Sânge Vienez la Craiova

Luni 5 martie  pe scena Cercului Militar vă invităm la un spectacol susținut de Opera Română Craiova

(varianta în limba germană)

Opereta de Johann Strauss (fiul) are trei acte si libretul a fost  scris de Viktor Léon și Leo Stein.

Conducerea muzicală: Dumitru Cârciumaru (Chișinău)

Distribuţia:

Contesa Zeldau – Renata Vari

Contele Zeldau – Michael Kurz (Germania)

Franzi – Cristina Oltean (Cluj)

Pepi – Noemi Modra

Josef – Laurențiu Nicu

Primul ministru – Daniel Cornescu

Kagler – Peter Josch (Austria)

Bitovsky – Mihai Ciortan
Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova
Regia artistică: Rareș Zaharia (Franța)

Asistent regie artistică: Arabela Tănase

Coregrafie: Răzvan Mazilu (București)

Asistent coregrafie: Olguța Ilie

Decoruri: Barbara del Piano (Franța)

Costume: Cătălin Botezatu (București)

Concert-maestru: Dan Bozgan

Maestru de cor: Lelia Candoi

Pregătirea muzicală: Corina Stănescu, Maria-Cristiana Stan

Sufleur: Viorica Tomuş

Regia tehnică: Iulian Tudosie

Sonorizare: Sorin Tican

Maestru de lumini: Roberto Bujor

Machiaj/coafură: Ioana Boicea, Andra Stanciu

Eminescu vazut altfel...

Două fotografii de portret cu Mara

Invitație la Expoziția de Fotografie de la Cercul Militar Craiova

Asociația Fotoclubul "Mihai Dan-Calinescu" din Craiova vă invită mâine începând cu ora 19.00 la Cercul Militar din Craiova la vernisajul expoziției absolvenților Cursului de Tehnică și Artă Fotografică.

Vor fi expuse un număr de 261 de lucrări aparținând celor 19 autori care au urmat acest curs.

Lucrările expuse sunt foarte diverse ca teme și gen astfel încât veți putea vedea peisaje, portrete, fotografii de sport, fotografii de arhitectură, natură statică, fotografii de stradă de natură sau de călătorie atât color cât și alb negru.

Sunt convins că acei care vor reuși să învingă gerul de mâine ca să vină până la Cercul Militar vor avea parte de o experiență plăcută!

România 2018 – Centenarul Inteligenței Românești;Mircea Platon la Craiova.

Mircea Platon a susținut conferința „Geografie și conștiință națională: Calistrat Hogaș și potecile neumblate ale naționalismului românesc”, la sala „Ion D. Sîrbu” a Teatrului Național Marin Sorescu, astăzi 25 februarie, de la ora 11.

Istoricul Mircea Platon a fost invitat de Nicolae Coande la Întâlnirile SpectActor, un eveniment cultural care își propune să aducă în fața publicului craiovean personalități ale culturii naționale și europene, fiind cel mai tânăr invitat la această manifestare.

Conferința s-a desfășurat sub egida România 2018 – Centenarul Inteligenței Românești.

Mircea Platon (n. 23 iunie 1974, Iaşi) – redactor-şef la Convorbiri literare (Iaşi).

Doctor în Istorie (2012), The Ohio State University at Columbus, Ohio, SUA.

A publicat peste 200 de eseuri, comentarii politice şi recenzii în toate marile ziare şi reviste culturale din ţară.

A publicat studii de istorie în Russian History (Brill), Du Bois Review: Social Science Research on Race (Cambridge University Press), Fascism. Journal of Comparative Fascist Studies (Brill), French History (Oxford University Press), HSE. Social and Education History (Hipatia Press). History of Political Economy (Duke University Press), Intellectual History Review (Routledge).

