Ultima obligație: să mori la timp!

TEXT PRELUAT: Devastator!!!

Procesul ăsta a început în "Occidentul Civilizat", iar noi - ca niște slugi tembele! - îl vom prelua fără să ne gândim că o să ne vină și nouă rândul!

Ultima obligație: să mori la timp!

(monolog - Anatol Basarab)

Mă uit în jur și parcă nu-mi mai recunosc lumea.

Unde erau bunicii când am crescut? La masă, cu noi.

Cu glas blând, cu ochi obosiți, dar vii.

Azi, bătrânețea a devenit rușine. Povară. Linie roșie în buget.

În Marea Britanie, se discută ca moartea după 75 de ani să coste moștenitorii o avere.

Dacă părintele tău moare la 76, tu, copilul, vei plăti taxe și impozite de parcă ai fi comis un păcat:

acela că l-ai iubit destul cât să-l ții în viață.

67% din pensie – luată de stat.

Nu pentru drumuri. Nu pentru spitale.

Pentru că „a trăit prea mult”.

În Olanda, dacă ai trecut de 75 și te simți trist, poți merge frumos să semnezi.

După șase luni de „consiliere”, te liniștesc legal.

Nu trebuie să fii bolnav, ci doar bătrân și, eventual, singur.

Că pentru unii, asta e deja un diagnostic mortal.

Și în toată această demență birocratică, apare întrebarea:

va fi valabil pentru toți?

Oficial, da. Pentru bărbați și femei, la fel.

Dar realitatea? Alta.

Bărbatul, la 75, după o viață în care a cărat, a tăcut, a plătit, a strâns...

se uită în ochii copiilor și nu mai vede iubire. Vede calcul.

Și pentru că îi iubește, va ceda.

Va semna. Nu pentru că vrea să moară,

ci pentru că nu vrea să-i încurce.

Femeia, poate singură, poate văduvă, primește zâmbetul moale al sistemului:

„Ești liberă. Fii demnă.”

Și ea, obosită, uitată, neauzită – va alege moartea ca ultim act de loialitate

față de niște copii care n-au mai avut timp să-i răspundă la telefon.

Dar adevărul e unul singur:

statul european nu mai vrea bătrâni.

Vrea cifre. Vrea eficiență.

Și pentru că n-are curaj să-i împuște, îi educă să se omoare singuri.

Soția îi va spune bărbatului:

„Poate ar fi mai bine, dragă...”

Fiica va privi mama și va șopti:

„Ne salvezi dacă ne lași ceva...”

Și bătrânul va zice:

„Dacă asta vă ajută, eu mă duc.”

Dar nimeni nu va recunoaște că l-a omorât.

În Belgia, e legal să mori pentru depresie.

În Canada, dacă ești sărac și cu handicap, ți se oferă injecția – în lipsă de adăpost.

Și la noi, în România, poate nu azi, dar mâine, vine o doamnă cu accent de Bruxelles

care va zice că e „spre binele tuturor”.

Și tu vei râde, amar.

Pentru că da – UE e o comedie absurdă cu final tragic.

Te îngroapă lent, zâmbind european. Cu fonduri.

Ne-au învățat că viața e drept.

Acum ne învață că moartea e obligație.

Că e „solidaritate”.

Că e „ecologie”.

Că e „demnitate”.

Dar nu e nimic demn în a-ți convinge tatăl să moară ca să-ți plătești rata.

Nu e nimic curat în a-ți împinge mama spre eutanasiere ca să-ți rămână casa.

În Levitic scrie:

„Să te ridici înaintea căruntului și să cinstești fața bătrânului.”

Dar azi, bătrânul e chemat să se ridice singur... spre ieșire.

Iar noi stăm și ne uităm. Zicem: „E civilizat.”

Dar știți ce nu e civilizat?

Să-ți îngropi părintele viu.

Să-l adormi legal și să-i iei apartamentul.

Nu, dragii mei. Nu e progres.

E satanism birocratic.

Cu tabele, cu proceduri, cu ONG-uri zâmbitoare și cu plicuri sterile.

Dar fără inimă.

Și dacă azi taci,

mâine semnezi pentru tata.

Poimâine – pentru tine.

Hristos a murit ca tu să trăiești.

Nu ca statul să decidă când ai trăit destul.

Refuză această minciună.

Apără viața.

Apără bătrânețea.

Apără demnitatea.

Pentru că viața e sfântă.

Până la ultima suflare.

Anatol Basarab.

Festivalul IntenCity premiază excelența: Abonamente pentru elevii din Dolj care au obținut nota 10 la examenul de Bacalaureat

Festivalul IntenCity celebrează nu doar muzica și distracția, ci și performanța și efortul. În semn de apreciere pentru tinerii din județul Dolj care s-au remarcat prin rezultate excepționale la examenul de Bacalaureat, organizatorii oferă abonamente la festival pentru toți cei care au obținut anul acesta nota 10 la una sau mai multe probe de examen.

