili pentru moartea Căpitanului” 

( text preluat de la Tiberiu Rusu )

Scrisoarea celui mai iubit dărîmător de biserici din istoria neamului românesc cu ocazia mirificelor sondaje

Dragi pretini și tovarăși de luptă, vă conjur,

din iad, că doar nu credeți că-s la Athos,

să mă pupați cu multă milă-n c_u_r

că nu fac față la atîta patos.

Stați liniștiți la coadă cum ați stat

cînd v-am servit brînzica pe cartelă,

că io credeam că voi v-ați consolat

de cînd aveți Georgică și Cristelă.

În cinstea voastr-aș bea un Covagin,

cu Leana ce se scaldă în omagii

că zilnic Păunescu și Vadim

se gudură cînd îmi dau jos nădragii.

Şi sînt mișcat că v-amintiți ades

cum țopăiați de ziua mea pe ștrasse

că vă e dor de-al șaișpelea congres

și de absența cărnii de pe oase.

Că-n anu-n care s-au băgat lămîi

și ați țipat: „Doar una de căciulă!”,

am suferit de nu pot să vă spui

că mă durea cumplit în rapandulă.

Așa că vă-nțeleg că mă iubiți

fiindcă de voi m-a mai durut și-n freză

cînd marmeladei de pe biscuiți

i-am zis că-i o mîncare mic-burgheză.

Nespus mă bucur însă că aveți

memoria îngrozitor de scurtă,

așa cum cresc bulgarii castraveți

voi cultivați istoria în burtă.

de Mircea Dinescu

Am fost la Craiova Business Club editia a-6-a

Aniversarea celor 6 ani de activitate ai Craiova Business Club a reunit antreprenori, manageri și profesioniști din industrii diverse, într-un eveniment elegant găzduit de Akropolis Events. 

Atmosfera a fost una profesională, dar relaxată, potrivită pentru networking autentic și discuții valoroase  cum ii sta bine acestei comunitati de peste 700 de membri care functioneaza din 2019.

DE CE SĂ PARTICIPI?

-Networking de Calitate: Oportunitatea de a întâlni și de a construi relații cu lideri de afaceri, antreprenori de succes;

-Inspirație și Cunoștințe de la Speakeri de Top: Participanții vor beneficia de prezentări și discuții valoroase;

-Muzică Bună și Atmosferă de Sărbătoare: Te distrezi și te simți bine alături de oameni remarcabili și inspiraționali cu muzică de calitate;

-Experiență Culinară: Delicii culinare pregătite special pentru eveniment și băuturi rafinate;

-Moment Special pentru Membrii Activi ai Clubului: O surpriză dedicată celor mai activi membri ai clubului;

-Vizibilitate și Recunoaștere: Participarea la un eveniment de prestigiu oferă oportunitatea de a consolida imaginea personală și profesională;

-Posibilități de Colaborare și Parteneriate: Ai șansa să găsești parteneri, furnizori sau chiar posibili clienți pentru afacerea ta;

-Inspirație și Motivare: O doză de motivație de la persoane care au reușit să construiască afaceri de succes, un impuls pentru propriile proiecte.

De ce este bine să fii partener/sponsor la „EVENIMENTUL ANIVERSAR - CRAIOVA BUSINESS CLUB”?

-Beneficiezi de o reclamă regională și națională pentru brandul tău;

-Ai apariții în diverse site-uri și publicații online care să-ți trimită trafic către website-ul tău;

-Primești material foto pe care să-l utilizezi în promovarea afacerii tale;

-Atragi atenția potențialilor furnizori sau parteneri;

-Crești gradul de încredere în produsele sau serviciile oferite de compania ta;

-Te poziționezi ca un brand profesionist, implicat în evenimentele de referință din domeniu și nu numai.

La masă au fost servite vinurile mai vechilor noştri colaboratori de la Domeniile Sâmbureşti:

- Chardonnay

- Roşe

- Feteasca Neagră

Eu am ajuns mai târziu la eveniment astfel încât nu am mai prins decât o parte din distracţie iar dacă sunteţi curioşi puteţi vedea postările mele aici sau aici.

Ne vedem la anul la următoarea ediţie!

Lumea algoritmilor: sfârșitul omului liber

Trăim, poate fără să ne dăm seama, într-un secol al stupizeniei tehnologizate — o prostie rafinată, automatizată, îmbrăcată în hainele strălucitoare ale progresului. Este o epocă în care inversarea valorilor nu mai apare ca o abatere pasageră, ci ca un program social global, executat cu precizia rece a unui cod matematic. Niciodată nu a fost mai ușor să distrugi intelectul: este suficient să-l înlocuiești, încet și definitiv, cu mașinării care nu obosesc, nu se îndoiesc și nu caută sens, ci doar optimizează. Omul, cel care odinioară era măsura tuturor lucrurilor, devine acum un obiect măsurat — și, tot mai des, un lucru banal, interșanjabil, previzibil, reglat prin statistici și modele predictive. 

Fiecare gest al existenței noastre cotidiene este trecut prin filtrul unor algoritmi care pretind că ne cunosc mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Ei ne indică ce să mâncăm, cum să trăim, cu cine să ne asociem, ce să simțim, ce să cumpărăm și, mai ales, pe cine să votăm. Ni se oferă impresia confortabilă a libertății, când de fapt suntem purtați prin existență asemenea unor personaje dintr-un joc deja scris. Creierul, acest instrument miraculos și capricios, se atrofiază lent, precum un organ nefolosit, cedând locul unei inteligențe artificiale care ne scutește de efortul fundamental al gândirii.

Iar a te îndoi — acel gest aristocratic al spiritului, practicat de filosofi ca respirația însăși — a devenit în ochii lumii o excentricitate inutilă. 

Într-o epocă dominată de certitudini artificiale, îndoiala este percepută ca un deranj. Cine mai are răbdare să caute sensul într-o lume care nu doar că l-a pierdut, ci nici nu-l mai caută?

Speranța, odinioară forța secretă a popoarelor, a căzut și ea în uitare, asemenea unei relicve. A pierit împreună cu onoarea, demnitatea și curajul — acele trepte invizibile pe care civilizațiile se ridicau spre înălțimi. 

Libertatea însă, cea mai de preț comoară a unei societăți, câștigată cu sângele înaintașilor, este erodată pas cu pas, strat cu strat, până când ceea ce rămâne nu mai este decât o imitație palidă, un decor al unei piese de teatru jucate prost.Totul pare gândit, calculat, calibrat, pentru ca omul să nu mai fie liber, ci doar obedient.

Omul de astăzi, orbit de strălucirea gadgeturilor și surzit de zgomotul continuu al informației, nu mai vede pădurea din cauza copacilor și nici marea din pricina valurilor. Trăiește într-o stare de somnolență permanentă, un somn dulce, confortabil, dar letal, în care reperele morale se estompează până dispar complet. 

