sâmbătă, 6 iunie 2026

Richard III-povestea ascensiunii sângeroase şi a prăbuşirii unui rege

Am văzut de nenumărate ori acest spectacol cu diverse trupe şi regii diferite dar spectacolul de la încheierea Festivalului Shakespeare a fost şi va rămâne mult timp în memoria iubitorilor de teatru.

Spre deosebire de alte versiuni în acest spectacol rolul regelui Richard III este interpretat de Evgenia Dodina, apreciată actriță israeliană iar Le Figaro remarca despre ea că „este, ea singură, un adevărat festival”.

De remarcat în acest spectacol este faptul că actorii nu numai spun replicile dat şi cânta sau danseaza ca la majoritatea pieselor pe câte le-am văzut de-a lungul timpului la Teatrul Evreiesc din Bucureşti.

De asemenea sunt multe momente în care o parte din actori interacţionează cu publicul spectator.




Richard III de la Gesher Theatre reimaginează thrillerul politic al lui Shakespeare ca un eveniment teatral de mare intensitate. Povestea îl urmărește pe Richard, Ducele de Gloucester, un strateg strălucit, condus de furie, inteligență și o sete neobosită de putere. Marcat fizic și marginalizat social, el transformă excluderea într-o armă, manipulând rivalii, seducând aliați și orchestrând o ascensiune nemiloasă către tronul Angliei. Spectacolul se desfășoară într-un peisaj fragmentat și expresionist, unde limbajul, identitatea și alianțele se schimbă constant. Richard navighează această lume instabilă cu precizie teatrală, atrăgând publicul în confidențele sale și dezvăluind mecanismele controlului politic. Ansamblul redă o societate prinsă între teamă și fascinație, incapabilă să reziste forței ambiției lui Richard, chiar și atunci când el o subminează din interior. Pe măsură ce tirania lui Richard se adâncește, atmosfera devine tot mai claustrofobă: fantomele apar, loialitățile se prăbușesc, iar regatul alunecă spre violență și decădere morală. Spectacolul culminează într-o confruntare brutală pe câmpul de luptă, unde domnia lui Richard se prăbușește sub greutatea haosului creat. Această interpretare plasează publicul în mijlocul unei lumi în care adevărul este manipulat, puterea este adictivă, iar granița dintre conducător și performer se estompează.


Distribuție & Echipă artistică


Richard, Duce de Gloucester, regele Richard al III-lea - Evgenia Dodina | Regele Eduard al IV-lea, fratele lui Richard/Ducesa de York, mama lui Richard, Eduard și Clarence – Doron Tavori | George Clarence/Stanley – Israel (Sasha) Demidov | Ducele de Buckingham – Gilad Kletter | Regina Elisabeta, soția lui Eduard - Michal Weinberg | Lady Anne, văduva lui Edward, fiul regretatului rege Henric al VI-lea, soția lui Richard – Karin Seruya, Uval Scharf | Lord Hastings/Primarul Londrei – Alexander Senderovich | Sir William Catesby - Paulo E. Moura | Sir Brackenbury, locotenentul Turnului - Eli Menashe | Contele Rivers, fratele reginei Elisabeta/Prințul Edward - Noam Tal | Lord Grey, fiul reginei Elisabeta, Duce de York - Shir Sayag | Asasin – Shlomi Bertonov | Episcopul – Maxim Rosenberg/Ori Yaniv


Echipa artistică


Autorul piesei: William Shakespeare | Traducere/Adaptare: adaptare de Itay Tyran, tradus în ebraică de Dori Parnes | Regia: Itay Tiran | Scenografia: Eran Atzmon | Costume: Judith Aharon | Design de lumini: Gleb Filshtinsky | Design video: Victor Sorokin | Sunet/Muzică: Michael Vaisburd | Coregrafia: Renana Raz | Producție muzicală Amit Poznansky | Traducere cântece limba română: Mihai Vladimirescu

Câteva imagini din spectacol puteţi vedea aici şi aplauzele de la final mai jos.



Doi tineri din Verona -povestea iubirii, trădării, prieteniei şi loialităţii



Nu văzusem niciodată piesa aceasta care se pare că este una dintre primele comedii scrise de William Shakespeare.

Este foarte posibil ca "Doi tineri din Verona" să fie prima piesă a lui Shakespeare. Deși brută, deja conține sămânța temelor care vor deveni mai târziu centrale în operă sa: tineri îndrăgostiți, confuzi în iubire, care fug din oraș, se pierd în pădure și, în cele din urmă, se descoperă pe ei înșiși; o femeie se deghizează în bărbat pentru a-și urma iubitul, care nu o recunoaște, ceea ce se transformă în perspectiva transgresivă a lui Shakespeare, potrivit căreia pentru a fi pe deplin uman trebuie să ne jucăm rolurile și să ne performăm propria identitate. Aceasta se leagă direct de o altă temă fundamentală ale lui Shakespeare: cea în care iubirea înseamnă a acorda atenție celuilalt. Nu este vorba doar de a simți un sentiment puternic pentru altcineva; pentru Shakespeare, pentru a iubi cu adevărat pe cineva trebuie mai întâi să îl vedem că individ unic. La Verona întâlnim diferite tipuri de iubire: iubirea dintre cei doi protagoniști, iubirea pe care fiecare dintre ei o simte pentru femeile pe care le iubesc, iubirea dintre părinți și copii. Și, în toate cazurile, este periculos să ne lăsăm purtați de intensitatea sentimentelor; mai bine este ca mai întâi să fim atenți și apoi să avem grijă de cei pe care îi iubim. Iar pentru a vedea pe altcineva, trebuie mai întâi să ne vedem pe noi înșine. Și asta nu este la fel de ușor pe cum cred aceste personaje.