Bibliografie selectivă: Paseism polemic sau încercare de naţionalism critic- eseuri (Iaşi, Agora, 1996), Jocuri sub ulm-poezii (Timişoara, Marineasa, 1999) Literatură cu blazon- eseuri (Iaşi, Timpul, 2000), Ortodoxie pe litere- eseuri (Bucureşti, Christiana, 2006), Cine ne scrie istoria? - Studii şi eseuri (Iaşi, Timpul, 2007), A treia forţă: România profundă- eseuri (Bucureşti, Logos, 2008; co-autor: Ovidiu Hurduzeu), Măsura vremii: Îndemn la normalitate- eseuri (Bucureşti, Predania, 2009; co-autor: Gheorghe Fedorovici), Conştiinţa naţională şi statul reprezentativ- studii şi eseuri (Iaşi, Timpul, 2011), Cartea străduţelor subtile- poezii (Iaşi, Ed. Timpul, 2015), Ce-a mai rămas de apărat (Bucureşti, Eikon, 2016).

Domnul Mircea Platon l-a prezentat pe Calistrat Hogaș altfel decât îl știm cu toți cei care l-am studiat la școală iar mie mi-a stârnit curiozitatea de a reciti câteva dintre scrierile acestuia.

Calistrat Hogaș a fost preocupat în călătoriile sale de studiul psihologie umane, atât a locuitorilor din Moldova cât și a celor de dincolo de granițe, respectiv cei din Bucovina sau Transilvania.

Crezul său literar a apărut chiar la începutul unui scurt fragment intitulat „Amintiri din copilărie”:

„La urma urmei tot e mai bine să scrii despre ale tale decât despre ale altora; căci dacă, mai cu seamă, ai condei cinstit, apoi, în loc de o dată, îţi trăieşti viaţa de două ori; şi tot e mai bine să ţi-o trăieşti de două ori decât o dată. Căci viaţa asta oricât ar fi ea de amărâtă şi zbuciumată, dar tot se cheamă că te-ai încălzit la lumina soarelui, te-ai răcorit în suflarea vântului, te-ai răsfăţat în verdeaţa şi în florile primăverilor, te-ai îmbătat de şoaptele pâraielor şi ai visat la umbra pădurilor... Cu atât mai rău pentru cel care şi-a petrecut viaţa ca culbecul (melcul)! Ce voiţi să vă spună unul ca acela? Că şi-a dus casa-n spate de la naştere până la mormânt? Asta n-ar plăti două parale... Eu, însă am de gând să scriu cum am umblat pe picioarele mele... “

A fost publicat după moartea sa care a survenit la Roman unde fusese convins să se retragă în timpul războiului.

După mai multe formalități, în octombrie 1917, rămăşiţele sale au fost deshumate, iar trupul așezat într-un sicriu de zinc și transportat la Piatra Neamț, în condițiile în care România se afla în plin război.

Publicul prezent la eveniment a putut adresa întrebări domnului Mircea Platon.

Jurnalistul cultural Cristian Voicu l-a întrebat pe invitat ce ar face în calitate de reformator al programei școlare de învățământ și dacă ar avea vreun interes legitim ca să mai facă parte din programa școlară scriitori ca Alexandru Vlahuță sau Calistrat Hogaș precum și cum ar putea ca aceștia să fie făcuți prietenoși pentru că adolescenții și tinerii să fie atrași de scrierile acestora.

Răspunsul a fost "da" motivat de faptul că pasiunea pentru lectură se naște în familie și astfel (studiind autorii români) se creează/menține un sentiment al indentitatii naționale pentru a nu fi transformați în niște "roboței" fără personalitate, tradiție sau istorie.

Am reținut o idee foarte interesantă privind studiul limbii engleze la meditații fără ca elevii să încerce să afle ceva despre cultura engleză sau americană, rezultatul este o așa zisă "engleză de autogară", ceva de suprafață fără identitate.

Timp de 20 de minute am vizionat un film realizat de invitat despre revista "Convorbiri Literare" iar la final a prezentat publicului prezent Corpusul de texte Ilustrative Convorbiri literare – primul deceniu, patru tomuri dintr-o serie integrală de restituiri coordonată de istoricul ieșean care în final va avea 12 volume.

Totodată, Mircea Platon a oferit autografe pe câteva din cărțile sale care sunt convins că oferă multe informații și puncte de vedere interesante.

Tosca la Opera Româna din Craiova

Sâmbăta trecută am fost din nou la un spectacol de operă la Cercul Militar Craiova.

Am văzut Tosca, o operă în 3 acte compusă de Giacomo Puccini.