Și atunci, de ce să mai strigi, dacă nimeni nu te aude? De ce să mai aprinzi o torță, dacă ochii celor din jur sunt închiși?

Adevărul, rostit curat, devine o sentință socială. Cei care îl spun sunt împinși la margine, transformați în anomalii incomode ale sistemului, tolerați doar atât cât să nu devină martiri. 

Va veni timpul — și poate că nu este atât de departe — când nu vor mai fi nici marginalizați, ci anihilați. 

Și, totuși, nimeni nu pare să observe această alunecare lentă spre un abis moral. O beznă totală s-a așternut peste lume: o noapte fără stele, fără faruri, fără promisiuni.

Și atunci rămâne o întrebare tulburătoare: va mai veni vreodată o lumină care să străpungă întunericul? Și, dacă da, cât va costa acea lumină? Câte sacrificii va cere renașterea? Ce preț ne va fi cerut pentru a redeveni oameni, nu simple extensii ale algoritmilor?

În această epocă a înstrăinării automate, întrebarea nu este doar dacă lumina va veni, ci dacă vom mai ști s-o recunoaștem atunci când se va arăta.

Lucian Ciuchita

Cel mai mare impostor din istorie

Cel mai mare impostor din istorie nu a terminat liceul, dar a operat oameni pe front, a fost director de închisoare și profesor universitar. Totul cu diplome false.

Numele lui este Ferdinand Waldo Demara, cunoscut în istorie drept „Marele Impostor”.

Spre deosebire de alți escroci care furau bani, Ferdinand fura... respect. Voia să fie respectat. Așa că a falsificat documente și a "jucat" roluri incredibile: a fost inginer constructor, director adjunct de închisoare, călugăr, profesor de psihologie și avocat.

Dar cea mai șocantă ispravă a avut loc în timpul Războiului din Coreea (1951).

Demara a furat identitatea unui medic real, Dr. Joseph Cyr și s-a înrolat în Marina Canadiană. A ajuns chirurg de bord pe distrugătorul HMCS Cayuga.

Toți îl respectau. Dar coșmarul a început când nava a preluat 16 soldați coreeni grav răniți, plini de șrapnel din explozii, unii cu pieptul deschis. Demara nu ținuse un bisturiu în mână în viața lui.

S-a retras în cabina lui, a deschis un manual masiv de chirurgie, a citit rapid procedurile necesare, având o memorie vizuală fantastică, apoi a intrat în sala de operații.

A operat toată noaptea. A scos gloanțe, a cusut artere, a administrat cantități uriașe de penicilină, singurul lucru pe care știa că e bun la orice.

Toți cei 16 soldați au supraviețuit. Niciunul nu a murit!

A devenit un erou de război atât de mare încât povestea lui a apărut în ziarele din Canada. Mama adevăratului Dr. Joseph Cyr a citit ziarul și și-a dat seama imediat: „Ăsta nu e fiul meu!”.

Când a fost demascat, Marina Canadiană a fost atât de jenată și totodată recunoscătoare că a salvat viețile oamenilor, încât nu l-au băgat la închisoare. L-au lăsat să plece discret în SUA.

Ferdinand Demara a murit în 1982, sărac, dar după ce a trăit mai multe vieți decât orice alt om de pe Pământ.

Abuz?

Ai certificat de handicap „permanent” și permis auto? Iată cum O.U.G. nr. 5/2025 și Ordinul ANDPD nr. 312/2025 îți pot întoarce viața pe dos — și cum îți păstrezi drepturile, demnitatea și independența. ⚖️🧑‍🦽🚗

Știrea a venit rece, fără avertisment. Într-o zi ți-ai văzut de treabă, în următoarea ai aflat că dacă ai certificat de handicap și permis auto, vei fi „reevaluat”. Poate că n-ai primit încă nicio hârtie. Și totuși, gândul că oricând poate suna poștașul cu o decizie care îți suspendă prestațiile sociale îți strânge pieptul. Știu. Nu e doar despre bani. E despre siguranță, demnitate și despre un cuvânt scris negru pe alb, „permanent”, care brusc pare că nu mai înseamnă ce a însemnat. ❤️‍🩹

Realitatea ta de zi cu zi nu încape în tabele. Ai trecut prin comisii. Ai adunat rapoarte medicale. Ți-ai adaptat mașina ca să poți ajunge la tratament, la recuperare, la o viață minim independentă. Iar statul ți-a spus, la final: certificat permanent (nerevizuibil). Ai făcut planuri, ți-ai calibrat cheltuielile, ți-ai organizat viața în jurul acestui echilibru fragil. Apoi, peste noapte, o ordonanță și un ordin au decis că, dacă ai permis, intri într-o nouă „procedură”, iar pe perioada acesteia ți se pot suspenda prestațiile. 🛑

De ce doare atât de tare? Pentru că nu e doar o regulă nouă. E un semnal: că ce ți s-a spus că e stabil, se poate schimba fără ca tu să fi făcut nimic rău; că ceea ce e medical și social devine brusc birocratic și punitiv; că dacă „îndrăznești” să păstrezi permisul pentru a-ți salva autonomia, ești tratat preventiv ca suspect. Și nu ești singurul care simte asta. 💔

Veștile bune? Da, există. În dreptul românesc, când un act administrativ normativ lovește în drepturi și demnitate, există frâne legale care pot fi apăsate imediat — nu te obligă nimeni să aștepți să-ți fie întrerupte prestațiile ca să reacționezi. Există cale directă de a suspenda executarea Ordinului ANDPD nr. 312/2025 și cale separată de a neutraliza efectele O.U.G. nr. 5/2025 pentru tine, în cadrul unui proces viabil. Asta înseamnă protecție acum și reparație pe fond. 🔒

Să punem lucrurile pe masă, limpede:

Ordinul ANDPD nr. 312/2025 nu este o simplă „procedură”. El introduce, în practică, suspendarea prestațiilor pe perioada reevaluării și declanșează un flux automatizat de date între DGASPC – ANPIS – DGPCI, doar pentru că ai permis. Ca să fii obligat la reevaluare, nu ți se cere nicio abatere, nicio schimbare medicală relevantă pentru aptitudinea la condus. Ți se cere doar să fii în categoria „are certificat + are permis”. În timp ce O.U.G. nr. 195/2002 și normele Ministerului Sănătății reglementează deja cine poate conduce, cum se evaluează aptitudinea medicală și când se retrage permisul, ordinul răstoarnă sensul: îți atinge drepturile sociale ca „instrument” pentru o problemă rutier-medicală care are deja propriile mecanisme. Aici e ruptura. Aici strânge inima. Aici apasă legea. 🧠

De ce e nelegal ceea ce te apasă chiar înainte să fii chemat la reevaluare?

