Teatrul de la Craiova este al doilea cel mai vechi teatru din țară , după cel de la Iași și întemeierea lui este atribuită lui Costache Caragiali , unchiul viitorului dramaturg și lui Costache Mihăileanu . Ziua de naștere a teatrului de la Craiova este 29 iunie 1850 când au avut loc două reprezentații : “ Duelul “ de Costache Caragiali și “ Piatra din Casa “ de Vasile Alecsandri . Clădirea teatrului a suferit propriile drame ca urmare a unor incendii succesive din 1856 și 1927 . Istoria teatrului se leagă de personalitatea lui Theodor Teodorini, un artist cu studii dramatice în Franța și Italia un reformator al teatrului craiovean, care a manageriat timp de 19 ani instituția și care a creat o adevărată școală de teatru romanesc cu actori precum Aristizza Romanescu, Constantin Serghie, Romald Bulfinsky, Mișu Fotino, Remus Comăneanu .
Actuala clădire a teatrului a fost inaugurată în 1973 și este opera unui arhitect extrem de apreciat, Alexandru Iotzu despre care e interesant de știut ca a lucrat cu academicianul Petre Antonescu, rectorul Facultății de Arhitectură și cu academician profesor Octav Doicescu . Tot arhitectului Alexandru Iotzu i se datorează reconstrucția integrală a Teatrului Mic din București între 1956-1958 dar și clădirea Teatrului din Arad la care a lucrat împreună cu Victor Aslan , sau centrul orașului Piatra Neamț .
Există etape remarcabile în istoria Teatrului National de la Craiova pe care am încercat să le identific astfel :
- Perioada 1956 şi 1959, cand la Craiova a ajuns o parte a absolvenţilor aşa numitei Promoţii de aur: George Cozorici, Constantin Rauţchi, Silvia Popovici, Sanda Toma, Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu şi mentorul lor, regizorul Vlad Mugur. Debutul ca actor al lui Victor Rebengiuc s-a produs pe scena Teatrului Naţional din Craiova, unde a jucat în perioada 1956-1957, iar primul rol interpretat aici a fost cel al lui Jack Worthing din spectacolul ”Bunbury” (Ce înseamnă să fii onest), de Oscar Wilde, în regia lui Vlad Mugur.
Teatrul din Craiova a devenit o “ familie spirituală “ pentru actori remarcabili care au triumfat în spectacole pe scenele lumii : Ştefan Iordache, Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Leni Pinţea-Homeag, Tudor Gheorghe, Valeriu Dogaru, Vladimir Juravle, Iosefina Stoia, Georgeta Luchian-Tudor, Remus Mărgineanu, Smaragda Olteanu, Valentin Mihali, Tamara Popescu, Mirela Cioabă, Ion Colan, Nataşa Raab, Angel Rababoc, Gabriela Baciu, Constantin Cicort, Nicolae Poghirc, Anca Dinu, Adriana Moca, Ozana Oancea, Adrian Andone, Geni Macsim, cărora li s-au adăugat actori invitați din București, într-o perioadă fastă a istoriei acestui teatru: Adrian Pintea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Coca Bloos, Micaela Caracaș, Mariana Buruiană, Alexandru Repan, Mihai Dinvale, Maia Morgenstern, Adrian Pintea, Mihai Constantin, Oana Pellea, Claudiu Bleonț.
Știți desigur ca Cerasela Iosifescu este din 2002 actriță a naționalului din Craiova , iar despre Vlad Udrescu se scrie des pe grup cu admirație .
-Anul 1988 este cel în care Emil Boroghină vine ca director al TNC și, după cum spune chiar el, împreună cu Silviu Purcărete, a scris una dintre cele mai frumoase și incredibile pagini din istoria Naționalului craiovean și a teatrului românesc. Marile spectacole ale anilor 1988 și 1989 s-au numit „Mobilă și durere” în regia lui Cristian Hadjiculea, „Unchiul Vanea” al lui Mircea Cornișteanu, „Piticul din grădina de vară” în direcția de scenă a lui Silviu Purcărete, „Arca Bunei Speranțe”, montat de Aureliu Manea.
-Anii 1989-2004 au fost marcați de colaborarea cu regizorul Silviu Purcărete care a realizat aici: Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth după Alfred Jarry și William Shakespeare (1990), Titus Andronicus de Shakespeare (1992), Phaedra (Fedra) după Seneca și Euripide (1993), Danaidele (1995) și Orestia (1998) după Eschil, A douăsprezecea noapte (2004) și Măsură după măsură (2008) după Shakespeare. Aceste spectacole au fost prezentate în peste 80 de turnee și festivaluri internaționale și au fost recompensate cu numeroase premii naționale și internaționale .
-Un important moment al istoriei acelei perioade a teatrului îl reprezintă fondarea Festivalului Internațional Shakespeare, în anul 1994. Primele cinci ediții s-au desfășurat o dată la trei ani, iar din 2006, manifestarea are loc o dată la doi ani. Următoarea ediție a Festivalului se va desfășura între 21-31 mai 2026 . Și nu , biletele nu au fost încă puse în vânzare 🤣🤣🤣
Festivalul Internațional Shakespeare este privit acum drept unul dintre marile festivaluri Shakespeare ale lumii, în cadrul căruia s-au jucat excepționale spectacole regizate de Declan Donellan, Eimuntas Nekrosius, Peter Brook, Robert Wilson, Lev Dodin, Eugenio Barba, Pipo Delbono, Yoshihiro Kurita, Oskaras Khorsunovas, Thomas Ostermeier, Silviu Purcărete, Yuri Butusov, Max Webster, Yukio Ninagawa, Robert Lepage.