Libretul a fost scris de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa, după drama La Tosca de Victor Sardou.

Acțiunea operei se petrece la Roma în anul 1800.

ACTUL I

Cesare Angelotti, fostul Consul al Republicii Romane, evadat din închisoarea „Sant’Angello”, se ascunde în biserica „Sant’Andrea della Valle” din Roma. Aici, pictorul Mario Cavaradossi lucrează la o frescă reprezentând-o pe Maria Magdalena. Sacristanul este surprins de asemănarea dintre imaginea pictată și o fizionomie pe care o văzuse de curând. Când pictorul rămâne singur, Angelotti iese din ascunzătoare și recunoscând în Cavaradossi pe vechiul său prieten, îi cere sprijinul. Pictorul promite că-l va ajuta să fugă. Se aude vocea Floriei Tosca, iubita lui Mario, și Angelotti este nevoit din nou să se retragă. Cu toate iscodirile acesteia, Mario nu-și trădează prietenul. Floria recunoaște asemănarea picturii cu Marchiza Attavanti și își manifestă gelozia. Mario o calmează și ea pleacă după ce îl invită la concertul de la palat. Pictorul pleacă împreună cu Angelotti. În timp ce ei se îndreaptă spre o ascunzătoare mai sigură, sosește baronul Scarpia, șeful poliției, în căutarea evadatului. Scarpia găsește un evantai în capela familiei Attavanti și, înainte de a asista la „Te Deum” -ul care celebrează înfrângerea lui Napoleon, strecoară în sufletul Floriei Tosca banuiala ca a fost mințită.

ACTUL II

Scarpia așteaptă cu nerăbdare întoarcerea agenților sai. Prin fereastra apartamentului aude muzica serbării de la Palatul Farnese. Spoletta îi raportează că, deși au urmărit-o pe Tosca și au perchiziționat vila lui Cavaradossi, agenții de poliție nu au reușit să-l găsească pe Angelotti; de aceea l-au arestat pe Cavaradossi. Cu toate torturile la care este supus, Mario nu furnizează nici un amănunt. Tosca refuză și ea să răspundă întrebărilor lui Scarpia dar, auzind chinurile iubitului ei, cedează și dezvăluie locul unde s-a ascuns Angelotti. Este anunțată vestea victoriei lui Napoleon la Marengo. Scarpia ordonă încarcerarea lui Cavaradossi, care urmează să fie executat în zorii zilei pentru trădare. În zadar Tosca se roagă; Scarpia nu-l va ierta pe Mario decât în schimbul favorurilor ei. Tosca acceptă dupa ce obține o execuție simulată pentru iubitul ei și un permis de părăsire a Romei. În momentul în care Scarpia vrea s-o îmbrățișeze, Tosca îl ucide.

ACTUL III

În zorii zilei, pe o terasă a castelului „Sant’Angello”, Mario își așteaptă execuția. Cu emoție, într-o ultimă scrisoare, evocă chipul iubitei sale. Aceasta sosește fericită că i-a obținut iertarea, după o execuție simulată. Vestea morții lui Scarpia îl face pe Mario să pășească fără teamă în fața plutonului de execuție, cu gândul că va putea pleca împreună cu persoana iubită. Plutonul îl ucide însa pe Mario, iar Tosca, disperată, se aruncă de pe platforma castelului, în abis.

(Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971

Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999

Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002)

Spectacolul a fost realizat cu participarea urmatorilor:

Regia artistică: Tamas Ferkay

Asistent regie artistică: Arabela Tănase

Scenografia: Răsvan Drăgănescu

Conducerea muzicală: Walter Attanasi

Concert-maestru: Dan Bozgan

Maestru de cor: Lelia Candoi

Pregătirea muzicală: Corina Stănescu, Maria-Cristiana Stan

Sufleur: Viorica Tomuş

Regia tehnică: Mihaela Grama

Sonorizarea: Sorin Tican

Maestru de lumini: Roberto Bujor

Machiajul/coafura: Ioana Boicea, Andra Stanciu

Distribuţia:

Floria Tosca – Nicoleta Ardelean (Constanța)

Mario Cavaradossi – Francesco Grollo (Italia)

Baronul Scarpia – Ștefan Ignat (București)

Cesare Angelotti – Dragoș Drăniceanu

Sagrestano – Ioan Cherata

Sciaronne – Adrian George Popescu

Spoletta – Florin Ormenișan

Temnicerul – Victor Dimieru

Păstorul – Noemi Modra

Orchestra și Corul Operei Române Craiova

Într-o sală de spectacol aproape plină am avut plăcerea să o văd pentru a doua oară în ultima vreme pe marea soprană Nicoleta Ardelean care alături de ceilalți soliști ne-a oferit un spectacol de zile mari.