Pentru că un ordin nu are voie să facă mai mult decât îi permite actul superior. Ordonanța a introdus (discutabil) ideea de reevaluare pentru o anumită categorie. Ordinul a adăugat ceva ce ordonanța nu scrie: suspendarea plăților pe durata reevaluării. Când un act inferior introduce o sancțiune patrimonială pe care actul superior n-a prevăzut-o, vorbim de exces de putere. Iar când acest exces lovește o categorie protejată prin Constituție, discutăm de îndoială serioasă de legalitate și de necesitatea suspendării până la judecata pe fond. Da, poți obține asta. ⚖️

Ai două fronturi care lucrează în favoarea ta — unul de protecție rapidă, altul de reparație:

Protecție rapidă: ceri instanței să suspende executarea Ordinului ANDPD nr. 312/2025 în baza art. 14–15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii de anulare; subsidiar, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate pe care o ridicăm cu privire la modificările aduse Legii nr. 448/2006 prin ordonanță. Atât timp cât ordinul e suspendat, nu poate produce efecte împotriva ta: nu liste, nu convocări în temeiul lui, nu suspendarea prestațiilor pentru că „e în procedură”.

Reparație pe fond: acțiune separată de răspundere civilă delictuală a Guvernului, întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 (cu invocarea excepției de neconstituționalitate). Aici ținta este dublă: neutralizarea efectelor ordonanței pentru tine, prin sesizarea Curții Constituționale (art. 29 din Legea nr. 47/1992), și daune morale pentru suferința pricinuită de perspectiva reevaluării și a tăierilor. Da, chiar dacă n-ai primit încă hârtia, anxietatea actuală, insomniile, teama reală sunt un prejudiciu moral în sine. ❤️‍🩹

Ce poți obține concret din „frâna” pe ordin? 🧯

Menținerea prestațiilor în plată până la o hotărâre definitivă pe anulare, fără ca tu să fii împins în golul financiar al „perioadei de reevaluare”.

Oprirea prelucrărilor și a schimburilor de date operate în temeiul ordinului, astfel încât să nu se mai producă listări și notificări în cascadă doar pentru că ai permis.

Clarificarea principiului: ceea ce ține de aptitudinea rutier-medicală se verifică în procedura rutieră, nu prin tăierea mijloacelor tale de subzistență.

Suflul de care ai nevoie pentru a merge mai departe cu acțiunea principală, fără să-ți fie frică în fiecare dimineață că azi rămâi fără venit. 🔒

De ce îndeplinești condițiile ca instanța să „tragă frâna” acum, nu mâine? ⏳

Pentru suspendare, legea cere caz bine justificat și pagubă iminentă. Cazul bine justificat vine din însăși arhitectura normei: act inferior care adaugă sancțiuni la actul superior, contradicții cu Legea nr. 448/2006, amestec nejustificat între social și rutier, lipsă de claritate, lipsă de garanții, atingerea art. 1 alin. (5) și a art. 50 din Constituție, plus pendența unei excepții de neconstituționalitate pe temeiul primar. Paguba iminentă nu înseamnă „poate, cândva”. Înseamnă că mecanismul liste – ANPIS – DGPCI – DGASPC există, iar în orice lună poți primi decizia de reevaluare care îți suspendă prestațiile. În viața reală, când indemnizația e singurul venit, „încă o lună” fără ea nu e un detaliu tehnic. E diferența dintre medicamente sau lipsa lor, dintre hrană sau datorii, dintre demnitate sau disperare. 🫶

De ce e această măsură corectă și pentru judecător, nu doar pentru tine? ⚖️

Pentru că rolul unei instanțe, într-un stat de drept, nu e doar să „repare” după ce răul s-a produs, ci să prevină efectele ireparabile sau greu reparabile până la clarificarea legalității. Dacă peste trei luni un complet constată că ordinul e nelegal, la ce mai folosește dacă între timp ai rămas fără prestații, ți s-a deteriorat sănătatea, ai acumulat datorii, ți-ai pierdut asistentul personal? Exact pentru astfel de situații există art. 14–15 din Legea nr. 554/2004: ca instanța să „congeleze” executarea unui act normativ îndoielnic până când fondul spune ultimul cuvânt. Iar aici, îndoielile nu sunt firave, ci consistente. 🧩

Dar ordonanța are „forță de lege”, ți se spune. Cum o ataci? 🧱

Nu o „ataci” direct în contencios. O neutralizezi pentru tine, în cadrul acțiunii pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocând excepția de neconstituționalitate. Instanța sesizează Curtea Constituțională și suspendă judecata pe fond până la decizia Curții (art. 29 din Legea nr. 47/1992). Dacă excepția se admite, se „curăță” temeiul și primești reparație: daune morale pentru suferința psihică produsă de normă, dobândă legală penalizatoare și actualizare cu inflația, după regulile Codului civil. Între timp, protecția reală ți-o dă suspendarea Ordinului ANDPD, care este perfect atacabil direct, fiind act administrativ normativ. Astfel, două canale lucrează pentru tine, sincronizat. 🔗

Asta înseamnă că toată lumea cu permis e „vinovată”? Nu. Și aici e nedreptatea.

Regimul rutier are deja instrumente să verifice punctual aptitudinea. Dacă medicul tău are dubii, există traseu legal clar: trimitere, examinare, eventual suspendare a permisului; pentru toți șoferii, cu sau fără certificat. A selecta doar persoanele cu handicap și a le suspenda prestațiile sociale pe motiv că „ar putea” fi inapți la condus este ca și cum ai pune cheia de la căminul social pe masa Poliției Rutiere și i-ai cere să o țină o vreme, „preventiv”. Nu așa se face siguranța rutieră. Nu cu sancțiuni sociale colective. 🔍

Ce facem concret pentru tine, dacă te regăsești în această realitate? 🧭

Pregătim cererea de suspendare a Ordinului ANDPD nr. 312/2025, articulată pe art. 14–15 din Legea nr. 554/2004, cu accent pe:

– caz bine justificat (depășirea competenței; adăugarea la ordonanță; conflict cu Legea nr. 448/2006; neclaritate; disproportionare față de scop; atingerea art. 50, art. 16, art. 53, art. 1 alin. (5));

– pagubă iminentă (suspendarea prestațiilor ca efect direct al declanșării procedurii; unic venit; degradarea sănătății; afectarea asistentului personal).

Depunem acțiunea principală de anulare a ordinului, astfel încât suspendarea obținută pe art. 14 să fie prelungită pe art. 15 până la decizia definitivă.

Deschidem canalul separat pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 împotriva Guvernului, cu excepție de neconstituționalitate pe art. IV al ordonanței. Cerem daune morale pentru suferința deja indusă de perspectiva reevaluării și a tăierilor, chiar înainte de a primi vreo citație, pentru că trauma nu începe cu hârtia, începe cu amenințarea credibilă. 📝

Ce îți cer eu acum? Să aduni, calm, tot ce contează și să ți le păstrezi aproape. 📦

– Certificatul tău de handicap cu mențiunea „permanent (nerevizuibil)”.