Relevanța Festivalului Shakespeare de la Craiova este confirmată și de prezența de-a lungul anilor a unora dintre cei mai importanți shakespearologi ai lumii: Stanley Wells, Paul Edmonson, Michael Dobson, Andrej Zurowski .
Este extrem de elocventă aprecierea pe care în mai 1997 o făcea faimoasa revistă britanică „The Stage” care scria despre Teatrul Național din Craiova: „Te întrebi uneori dacă această companie nu este cea mai bine alcătuită, de la Berliner Ensemble al lui Brecht, sau poate de la Royal Shakespeare Company a lui Peter Brook”.
În anul 2014, regizorul Robert Wilson a acceptat să colaboreze cu Teatrul Național „Marin Sorescu”, punând în scenă spectacolul „Rinocerii”, de Eugène Ionesco. Venirea sa la Craiova a reprezentat cel mai important proiect teatral derulat în ultimii ani în România.
În prezent teatrul are una dintre cele mai apreciate trupe artistice din țară , și este scena pe care sunt invitați să monteze spectacole regizori extrem de valoroși ca Radu Afrim , Eugen Jebeleanu ( al carui spectacol, Ivanov va avea premiera în data de 15 octombrie ) sau Bobi Pricop . Știți desigur ca și în 2025 TNC a fost premiat UNITER.
Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova este singurul teatru din România care a fost decorat în anul 2004 cu Ordinul „Meritul Cultural” în rang de Comandor, „în semn de apreciere deosebită pentru realizările de excepție ale colectivului TNC, care au făcut din această instituție culturală una dintre cele mai renumite scene ale României”.
După anii 1990 Teatrul National din Craiova a primit numele lui Marin Sorescu .
Marin Sorescu un mare oltean născut în 1936 la Buzești în Dolj , poet, eseist, traducător, prozator și dramaturg, cu opere ce i-au fost traduse în mai multe de 20 de țări. S-a făcut remarcat datorită preocupării sale pentru pictură, ba chiar a deschis o serie de expoziții în țară și străinătate. Marin Sorescu a fost academician și laureat al premiului Herder și din perspectiva scrierilor dramatice , Iona rămâne desigur nu doar o piatră de încercare pentru aspirantii la bacalaureat , dar și o mare experiență teatrală . Varianta regizată de Silviu Purcarete și produsă de teatrul Odeon din București face parte din selectia de spectacole din FNT care începe la finalul săptămânii .
Marin Sorescu a fost redactor la revistele „Viața românească”, „Viața studențească” (1960-1963), „Luceafărul” (1963-1966). A fost redactor-șef la Studioul Cinematografic „Animafilm” din București (1966-1972) și redactor-șef al revistei „Ramuri” din Craiova (1978-1990);
În 1990 a fost numit director al Editurii „Scrisul românesc” din Craiova;
A fost ministru al Culturii în perioada 25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995, fără a avea vreo apartenența politică .
A tradus integral creația poetică a lui Boris Pasternak.
Înainte de a lăsa link-ul unde găsiți cele mai importante informații biografice despre Marin Sorescu trebuie să spun ca sursa de documentare cu privire la istoria teatrului provine de pe site-ul oficial al TNC si ca în imaginile atașate regăsiți clădirea teatrului pe care dacă nu l-ați vizitat încă e vreme potrivita pentru călătorie . Imaginea tabloului autoportret al scriitorului este preluată de pe site-ul Fundației Marin Sorescu .
https://fundatiamarinsorescu.eu/fundatie-2.html
E o prezentare lungă dar nicicum nu se pot scurta 175 de ani de teatru și cu atât mai puțin o personalitate atât de complexă ca cea care dă numele Teatrului National din Craiova .
Închei cu fragmente din Marin Sorescu pe care eu le ador :
“Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?”
Iona
“Perseverenta “ , o poezie care a fost tradusă în engleză și afișată în metroul londonez vreme de 4 săptămâni .
“Voi privi la iarbă
Până voi obține titlul
De doctor în iarbă
Voi privi la nori
Până voi ajunge laureat
Al norilor
Voi trece pe lângă fum
Până când fumul, de rușine
Va deveni iar flacără
De la început
Voi trece pe lângă toate lucrurile
Până când toate lucrurile
Mă vor cunoaște.”
"Îmi place teatrul, în primul rînd cã este o meserie; și, în al doilea rînd, pentru cã este o meserie imposibilã, avînd de-a face cu inspirația, care încã nu se știe ce este și care sector administrativ ori cerebralo-sufletesc trebuie s-o controleze și s-o aprobe. Cînd am început sã scriu teatru eram un naiv -și din cauza asta mi-au și ieșit poate unele lucrãri mai rotunde- ca jucãtorul improvizat care cîstigã prima datã -la nimerealã- si dupã aceea se încãpãtîneazã sã se prezinte la ruletã zi de zi, ruinîndu-se cu voluptate, dar antrenat. Simțînd cã încep sã mã crispez, am trecut la piese istorice, mutînd propria dramã în crisparea unei epoci din secolul al 15-lea românesc. Cãci, am uitat sã vã spun, dacã Iona si Paracliserul sînt eu -ca sã parafrazez cunoscuta butadã- tot eu sînt și teatrul meu istoric. Și încã nu m-am terminat."
Extemporal despre mine Vatra 1981