Sub conducerea muzicală a maestrului Walter Attanasi orchestra și corul Operei au fost ca de obicei la înălțime!

Câteva imagini din spectacol am postat aici precum și puteți vedea un mic filmuleț de la finalul spectacolului aici.

Bărbierul din Sevilla de GIOACHINO ROSSINI

Dacă vă simţiţi stresaţi, obosiţi, nemulţumiţi sau plictisiţi de programele tv submediocre o soluţie de a scăpa măcar câteva ore de acestea este vizionarea unui spectacol de operă.

Sunt un mai vechi iubitor al muzicii de opera şi mă bucur foarte mult atunci când de câţiva ani văd sala de spectacole plină de oameni care aleg această alternativă pentru a-şi petrece seara de sâmbătă.

Sâmbăta trecută am avut parte de un asemenea spectacol minunat susţinut de Opera Română Craiova pe scena Cercului Militar şi anume Bărbierul din Sevilla, o operă bufă în trei acte de Gioachino Rossini, pe un libret de Cesare Sterbini, după piesă cu acelaşi titlu de Pierre Augustin Beaumarchais.

Acţiunea operei se petrece la Sevilla, în secolul XVIII.

ACTUL I

La adăpostul întunericului, contele Almaviva, acompaniat de câţiva instrumentişti cântă o serenadă sub fereastra unei case. Nimeni nu răspunde. Dezamăgit contele plăteşte muzicanţii care se retrag în dezordine. Se ivesc zorile şi o dată cu ele îşi începe munca şi veselul Figaro, bărbier, spiţer, muzicant şi poet, îndrăgit de întreg oraşul (cavatina). Cerându-i ajutor, Almaviva îi povesteşte când şi unde s-a îndrăgostit de frumoasă Rosina la care însă, din cauza unui bătrân tutore care o păzeşte cu străşnicie, nu poate ajunge. Uşa balconului se deschide şi Rosina reuşeşte să-i trimită contelui un bilet. Îngrijorat de purtarea fetei, tutorele, doctorul Bartolo, pleacă spre maestrul de muzică Basilio pe care l-a angajat să pregătească nunta să cu Rosina. La îndemnul lui Figaro şi acompaniat de acesta la chitară, Almaviva îi mai cântă Rosinei o serenadă prin care îi spune că numele său este „Lindoro”, că o iubeşte cu patimă şi că o vrea de soţie. Pentru a înlesni întâlnirea celor doi tineri, Figaro întocmeşte un plan dibaci. Contele va îmbrăca uniforma de militar, se va preface beat şi va bate la uşa casei doctorului Bartolo cu un bilet de încartiruire.

ACTUL II

În casă, Rosina îl aşteaptă pe Figaro dornică să trimită cu ajutorul bărbierului un alt bilet celui care i s-a prezentat sub numele de Lindoro (arie). Figaro apare, dar este nevoit să se ascundă auzind glasul doctorului care se reîntoarce însoţit de DonBasilio. Acesta din urmă îl informează pe bătrân că Almaviva a sosit în oraş. DonBasilio încearcă să-l determine pe Bartolo să folosească împotriva oaspetelui nedorit arta calomniei (arie). Prinzând un moment prielnic, Figaro o asigură pe Rosina de sinceritatea sentimentelor lui Lindoro (duet). Observând că i s-a umblat pe masa de lucru, că lipseşte o foaie de hârtie şi că totul este murdar de cerneală – ca şi degetulRosinei – Bartolo este iritat că fără ştirea lui, tânăra a scris un bilet. Furios el ameninţă că va înăspri mai mult supravegherea şi izolarea pupilei sale (arie).