– Actele medicale recente și istoricul relevant.

– Dovada prestațiilor lunare (extras, decizii AJPIS).

– Dovada adaptării autovehiculului, dacă e cazul.

– Orice comunicare de la DGASPC/ANPIS/DGPCI, chiar și informale.

– Orice indiciu al suferinței psihice: recomandare psihologică, rețete, consemnări. Nu e rușine, e realitatea pe care o trăiești de când ai aflat.

Ce ar trebui să știi despre „timing”: ⏱️

Nu aștepta „să te cheme”. În clipa în care mecanismul e activ și tu intri în categoria „vizată”, riscul e prezent, iar dreptul tău la protecție provizorie e deja născut. Când vorbim de singurul venit, prevenția e lege. Suspendarea ordinului e despre a nu te lăsa împins în gol.

Ce le spunem judecătorilor în numele tău? 💬

Că într-un stat de drept, art. 14–15 din Legea nr. 554/2004 există tocmai pentru oameni ca tine: când norma e îndoielnică și paguba e la un pas, justiția oprește roata până lămurim fondul. Că nu ceri privilegii, ci respectarea Constituției: art. 50 — protecție specială pentru persoanele cu handicap; art. 16 — egalitate și nediscriminare; art. 53 — nicio restrângere fără necesitate și proporționalitate; art. 1 alin. (5) — legalitatea și calitatea normei. Că nu ceri să fii „deasupra legii”, ci doar ca legea să nu fie folosită împotriva ta în bloc, doar pentru că ai curajul și nevoia să conduci o mașină adaptată. 🧑‍⚖️

Ce obții la finalul drumului? 🏁

Pe scurt: liniște. Ordinul anulat sau cel puțin suspendat până la decizia finală; drepturile sociale neîntrerupte pe perioada procesului; descurajarea convocărilor tipizate fără filtru medical real; un precedent care îi protejează și pe alții; și, pe canalul delictual, daune morale pentru suferința reală pe care ai trăit-o de când ai înțeles că un cuvânt, „permanent”, a devenit brusc negociabil.

De ce să o facem împreună? 🤝

Pentru că aici nu vorbim doar de concepte. Vorbim de medicamente puse la capătul listei dacă nu vine indemnizația. De asistenți personali care își țin respirația la fiecare început de lună. De oameni care își calculează drumul până la farmacie în funcție de câți bani mai au pe card. De mame, tați, fii și fiice care au nevoie de claritate, nu de suspiciune. Și de o societate care își arată maturitatea când protejează cei mai vulnerabili, nu când îi împinge, ca test, la marginea prăpastiei. 🫶

Dacă te regăsești în rândurile astea, respiră adânc. Apoi, fă trei lucruri simple:

Notează într-un mesaj privat: „Am certificat permanent și permis; vreau protecție provizorie și acțiune pe fond.”

Atașează fotografii ale documentelor-cheie (poți blura CNP/serii; le stabilizăm în consultanță).

Spune cum se simte în corpul tău anxietatea de azi: cât dormi, ce medicamente ai schimbat, ce ai amânat. Nu e dramă, e probă. 👀

De ce acum? Pentru că instanțele aud argumentele care vin cu realitatea la pachet. Pentru că art. 14–15 are mereu o fereastră, dar viața ta o are azi. Pentru că e mai ușor să previi decât să repari, și infinit mai uman. Și pentru că „permanent” trebuie să redevină „permanent” — în sensul legii, dar mai ales în sensul tău. 🔁

Nu ești singur. Caz cu caz, dosar cu dosar, se construiește un zid de protecție care schimbă nu doar rezultatul tău, ci și practica. Astăzi pui prima cărămidă: cererea de suspendare. Apoi, acțiunea de anulare. În paralel, excepția de neconstituționalitate și răspunderea delictuală. Nu sunt vorbe mari; sunt instrumentele prevăzute de lege pentru exact acest tip de abuz sistemic. 📚

Dacă ai citit până aici, știi deja ce ai de făcut. Lasă un mesaj cu „Protecție” sau scrie-mi direct. Ne mișcăm rapid, cu capul limpede și cu actele la zi. Fără zgomot inutil. Doar drept, demnitate și o strategie juridică rece, construită pe ceea ce funcționează. 📨

Ține aproape această idee: a-ți păstra permisul nu înseamnă a renunța la drepturile sociale. A alege mobilitatea nu te transformă într-un suspect. Nu accepți o suspendare a vieții tale pentru o reevaluare care nu are nici măcar garanții de claritate sau termen. Legea e de partea ta când ceri doar să nu fii împins în gol „preventiv”. Iar noi suntem aici să o facem să funcționeze pentru tine. 🌟

Te aștept în privat. Hai să punem frână, legal, exact acolo unde trebuie. Și să pornim, în siguranță, spre hotărârile care îți dau înapoi liniștea. 🚦

#OUG52025 #ANDPD3122025 #PersoaneCuDizabilități #DrepturileMele #Legea554 #Suspendare #ContenciosAdministrativ #CCR #ProtecțieSocială #DreptConstituțional #SiguranțăRutieră #DGASPC #ANPIS #DGPCI #Demnitate #Avocat #București #Vrancea #CertificatPermanent #PermisAuto #StopAbuzului #SuportJuridic

Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...

"Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...

 Floare nenuntită ar fi fost femeia

 Scuturând petale pe pământ încins,

 Irosind polenul şi lipsind scânteia

 Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.

 Ar fi fost vioara ce-i lipseşte arcuşul

 Necântată-n noapte ar fi adormit

 Strunele bolnave i-ar fi fost tăişul

 Trupului ce-n taină, moare neiubit.

 Ca o ciocârlie ce în plâns şi-neacă

 Nesfârşitul cântec prin furtuni de dor

 Prin frunzişul vieţii cu tristeţi se-mbracă

 Căutând pereche să plutească-n zbor.

 Ce-ar fi fost femeia singură-n iubire?

 Flacără ce-ar arde zilnic fără rost,

 Creangă fără ramuri, trup spre vestejire

 Şi cerşind lumină dintr-un cer anost.

 Ce este femeia când îşi are alături

 Sufletul pereche-n simfonia vieţii?

 E vioara lumii ce străpunge-nalturi,

 El... izvor de cântec şi arcuş tandreţii."

  (Angelina Nadejde)

O poveste veche japoneză

O poveste veche japoneză spune că un samurai s-a dus să-şi recupereze o datorie veche de la un pescar. Pescarul i-a spus „a fost un an greu pentru pescuit şi nu am banii pe care ţi-i datorez”. Samuraiul s-a înfuriat şi a scos sabia fiind gata să-i taie capul. Pescarul a apucat să spună „am studiat artele marţiale şi maestrul meu m-a învăţat că niciodată nu trebuie să-ţi pierzi cumpătul!” Samuraiul l-a privit o clipă apoi s-a liniştit: „Maestrul tău este înţelept. Şi maestrul meu m-a învăţat asta dar se întîmplă să-mi ies din fire câteodată. Îţi mai dau un răgaz să-mi plăteşti datoria, dar data viitoare îţi voi tăia capul.”