Astfel, elevii care au reușit performanța de a obține media generală 10 la examenul de Bacalaureat vor primi abonamente VIP, care le oferă acces extins și facilități speciale în cadrul festivalului. Cei care au obținut nota 10 la una sau mai multe probe, fără a avea media generală 10, vor fi recompensați cu abonamente Acces General, valabile pentru toate cele patru zile de festival.

„IntenCity este un festival al energiei, al visurilor împlinite și al curajului de a merge mai departe. Ne dorim ca tinerii de 10 din Dolj să simtă că munca lor este văzută și apreciată. Este modul nostru de a spune „Bravo!” și de a-i invita să se bucure de o experiență artistică internațională, chiar aici, acasă”, au transmis organizatorii.

Tinerii sunt așteptați cu un act de identitate la Casa 1 de la Punctul pre-swap de pe Bulevardul Ilie Balaci, în zona Sălii Polivalente, pentru a ridica brățările de acces, în zilele de 24, 25 și 26 iunie, între orele 16.00 și 20.00.

Festivalul IntenCity, organizat de Opera Română Craiova, cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Local Craiova, are loc la Craiova, în perioada 26 - 29 iunie 2025, și aduce pe cele trei scene artiști internaționali de top, show-uri spectaculoase și un mix unic de muzică, dans și vibe urban.
J Balvin, Bebe Rexha, G-Eazy, Timmy Trumpet, Paris Hilton, Tyga, Foster the People, Gianluca Vacchi, Meduza,  B.U.G. Mafia și mulți alți artiști celebri sunt așteptați la cea de-a patra ediție a evenimentului.

Sponsorii evenimentului sunt: BCR, SuperBet, QFort, Softronic, Madri, Pepsi, Team Montage, Iridex Group Salubrizare, Promenada, Hotel Splendid 1900, Pringles, Devin, Recon, Havana Club, Distribuție Oltenia, Supermedical, Syoss, Centrul de Oncologie și Radioterapie Sfântul Nectarie Craiova

Parteneri: Voilà, Gentle Electric, Dare, Waterpark Craiova, Ray Consulting, Cineplexx, Tropical Tour, Evenimente Ideale, Pedală în Bănie, Craiova Events, Romconect și Medicine&Smile, Market Aroma, Coppa Libre, Damarin

Parteneri media: Virgin Radio Romania, Europa FM, Antena 3 CNN

Alte informații și detalii despre lineup:

https://craiovaintencity.ro/

Bernard Shaw – un om care pășea prin viață ca un banc viu

Bernard Shaw, celebrul dramaturg și scriitor irlandez, a trăit aproape un secol (1856–1950), iar întreaga sa viață pare a fi fost o paradă nesfârșită de umor, ironie și spirit. Când o jurnalistă americană l-a întrebat care este secretul longevității sale, el a răspuns simplu: „Niciodată nu am luat viața în serios.” Iar viața sa a fost, într-adevăr, un spectacol constant de replici savuroase și paradoxuri neașteptate.

Avea un talent rar de a insufla oricărui dialog o lejeritate fermecătoare. La premiera uneia dintre piesele sale, Shaw a ieșit în pauză pe scenă și a întrebat publicul: „Ei bine, cum vi se pare piesa?” Uimiți, spectatorii au amuțit. Abia după câteva clipe, cineva a strigat: „E o prostie!” Shaw s-a înclinat cu eleganță și, cu un zâmbet cuceritor, a spus: „Împărtășesc aceeași părere. Dar ce putem face noi doi contra unei mulțimi?”

Se povestește că, la prima ecranizare a piesei Pygmalion, filmul a avut un succes răsunător în Anglia. Pentru a sărbători, producătorul a organizat un banchet fastuos, invitând pe toți cei implicați — mai puțin pe autorul piesei. Totuși, Shaw a venit, s-a așezat într-un colț umbros și a ascultat în tăcere toasturile înălțate în cinstea regizorului, actorilor, producătorului. Pe el, nimeni nu-l menționa. La un moment dat, s-a ridicat și, ridicând vocea peste vuietul veseliei, a spus: „Domnilor, propun un toast pentru sănătatea lui Bernard Shaw. A propos — permiteți-mi să mă prezint: chiar eu sunt!”