Se aud bătăi în uşă. Servitoarea Bertha deschide, iar în casă pătrunde un ofiţer furios care, clătinându-se pe picioare şi mirosind puternic a băutură, cere doctorului găzduire. Bartolo încearcă să-l alunge, cearta izbucneşte, iar vacarmul atrage gărzile. Dezvăluind ofiţerului din gardă adevărata să identitate, contele Almaviva, „soldatul beat” care a provocat întreg scandalul este lăsat în libertate spre stupoarea celor prezenţi (cvintet şi final).

ACTUL III

Contele Almaviva face o nouă încercare de a pătrunde în casa doctorului Bartolo pentru a vorbi cu Rosina. De astă dată el vine travestit în profesor de muzică, elev al lui Don Basilio, „trimis” să ţină lecţia cu Rosina în locul acestuia, chipurile, bolnav (duet). Intrigat şi bănuitor Bartolo asistă la lecţie (aria Rosinei). Soseşte Figaro care salvează situaţia. Dar, lucrurile se complică prin apariţia lui Don Basilio. El este însă repede redus la tăcere după ce primeşte o pungă plină cu galbeni (cvintet). În timp ce Figaro îl bărbiereşte pe Bartolo, Almaviva are, în sfârşit prilejul de a schimba câteva cuvinte cu Rosina care răspunde din toată inima dragostei sale şi acceptă să-i fie soţie. Dându-şi seama că a fost înşelat, Bartolo îi dă afară pe cei doi intruşi hotărându-se să cheme notarul, chiar în acea seară, pentru căsătoria lui cu Rosina. Bertha, guvernanta, se arată foarte nemulţumită de intenţiile bătrânului stăpân (arie). Uzând de o scrisoare pe care însuşi contele i-o dăduse lui Bartolo, doctorul reuşeşte să o convingă pe Rosina că bărbierul şi presupusul „Lindoro” vor să o înşele şi să o dea de soţie unui anume conte Almaviva. Dezamăgită şi nefericită, tânăra îi dezvăluie tutorelui ei că este gata să fugă, prin uşa balconului chiar în acea noapte. Speriat, Bartolo pleacă în grabă să ceară ajutor gărzilor. Este deja întuneric şi furtuna izbucneşte. Conform planului, Almaviva şi Figaro pătrund în casă la miezul nopţii, folosind o scară sprijinită de balcon. Rosina îi aşteaptă pentru a le face amare reproşuri. Uimirea şi bucuria ei însă nu mai cunosc margini când descoperă sub mantia lui „Lindoro” pe însuşi contele Almaviva care, în genunchi, îi oferă dragostea, averea şi numele lui (terţet). Basilio, conform înţelegerii cu Bartolo, soseşte însoţit de notar. Mituit de astă dată cu un inel de aur, el consimte să fie martor la căsătoria contelui cu Rosina. Lui Bartolo, care soseşte prea târziu, nu-i rămâne altceva de făcut decât să se consoleze cu gândul că Almaviva a renunţat la zestrea Rosinei.
(Grigore Constantinescu şi Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
Ana Buga şi Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002)

Au participat la realizarea acestui spectacol următorii:

Regia artistică: Arabela Tănase
Scenografia: Răsvan Drăgănescu
Conducere muzicală: Codruţ Bârsan (SUA)
Concert-maestru: Dan Bozgan
Maestru de cor: Lelia Candoi
Pregătire muzicală: Corina Stănescu, Maria Cristina Stan
Sufleur: Viorica Tomuş
Regia tehnică: Mihaela Grama
Sonorizarea: Sorin Tican
Maestru de lumini: Roberto Bujor
Machiaj/coafură: Ioana Boicea, Andra Stanciu

Distribuția:
Contele Almaviva – Florin Ormenişan
Bartolo – Ioan Cherata
Rosina – Valeria Tornatore (Italia)
Figaro – Ștefan Ignat (Bucureşti)
Don Basilio – Dinu Iancu Sălăjanu (Sălaj)
Marcellina (Berta) – Noemi Modra
Fiorello – Romulus Nicolae Cucu
Ofițerul – Dragoș Drăniceanu
Ambrogio – Daniel Cornescu
Notar – Mihai Ciortan


A acompaniat la clavecin: Corina Stănescu
Orchestra şi Corul de bărbaţi al Operei Române Craiova

Ce a oferit în mod inedit spectatorilor craioveni acest spectacol?