Ajuns acasă târziu în noapte samuraiul a găsit în patul său două persoane: soţia sa şi un „ciudat” îmbrăcat în haine de samurai. Într-un acces de furie şi gelozie a ridicat sabia gata să-i omoare pe amândoi. I-au venit în minte cuvintele pescarului „Nu-ţi pierde cumpătul!” Samuraiul s-a oprit pentru un moment, a tras aer în piept şi a făcut zgomot. Brusc soţia sa s-a trezit, la fel şi „ciudatul” samurai care era de fapt mama acestuia.

„Ce înseamnă asta?” a zbierat samuraiul. „Era să vă omor pe amândouă.” „Ne-a fost frică de hoţi, explică soţia, şi am îmbrăcat-o pe mama ta în samurai ca să-i speriem.”

După o vreme pescarul a venit la samurai. „Am avut succes la pescuit şi am venit să-ţi dau datoria plus dobânda.” „Păstrează banii, i-a spus samuraiul, datoria ta a fost deja plătită.”

Trage aer în piept şi gândeşte-te la ceea ce vrei să se întâmple şi este cu adevărat important.

S-a desființat cheia de la mașină?

Una din cele mai mari inovații care îmi sugerează mie că omenirea e pe drumul cel bun este că s-a desființat cheia de la mașină. Adică, pe vremuri, aveai un butuc în portieră, o cheie cu care descuiai și o clanță de care puteai să tragi. Era jenant și îndărătnic. Tehnologia modernă ne-a salvat de penibil, a desființat cheia și butucul, iar clanța e în portieră și nu iese la apucat până nu descui. Dacă rămâneai fără baterie, pe vremuri puteai descuia ușa cu o cheie. Împingeai mașina, băgai a doua, ridicai ambreiajul și pornea motorul. Acum e mult mai simplu să deschizi portierele datorită tehnologiei. Dacă rămâi fără baterie, trebuie să desfaci o trapă din bara față a mașinii și să scoți două cabluri pe care să le conectezi la o altă baterie. Asta dacă ai o baterie de rezervă prin rucsac sau ceva. Apoi, conectând cele două fire la bateria portabilă, se deschide capota. După ce deschizi capota, trebuie să înlături niște plastice cu o șurubelniță și să tragi de o clapetă care descuie mașina. Mult mai simplu decât cu o cheie nenorocită. 

Apoi, nu poți porni motorul până nu încarci bateria pentru că softul nu merge și nu recunoaște cheia electronică. Trebuie să chemi platforma ca să-ți ridice mașina dacă ai o baterie avariată. Având schimbător de viteze electronic, nu o poți băga nici în poziția Neutru ca s-o urci pe o platformă normală. Poate nu vrei să pleci cu ea neapărat și nici să înlocuiești bateria atunci. Poate îți trebuiau doar niște murături din portbagaj. Nu contează. Trebuie să înlocuiești bateria defectă obligatoriu, pentru că mașina nu se mai poate încuia la loc. Mă bucur că tehnologia ne-a ajutat să scăpăm de butoanele penibile, de clanțe și de tot felul de cheițe care încăpeau lejer într-un buzunar. Acum umbli cu o cărămidă electronică după tine și n-ai de ce să mai tragi când nu ies clanțele din portieră. Ai privilegiul de a încerca să spargi un geam ca să nu ți se sufoce câinele în mașină. Inginerii au rezolvat, cu 4000 de euro, o problemă de 80 de lei.

E interesant că n-ai voie să folosești telefonul când ești la volan, dar companiile auto au rezolvat această problemă transformând toată mașina într-un telefon mobil. Trebuie să închizi două mesaje pop-up și să răsfoiești în trei pagini de meniu ca să revii la navigație sau să dai luminozitatea mai mică pe un ecran orbitor. Jurnaliștii de la o revistă auto au făcut un mic studiu care sugerează că ajustarea setărilor pe o mașină cu ecran tactil distrage atenția și încetinește reflexele mai rău decât dacă ai conduce beat. Oricum, te poți bucura de toate beneficiile unei mașini premium de ultimă generație, după ce cazi în râpă cu ea pentru că încercai de două minute să schimbi temperatura la aerul condiționat. Ceilalți șoferi de mașini penibile și demodate nu vor găsi clanțele de care să tragă, ca să te scoată înainte să arzi ca șobolanul.

Instituțiile de stat urmează a fi restructurate/ reorganizate

🙃 Instituțiile de stat urmează a fi restructurate/ reorganizate. 

Panică mare printre angajați! Pentru ca procesul restructurării/ reorganizării să fie înțeles mai bine de salariați, directorul unei instituții ia o pușcă de vânătoare și își adună toți subalternii în curtea instituției: 

- După cum știți, urmează o schimbare în instituția noastră și vă voi explica cum stă treaba. Vedeți copacul ăla? 

- Daaa, zic toți ceilalți...

Directorul trage un foc în direcția copacului și toate vrăbiile zboară. După 5 minute, se intorc toate in copac.

- Vedeți, zice directorul, cam așa stă treaba.

- Bine șefu’, zice unul, dar nu s-a schimbat nimic.

- Băăă!... ia uită-te mai atent... Ești sigur că toate vrăbiile sunt așezate pe aceleași crengi?...

8️⃣1️⃣ de ani de la moartea poetei Magda Isanos (1916-1944)

8️⃣1️⃣ de ani de la moartea poetei Magda Isanos (1916-1944), una dintre cele mai sensibile autoare din literatura română, decedată la numai 28 de ani.

Magda Isanos s-a născut la 17 aprilie 1916, la Iași, fiind fiica doctorilor Mihai Isanos și a Elisabetei Bălan, sora Elenei Alistar, singura femeie deputat din Sfatul Țării în 1918. 

La vârsta de un an și șase luni, Magda se îmbolnăvește de poliomielită, dar a fost salvată de mama ei. Drept pentru care, în memoriile ei, poeta mărturisea: „Mama m-a născut a doua oară.” Sechelele bolii au rămas. În ciuda afecțiunilor, Magda citea zi și noapte din biblioteca părinților și a școlii. 

La sfârșitul lui martie 1944, Magda și Eusebiu Camilar pleacă în refugiu. În noapte de 5 spre 6 iunie, un bombardament distruge toate manuscrisele scriitorilor din locuință. Magda se îmbolnăvește. La numai 28 de ani, pe 17 noiembrie 1944, poeta se stinge la București.