Shaw ar putea fi inclus fără rezerve în Cartea Recordurilor pentru numărul de oase fracturate. Aproape anual, sau cel târziu o dată la doi ani, își rupea ceva cu o punctualitate dezarmantă. Inclusiv întâlnirea cu viitoarea sa soție, Charlotte, s-a datorat unei astfel de întâmplări: și-a rupt un picior, iar ea a venit în locul unei prietene bolnave ca îngrijitoare. Nici măcar luna de miere n-a scăpat de ghips.

Femeile și Shaw – o temă în sine. Îi plăcea să se îndrăgostească, dar nu mergea niciodată mai departe. Credea că cele mai multe femei își doresc doar „să pună mâna pe un bărbat și să îmbătrânească liniștite cu el.” El, în schimb, căuta în iubire doar un joc, o distracție. „Viața înseamnă ceea ce este util și necesar. Dragostea? O iluzie — credința că o femeie diferă prin ceva de alta. Cine iubește o singură femeie toată viața merită fie un doctor, fie o spânzurătoare”, spunea el cu o seriozitate parodică.

Departe de a fi misogin, Shaw iubea femeile... dar de la distanță. Activistele feministe îl considerau aproape un dușman personal. Se spune că, odată, a întrebat o aristocrată emancipată:

— Doamnă, ați putea dormi cu un bărbat pe care nu-l iubiți pentru o sută de mii de lire?

— Desigur! — a răspuns ea cu dispreț, știind că Shaw era un om modest.

— Și pentru o liră?

— Cum îndrăzniți?! Ce credeți că sunt?

— Asta e deja clar. Voiam doar să aflu prețul minim.

Poveștile despre el au ajuns până la urechile Reginei Victoria. La o recepție la Palatul Buckingham, regina l-a întrebat cu un aer de superioritate:

— Este adevărat că ați spus că orice femeie poate fi cumpărată?

— Desigur, Majestate.

— Chiar și pe mine? — a întrebat regina, revoltată.

— De ce nu? Sunteți tot femeie.

— Și cât aș costa? — întrebă ea, cu o sclipire de cochetărie.

— Aș zice... zece mii de lire.

— Atât de puțin?! — exclamă regina, ofensată.

— Ei bine, vedeți, Majestate? Tocmai ați început să negociați.

Nu e de mirare că, într-o reflecție asupra propriei existențe, Shaw a spus:

„În viața mea nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun. Niciun eveniment extraordinar. Asta pentru că eu însumi am fost evenimentul.”

Și, cu această afirmație, nimeni nu-i poate da dreptate mai mult ca istoria însăși.

Autor: Victoria Alecsenco

Cinci tipuri de oameni cu care e zadarnic să porți discuții

Există persoane cu care orice conversație devine o risipă de timp. Nu ascultă, nu caută să înțeleagă și transformă fiecare schimb de idei într-un conflict sau într-o farsă. Iată cinci tipuri de oameni cărora nu merită să le consumi nervii:

1. Încăpățânatul fără leac

Acela care are întotdeauna dreptate. Nu-l poți convinge nici cu fapte, nici cu logică, nici cu sinceritate. Nu ascultă — doar așteaptă momentul să intervină cu acel enervant „ți-am spus eu”.

Orice încercare de dialog se izbește de zidul încăpățânării sale înainte să prindă contur.

2. Falsul expert

Se consideră enciclopedie ambulantă, deși cunoștințele sale abia zgârie suprafața subiectului. Presară în jur cuvinte „savante” pe care nici măcar el nu le înțelege pe deplin. Și chiar și atunci când habar n-are despre ce e vorba — insistă că „el știe mai bine”.

3. Cel aprins din nimic

Cu un astfel de om, orice discuție se transformă instant într-o ceartă. În loc de argumente — ton ridicat. În loc de dialog — duel emoțional. Oricât de banal ar fi subiectul, pentru el e pretext de luptă. Nu trebuie să-i vorbești — ci să te retragi în liniște.

4. Cel ce te disprețuiește în taină

Uneori, simți asta din instinct. Spui ceva — ți se răstălmăcesc cuvintele. Oferi un sfat — e ridiculizat sau anulat. Ești sincer — primești în schimb sarcasm. Nu e un dialog, ci o otrăvire lentă. Și nu e vina ta. În el mocnește o ostilitate mascată sub „obiectivitate”.

5. Arogantul superior

El știe întotdeauna mai mult. „S-a realizat” și te privește de sus. Nu ascultă, nu-l interesează ce gândești. Pentru el, părerea ta e doar un zumzet de fond. Nu poartă o conversație — rostește un monolog de la catedră. Și nici nu observă că tu ai plecat demult… în tăcere.

Un sfat simplu:

În loc să-ți irosești timpul cu cei care nu aud, caută-i pe cei care știu să vorbească împreună cu tine, nu peste tine.

Pentru că doar acolo unde există dorința de a asculta, cuvintele capătă cu adevărat sens.