Evident o surpriză pentru mulţi iubitori de muzica a fost prezenta cunoscutului cântăreţ de muzica populara Dinu Iancu Sălăjanu, care a apărut într-un spectacol de opera după aproximativ 20 de ani în rolul lui Don Basilio.

Artistul a acceptat invitaţia conducerii Operei Române Craiova cu mare bucurie şi s-a descurcat de minune în rolul jucat, fiind a doua oară când joacă într-un spectacol de operă.

Dinu Iancu Sălăjanu, care este un mare iubitor de opera, şi-a propus să facă parte din acest spectacol şi să fie şi unul dintre cei mai buni, fapt pe care cei care au urmărit spectacolul l-au şi remarcat.

Ştefan Ignat ne-a dezvăluit o alta ipostaza fata de cele cu care ne-am obişnuit în spectacolele în care acesta joaca, interpretând foarte amuzant rolul lui Figaro. Urmărindu-l cu foarte mare atenţie atunci când stârnea hohote de râs în sala Cercului Militar am observat multe similitudini între mimica şi jocul de scena al acestuia şi modul în care juca pe vremuri regretatul actor Dem Rădulescu.

De remarcat a fost comicul Daniel Cornescu, baritonul Ioan Cherata, tenorul Bogdan Olaru şi sopranele Noemi Modra sau invitata Valeria Tornatore.

Simpaticul tenor Florin Ormenişan la fel de amuzant ca şi ceilalţi însă nu s-a prea auzit, vocea acestuia fiind acoperită de cor sau orchestra.

Câteva imagini din spectacol puteţi vedea aici şi ca de obicei câteva imagini de la final cu reacţia publicului prezent prezent în sală.

Fără îndoială echipa Operei Române Craiova şi invitaţii acesteia s-au străduit şi au reuşit să producă un spectacol minunat iar spectatorii care au fost curioşi să îl vadă  în mod cert îşi vor dori să mai revină în sala Cercului Militar.

Domeniul Vlădoi, Delaco și Restaurantul Marmara

"Trebuie să te împrieteneşti cu vinul şi să-l alegi pe acela care merită să-i spui "dumneavoastră"!" a spus cândva scriitorul Fănuș Neagu

De ce am ales acest citat celebru?

Pentru că anul 2018 a debutat cu un pahar de vin de la malul Marii Negre un vin căruia aș putea oricând să-i spun DUMNEAVOASTRĂ.

Fiind invitat la evenimentul organizat de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro la Restaurantul Marmara am avut plăcerea să-i cunosc pe domnul Ion Vladoi și pe fiica acestuia Anca Maria care ne-au spus câteva povești frumoase despre vinurile nobile produse la Crama Vlădoi.

Cele mai frumoase și interesante astfel de evenimente sunt cele la care sunt prezenți proprietarii cramei de la care poți obține informații amănunțite despre producerea vinului și nu numai.

Brânzeturile și asocierile cu vinurile au fost prezentate de Alin Sîntimbrean, de la DictionarCulinar.ro, partenerul Asociației Bloggerilor Olteni în organizarea degustărilor.

Dacă nu știți nimic despre Domeniul Vlădoi istoria acestui loc datează din anul 1924, atunci când bunicul Niculae (bunicul domnului Ion Vlădoi), împreună cu alte familii din zona Dragasanilor, a întemeiat așezarea Siminoc, un sat aflat la aproximativ 20 de kilometri de Constanta.

Podgoria acestora a fost confiscata în anii comunismului fiind redobândita de familie după 1989 când aceștia au început să vinifice în crama proprie recolta dintr-o vie de 19 ha.

În 2005, familia Vlădoi a decis înlocuirea totală a butașilor existenți cu soiuri care au o capacitate mai mare de acumulare a zaharurilor și a aromelor.

În 2009 a fost modernizată crama proprie luând naștere o cramă modernă la Siminoc, care valorifica doar strugurii produși în plantația proprie, ducând la obținerea unui vin premium sub brandul “Domeniul Vlădoi”.