A scris aceste versuri emoționante la vârsta de 20 de ani. Opt ani mai târziu, în 1944, Magda Isanos se stingea…

„E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,

poate chiar mâine, pomii de pe-alee

acolo unde-i vezi or să mai stee

voioși, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare

o să mai fie-n lume după noi;

cortegii de-anotimpuri și de ploi,

cu păr din care șiruie răcoare...

Și iarba asta o să mai răsară,

iar luna tot așa o să se plece,

mirată, peste apa care trece –

noi singuri n-o să fim a doua oară.

Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate

găsi atâta vreme pentru ură,

când viața e de-abia o picătură

între minutu-acesta care bate

și celălalt - și-mi pare nențeles

și trist că nu privim la cer mai des,

că nu culegem flori și nu zâmbim,

noi, care-așa de repede murim.”

📖 „Murim...ca mâine”, de Magda Isanos

Câte ceva despre Târgul de Crăciun, kitsch și oamenii care chiar știu cu ce se mănâncă brandingul și categoriile estetice.

Câte ceva despre Târgul de Crăciun, kitsch și oamenii care chiar știu cu ce se mănâncă brandingul și categoriile estetice.

O să fiu directă: mulți dintre cei care vociferează pe Facebook împotriva Târgului de Crăciun și a conținutului său de kitsch uită că sărbătoarea are ca destinatari — în special copiii — pentru care culorile violente, figurinele antropomorfizate și luminile exagerate sunt pedagogie afectivă primară. De altfel, Milan Kundera observa, în The Unbearable Lightness of Being,  că kitsch‑ul oferă o imagine care, deși idealizantă, produce alinare și fascinație,  premisa oricărei curiozități estetice viitoare. 

Există o tradiție intelectuală extrem de serioasă care a privit kitsch‑ul cu mult mai multă toleranță și dibăcie hermeneutică decât isteria de Facebook. Walter Benjamin, Umberto Eco, Susan Sontag, Milan Kundera sau Roland Barthes- ca să amintesc doar câțiva- nu erau niște tastaturi anonime în căutare de like‑uri, erau teoreticieni ai reflecției culturale care au arătat că fenomenul kitsch are, dincolo de derizoriul cu care e asimilat, structuri semiotice, funcții psiho‑sociale și efecte pozitive concrete.  

Umbero Eco, de exemplu,  ne invită să „citim” kitsch‑ul ca pe un text cultural; Sontag ne avertizează că sensibilități estetice diferite — inclusiv gustul pentru exagerare — sunt legitime ca moduri de a percepe. Acești autori - și alții ca ei- nu au confundat esența unei experiențe cu pretenția de exclusivitate a gustului, cum vedem pe Facebook, unde asistăm la o retorică a condamnării absolute — rostogolită mai ales de vocile celor care au o cultură estetică limitată - unii nici măcar incipientă- dar al căror apetit pentru judecăți rapide și nămoloase e nelimitat.

Walter Benjamin spunea că reproducerea tehnică „face posibile noi moduri de acces colectiv la efectele estetice”. Adică, ceea ce la unii produce un spasm de dezgust, pentru alții —în special părinți și copii,  — constituie mediul prin care accesul la experiența estetică e facilitat. Umberto Eco ne cere să considerăm kitsch‑ul ca pe un sistem de semne care transmite apartenență socială; pentru că a‑l eticheta doar drept „prost gust” e o reducere semiotică simplistă și păguboasă. 

 E important să recunoaștem bucuria pe care aceste obiecte din târg o aduc copiilor: culori, lumini, personaje simplificate — toate stimulează curiozitatea, fantezia și joaca. De altfel, toate jucăriile din lume conțin o doză de kitsch — nu pentru că ar fi „proaste”, ci pentru că formele exagerate și culorile stridente sunt eficiente în a provoca încântare și în a crea primele contacte cu arta și povestea. Kitsch-ul este, în aceste cazuri, vehiculul primar prin care copilul ia contact cu fantezia, cu ficțiunea, cu dimensiunea uriașă a libertății de creație .

Dar, pentru cine nu dorește stridența unui târg, chiar a cărui notorietate e de necontestat, Craiova are și instituţii culturale performante. Teatrul Național “Marin Sorescu” e recunoscut pentru producții premiate, producții extrem de rafinate și de consistente intelectual, iar Filarmonica „Oltenia” are un bogat repertoriu simfonic și soliști de prestigiu, cu concerte care atrag public specializat și critici. Muzeele și centrele culturale locale organizează, de asemenea, expoziții, festivaluri și programe educative permanente. Aceste instituții reprezintă dovada palpabilă că există aici un public cultivat și un potențial serios pentru artă de înaltă calitate — nu doar pentru „consum estetic” efemer. Că e târg de Paște, de Crăciun, de bere, culinar sau de flori, nu există târg popular sau jucărie fără kitsch. Dar kitsch-ul are și valențe benefice, după cum am spus,. Un edil eficient și abil trebuie să știe să  propună cetățenilor lui, indiferent de vârstă și de pregătire, o plajă elastică de oferte, de la elitism la popular. Fiecare să aleagă ce-i place, dar să nu-i descalifice pe cei care aleg în contrast cu el!

 Un lucru, în privința acestui târg, e cert. E generator de economie locală, e un spațiu performativ aducător de mult public, de mulți bani și de multă notorietate. Nu e deloc puțin!

Camelia Radulian

Nu trăim decât o singură dată şi numai o singură viaţă

"Nu trăim decât o singură dată şi numai o singură viaţă. A avea un ideal înseamnă a avea oglindă. Într-un ideal te speli ca-ntr-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când accepţi să fii. Dacă nu eşti în stare să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, nu-i va fi niciodată nimănui dor de tine."

✍️Nichita Stănescu

Expo

✍️ În perioada 13 noiembrie - decembrie 2025, artistul Florin Grădinaru propune expoziția intitulată Revin imediat!. 

Sunt expuse aproximativ 30 lucrări recente reprezentând: compoziții, natură statică, portret, peisaj. 

Invitați: 

• profesor, critic de artă, Magda Buce Răduț

• profesor, artist plastic, Ovidiu Bărbulescu ~

Joi, 13 noiembrie 2025, ora 18.00 sunteți invitați la vernisajul expoziției, evenimentul desfășurându-se în spațiul cultural Alianța Franceză din Craiova, strada Bujorului, nr. 17.  

,,(...) M-a preocupat, de asemenea, farmecul apusurilor, brunul divers în peisajul desfrunzit, apa și oglindirea vegetației, ideea frumuseții naturii mai presus de amenințările ce o înconjoară, umile, în comparație cu forța ei, dar totuși atât de periculoase. Pentru că îndepărtarea de natural, personal, îmi pare direct proporțională cu apropierea de câmpul de luptă, iar acolo… ce mai rămâne?! Doar ruină, miros de fum și corpurile unor suflete nevinovate. Este atât de important să fim atenți la frumosul din jurul nostru, să recâștigăm acea minunată capacitate de a aprecia, de a contempla peisajul înconjurător, cu tot cu subtilitatea artei, care ține cont de calitățile estetice ale naturii.” (Florin Grădinaru, 14 octombrie 2024, vernisajul expoziției ,,Pădurea")

Cultura Craiovei – între scenă și birou

De ani buni privesc cum Craiova mea dragă se zbate între iubirea de artă și birocrația care o sufocă.