La degustare asocierile culinare prezentate au fost următoarele:

Cabernet Sauvignon Alb Anca Maria 2016 – Mozzarella + busuioc

Sauvignon Blanc Anca Maria 2016 – Brie - Ile de France + covrigei Grand Papa

Chardonnay Pivnița Basarabilor 2016 – Havarti + pere

Pinot Grigio Roșe fumee 2016 – Maasdam + struguri roz

Cuvee Primeur Anca Maria 2016 Feteasca Neagră, Syrah și Merlot – Gouda + piper mozaic + covrigei

Cabernet Sauvignon Dinastia Basarabi 2013

Pe lângă cele șase vinuri, am avut și o surpriză, un spumant fresh, extra brut care a reușit să ne facă inreoducerea în atmosfera de poveste a vinurilor de la Domeniul Vlădoi.

Mi-a fost foarte greu să mă decid asupra celei mai tari combinații deoarece fiecare dintre vinurile prezentate este o alegere bună la restaurant în funcție de ceea ce mâncați.

Am ales combinația 5 din cauză că vinul a fost creat special pentru a fi servit în serile frumoase de vară la o terasă pe malul mării.

Primul vin roșu al anului este considerat “Primeur”, iar acesta respecta tradiția, fiind un asamblaj compus din Feteasca Neagră, Syrah și Merlot, cu un nas fin ce emană arome de fructe de pădure, cum ar fi coacăzele, murele și zmeura, completate cu note de cafea, caramel și condimente. 

Gustul sau este intens cu un atac dulceag și echilibrat, însoțit de note catifelate de vișine și cireșe negre. Este un vin fresh, ușor de consumat pe toată durata anului. 

Temperatura optimă de servire 12-14 grade C, are Alc. 12,4%, Zah: 3,5 g/l; AT: 6,02 g/l

A fost medaliat cu bronz BIWC la Sofia în 2016.

Acest vin pe bună dreptate este delicios.

Gouda Delaco D'Excepție este brânză de origine olandeză, printre cele mai populare din lume. Procesul de fabricație include și o etapă de "spălare a casului", rezultând un gust dulceag și o textură mai moale și elastică.

Atât gustul, cât și consistența acesteia, variază în funcție de perioada de măturare, Gouda Delaco D'Excepție proaspătă fiind relativ moale și cu un gust suav, în timp ce variantele maturate (această brânză poate fi învechită pe o perioadă de până la 3 ani) sunt dure și cu o aromă pronunțată.

Dacă cea „tânără” (maturată în jur de 4 luni) este potrivită pentru sandviciuri, salate etc, variantele mai „bătrâne” intră în compoziția platourilor de brânzeturi sau pot fi folosite în bucătărie (tarte sărate, gratinaje).

Însoțitorul cel mai potrivit este berea olandeză sau un vin roșu robust.

O brânză aromată creată pentru cunoscători.

Combinația pot să spun că a fost inspirată.

Cu această ocazie am aflat de la Ion Vlădoi câteva detalii interesante despre vinurile spumante și despre celelalte vinuri prezentate. Dopul trebuie să reziste la o presiune de 6-7 bar, prețul ajunge la 1 Euro iar sticla singură costa 1,5 Euro.

Acestea se învârt manual ceea ce face că prețul unei sticle de vin să fie pe bună dreptate destul de ridicat.

Spumantul pe care l-am degustat este o combinație de Feteasca Regală 55%, Chardonnay 25% și Riesling de Rin 20%.

Vinurile albe produse din struguri roșii se prepară trăgând mustul foarte repede astfel încât contactul cu pielita strugurelui să fie cât mai scurt.

Gazda noastră Restaurantul Marmara a fost la înălțime ca de obicei

Aici am servit preparate turcești foarte bine pregătite pe care le-am asociat ultimului vin servit.

La finalul degustării a urmat tragerea la sorți, fiecare combinație a avut admiratorii ei astfel încât unii participanți au plecat acasă cu sticla de vin preferată.

Am petrecut o seară interesantă alături de prieteni în compania cărora toți am reușit să descoperim lucruri noi despre vin și să cunoaștem oameni interesanți și pasionați de ceea ce fac.