Am vorbit cu artiști, iar toți mi-au spus același lucru: s-a pierdut sufletul instituțiilor culturale.

Nu din lipsă de talent, ci din cauza unui sistem care a înlocuit inspirația cu raportul și emoția cu protocolul.

Cei care conduc astăzi cultura craioveană gândesc mai mult în cifre decât în emoții.

Un spectacol e considerat reușit dacă dă bine pe afiș, nu dacă atinge inimile.

Artiștii sunt tratați ca „resurse”, nu ca oameni care țin vie flacăra orașului.

Nu talentul, ci relațiile deschid ușile.

Adevărații artiști bat la porți închise, iar veteranii sunt invitați doar pentru decor.

Între generații s-a ridicat un zid nevăzut, care rupe continuitatea culturală a Craiovei.

Fiecare manager vine cu propriul „stil”, fără legătură cu identitatea orașului.

" Sorescu", Opera, "Colibri", Filarmonica , Muzeul Olteniei și celelalte instituții de cultură merg fiecare pe drumul lui, fără o strategie care să le unească.

Cultura s-a transformat într-o serie de afișe, nu într-o poveste coerentă 

Cenzura tăcută este ridicată la rang de artă.

Mulți artiști aleg tăcerea.

Nu pentru că n-ar avea ceva de spus, ci pentru că un cuvânt sincer poate costa un proiect, o colaborare.

E o formă de autocenzură care ucide curajul și sinceritatea actului artistic.

Clar,conducătorii sunt fără vocație.Prea mulți decidenți în cultură nu provin din rândurilor artiștilor adevărați, dedicați artei.

Nu știu ce înseamnă  cu adevărat emoția unei premiere sau bucuria unui public în picioare.

Gestionează artiștii ca pe dosare și proiectele ca pe sume, ucigând încet entuziasmul.

Politizarea culturii nu mai este o noutate de mult timp.

Arta a devenit unealtă politică, cu prețul libertății.

Se promovează evenimente „de imagine”, nu creație autentică.

Mulți artiști sunt ignorați doar pentru că nu vin pe linie oficială.Și așa am ajuns la  pierderea legaturii cu publicul.Instituțiile s-au închis în ele însele.Publicul nu mai găsește emoție, ci solemnitate rece.

Altădată, Craiova trăia din solidaritatea artiștilor !! (voi ăia "vechi" știți ce spun)

Astăzi, frica și individualismul au luat locul prieteniei și nobleței de odinioară.

Spiritul artistic s-a fragmentat, iar orașul a pierdut ceva din sufletul său.

Încă există oameni de valoare, dar instituțiile au nevoie de artiști în frunte, nu de administratori.

Până atunci, vom avea o cultură de fațadă: frumos luminată, dar golită de emoție.

Iar fără emoție, cultura nu e viață — e doar un raport cu semnătură.

PS :

Scriu aceste rânduri nu din reproș, ci din dragoste.

Pentru Craiova, pentru artiștii ei, pentru scena lângă care am crescut.

Poate e timpul ca birourile să tacă puțin — și să lase, din nou, scena să vorbească.

Pielea Mircea Cristian 

🅿️🚌Parcări și transport către Târgul de Crăciun 2025 – Craiova

 🏛Primăria Municipiului Craiova, împreună cu instituțiile partenere, pregătesc orașul pentru cel mai așteptat eveniment al iernii – Târgul de Crăciun 2025! 

 👩‍👩‍👧‍👧Pentru evitarea aglomerației din centrul orașului, au fost gândite măsuri speciale pentru accesul către zona centrală, variantele pentru parcare situate la marginea orașului și opțiunile de transport public către Târgul de Crăciun Craiova. 

 🚗Astfel, vizitatorii care doresc să ajungă la Târgul de Crăciun cu autoturismul propriu sau cu autocarul, au la dispoziție următoarele parcări:

🅿️✈️PARCĂRI ZONA AEROPORT 

– Aproximativ 1000 de locuri de parcare – autoturisme și autocare:

    • Parcarea Aeroportului Internațional Craiova (parcare publică)

🎫Tarife:

1–5 ore: 3 lei

5–8 ore: 20 lei/interval

8–12 ore: 30 lei/interval

12–24 ore: 40 lei/interval

7 zile: 150 lei

1 lună: 350 lei

 • Parcarea din fața Aeroportului Internațional Craiova (parcare privată)

🎫Tarife:

0–1 oră: 5 lei

6–12 ore: 15 lei

12–24 ore: 20 lei

4 zile: 70 lei

5 zile: 80 lei

7 zile: 110 lei

10 zile: 150 lei

14 zile: 170 lei

21 zile: 240 lei

30 zile: 300 lei

Telefon informații: 0731 343 433.

✈️Din zona Aeroportului, RAT SRL Craiova pune la dispoziție autobuze care circulă din 15 în 15 minute către centrul orașului, la Târgul de Crăciun, pe traseele 8 și 9. 

Costul unui bilet este de 4 lei, plătibil în autobuz (prin POS) sau prin aplicația „Craiova Transport”.

🅿️ZONA CENTRALĂ

   • Parcarea subterană (parcare publică) – pentru autoturisme

- Teatrul Național „Marin Sorescu”

🎫Tarife:

2 lei/oră

125 lei / 3 zile – nelimitat

290 lei / săptămână – nelimitat

200 lei / lună (7:00–19:00, luni–vineri)

180 lei / lună (17:00–8:00, luni–vineri + weekend)

1000 lei / lună – nelimitat

1,5 lei – taxă servicii reîncărcare auto

25 lei – eliberare duplicat abonament

80 lei – reemitere tichet pierdut/deteriorat

📲Aplicația – Parcare Craiova poate fi descărcată gratuit din Google Play și App Store.

https://www.primariacraiova.ro/ro/a/125/parcarea-subteran%C4%82-%28calea-bucure%C8%99ti-nr.-10,-zona-teatrului-na%C8%9Bional-%E2%80%9Dmarin-sorescu%E2%80%9D%29

🅿️• Parcarea Gin Gin (parcare privată) – pentru autoturisme, situată lângă restaurantul Flora, ușor accesibilă de pe strada Mihai Viteazul.

 🅿️• Parcarea Clinica Regina Maria (parcare privată) – pentru autoturisme, situată pe strada A.I. Cuza, zonă centrală, vizavi de Universitatea din Craiova.

  🅿️🚌• Parcări autocare și microbuze:

- Centrul Multifuncțional Craiova – str. Târgului nr. 26

- Sala Polivalentă – Bdul. Ilie Balaci nr. 6

- Promenada Mall – Calea Severinului nr. 61

- strada Potelu – cartierul ANL.

🚓Poliția Locală Craiova va acționa în teren pentru a asigura buna desfășurare a traficului și a sprijini conducătorii auto.

‼️Atenție: Mașinile parcate neregulamentar vor fi ridicate. 

Conducătorii auto sunt rugați să respecte semnele de circulație.

🚌Trasee RAT Craiova

 Pentru confortul turiștilor și al tuturor celor care vitează Târgul de Crăciun, RAT  Craiova asigură legături directe cu autobuze și tramvaie, din toate zonele principale ale orașului. 

   🚋 • Tramvaie 

Traseu 100, 101, 102 

Stație de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL.

   🚌 • Autobuze

Gară – Târgul de Crăciun:

Traseu 1:  Stație coborâre - OLTEȚ - Casa de Cultura a Studenților 

Mall Promenada – Târgul de Crăciun:

Traseul 11: Stație urcare SIF Oltenia – Stație coborâre -  Teatrul Național

Aeroport – Târgul de Crăciun:

Traseul 8: Stație coborâre Țărăncuța - Bulevardul Carol, Restaurantul Țărăncuța 

Traseul 9:  Stație coborâre -  Teatrul Național

Traseu 100, 101, 102 tramvai 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL. 

 🚌 • Stații principale autobuze pentru Târgul de Crăciun:

Teatrul Național 

Olteț – Casa de Cultură a Studenților

Catedrala Sfântul Dumitru

Madona Dudu

Țărăncuța (Bulevardul Carol)

Spitalul nr. 2 

📲Aplicația Craiova Transport este disponibilă gratuit pe Google Play și App Store, și se descarcă în mai puțin de un minut. Cu planificatorul de călătorie poți gasi instant cea mai bună rută pentru a ajunge la Târgul de Crăciun din Craiova. 

🚌Trasee RAT Craiova: https://www.rat-craiova.ro/trasee.php?traseuID=1 

Traseul E1R

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: STAȚIA MADONA 

Traseul E1T 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: STAȚIA SFÂNTUL DUMITRU 

Traseul 1

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseul 2b

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL 

Traseul 3b

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 4

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseul 5b

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseul 6

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL 

Traseul 8 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: ȚĂRĂNCUȚA - Bulevardul Carol, Restaurantul Țărăncuța

Traseul 9

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL 

Traseul 10

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 11

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 12 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 20

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: SPITALUL NR. 2 

Traseul 23

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 24

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseul 25

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 29 b

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseu 100, 101, 102 tramvai 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL.

Jalnic

Ce jalnic mi se pare să vorbești urât despre casa cuiva. Gen, persoana aia a avut încredere în tine când te-a invitat în casa lui, după care tu începi să bârfești avuția lui. Indiferent, că e mică, că e mare, că e frumoasă, că e urâtă, acel om a muncit pentru a avea și nu cred că ești tu în măsură să critici. Aceeași chestie și când vine vorba de haine. Trebuie să înțelegeți că fiecare are gusturile lui și posibilitățile lui.Degeaba ai casa frumoasă, dacă ai caracterul jegos. Degeaba porți haine frumoase, dacă în interior ești ultima zdreanță.

„Gianni Schicchi”, rafinament muzical la Opera Craiova

Opera Română Craiova prezintă opera comică „Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini, sâmbătă, 8 noiembrie 2025, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar.

Operă într-un singur act, lucrarea este considerată una dintre cele mai vii și savuroase creații ale lui Puccini, îmbinând cu măiestrie comedia de situație cu emoția și rafinamentul muzicii. Spectacolul regizat de Edna Garabedian, cu o scenografie de Răsvan Drăgănescu, aduce pe scenă o poveste plină de răsturnări de situație amuzante și mult îndrăgite pagini muzicale.

Distribuția îi reunește pe artiștii Ioan Cherata (Gianni Schicchi), Mariana Bulicanu (Lauretta), Licia Toscano (Zita), Federico Buttazzo (Rinuccio), Petrișor Efrem (Gherardo), Diana Oșca (Nella), Nadia Domnicu (Gherardino), Say Ufuk Gengis (Betto di Signa), Ioan Toma (Simone), Cristian Fofucă (Marco), Corina Vlada (La Ciesca), Romulus Nicolae Cucu (Maestro Spinelloccio / Ser Amantio di Nicolao), Patrik Șain (Pinellino), Victor Dimieru (Guccio), alături de Orchestra Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a dirijorului italian Fabio Serani.

Biletele sunt disponibile online:
https://iticket.ro/event/gianni-schicchi
și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Spectacolul face parte din programul Stagiunii 2025/2026 dedicate Centenarului Elena Teodorini și este realizat cu sprijinul Primăriei Craiova și al Consiliului Local Craiova.

 

Ce este otrava?

”‐ Ce este otrava?

‐ Otrava, este tot ceea ce nu avem nevoie: putere, lene, ego, ambiție, vanitate, frică, furie, etc.

‐ Ce este frica?

‐ Frica, este nesiguranță. Acceptând incertitudinea, devine aventură.

‐ Ce este invidia?

‐ Invidia, este neacceptarea binelui celuilalt. Prin acceptare devine admirație.

‐ Ce este furia?

‐ Furia, este neacceptarea a ceea ce nu putem controla. Acceptând tot ceea ce este dincolo de controlul nostru, devine toleranță.

‐ Ce este ura?

- Ura, este neacceptarea oamenilor așa cum sunt. Doar acceptând necondiționat ea devine iubire!

Daniela Hell”

Au dispărut cuvintele din glas

...

au dispărut cuvintele din glas

au dispărut iubirile rostite

e liniște în fiecare pas

pe drumuri limbile stau răstignite

se-aude-n case sunetul de fum

și sobele în zid tușind a iască

toți oamenii ard lemne de acum

pentru că nu mai știu să se-ncălzească

au dispărut de pe pereți icoane

în var se vede viitorul crâncen

în cuie atârnăm acum doar haine

și măști

și tot ceea ce de fapt nu suntem

ne regăsim târziu citind sub pleoape

din bezna care vrea să ne cuprindă

și retrăim pierdutele agape

cu-o lingură și fără voci în tindă

a dispărut și scopul din scrisoare

poștașii s-au retras la bătătură

atingerea-i la mare depărtare

și viața e o mare corcitură

de ce s-avem cuvinte pe hârtie

când nu mai știm să fim o poezie

Cătălin Leontie 

Constatare

Când vei constata că în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulţime de oameni se îmbogăţesc prin luare de mită şi influenţa lor e mai eficace decât munca ta, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupţia, iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi că soarta societăţii în care trăieşti este condamnată.

Ayn Rand