Distribuție & Echipă artistică


Jorge Basanta: Antonio/Ducele/Gazda | Prince Ezeanyim: Panthino/Proscris/Muzician | Alberto Gómez Taboada: Thurio | Rebeca Matellán: Silvia | Manuel Moya: Valentine | Alfredo Noval: Proteus | Carmen Mayordomo: Lucetta/Launce/Proscris/Muzician | Antonio Prieto: Speed/Proscris/Muzician | Irene Serrano: Julia


Echipa artistică


Autor: William Shakespeare | Traducere: Josete Corral | Scenografie: Nick Ormerod | Lighting design: Ganecha Gil | Video design: Celeste Carrasco | Sound/Music design: Sandra Vicente & Kevin Dornan | Coregrafie: Amaya Galeote


Descriere companie


Declan Donnellan și Nick Ormerod au fondat compania internațională de teatru Cheek by Jowl în 1981 și, de atunci, au creat peste 40 de producții, prezentate în mai mult de 50 de țări de pe șase continente. Printre spectacolele premiate ale Cheek by Jowl se numără: Boris Godunov, Three Sisters și Measure for Measure (în rusă); Aş You Like It, Macbeth și The Winter’s Tale (în engleză); Andromaque și Ubu Roi (în franceză); și, mai recent, The Revenger’s Tragedy (în italiană). Munca și contribuțiile lui Declan și Nick în domeniul artelor au fost recunoscute atât în țară, cât și internațional, inclusiv prin Premiul Laurence Olivier și Ordinul Imperiului Britanic (OBE). Pentru întreaga sa carieră, Declan Donnellan a primit Premiul Stanislavski, Masca de Aur, Premiul Carol cel Mare și Leul de Aur de la Veneția. Pe lângă Cheek by Jowl, producțiile lui Declan Donnellan și Nick Ormerod includ: Fuenteovejuna, Sweeney Todd, ambele părți ale piesei Angels în America (Naţional Theatre); Shakespeare în Love (West End); Oedip Rege și Hamlet cu Teatrul Național din Craiova. În ultimii ani, Cheek by Jowl a colaborat cu Compania Națională Spaniolă de Teatru Clasic (CNTC) și cu LAZONA pentru a produce mai multe opere emblematice din repertoriul clasic spaniol și britanic, obținând un succes internațional remarcabil.







Spectacolul cu un decor minimalist este foarte amuzant atât prin text cât şi prin interpretarea actorilor spanioli.

Cine a fost la acest spectacol în mod sigur nu a regretat dovada fiind hohotele de râs din sala ale spectatorilor cât şi aplauzele de la final.

Câteva imagini din spectacol puteţi vedea aici şi aplauzele de la final mai jos.



HAMLET la Festivalul Shakespeare



Am ales să văd la Sala Amza Pellea Hamletul Teatrului Maghiar de la Cluj în regia domnului Gábor Tompa.






Distribuție & Echipă artistică

Claudius: Ervin Szűcs | Gertrude: Enikő Györgyjakab- The Wittenberg Group -Hamlet: Miklós Vecsei H. | Horatio: Balázs Bodolai/Loránd Farkas | Marcellus: Zsolt Gedő | Bernardo: András Buzási | Francisco: Ferenc Sinkó | Ophelia: Zsuzsa Tőtszegi | Polonius: József Bíró | Laertes: Tamás Kiss | Rosencrantz: Éva Imre | Guildenstern: Anikó Pethő | Osric: Szabolcs Balla | Ghost: Zsuzsa Tőtszegi, Gáspár Pászka | The Messenger: Gizella Kicsid | Young Hamlet: Venczel Lőrincz-Szabó | Young Ophelia: Tekla Szabó/Édua Szabó

Echipa artistică

Autorul piesei: William Shakespeare | Regia: Gábor Tompa | Scenografia: András Both | Costume: Bianca Imelda Jeremias | Design video: András Rancz | Muzica originală: Vasile Șirli | Coregrafia: Melinda Jakab | Dramaturgia: András Visky | Asistent designer costume: Gyopár Bocskai | Asistenți regie: Emőke Veres, Sári Gálhidy





Descriere companie

Teatrul Maghiar de Stat Cluj este un element definitoriu pentru identitatea culturală a oraşului, fiind totodată cea mai veche companie de teatru în limba maghiară, care funcţionează fără întrerupere de la înfiinţare. Începând din 2008 este membru al Uniunii Teatrelor din Europa. Repertoriul teatrului cuprinde deopotrivă spectacole după texte clasice şi contemporane ale literaturii maghiare şi universale. Pe lângă reprezentaţiile în sala mare şi în sala studio, teatrul organizează seri de teatru-lectură și programe culturale comunitare. Teatrul Maghiar este, de asemenea, organizatorul Festivalului Internaţional de Teatru Interferenţe, care are loc o dată la doi ani. Estetica proprie a teatrului, născută la confluenţa tradiţiei teatrale maghiare şi a şcolii regizorale româneşti, este consolidată prin invitarea unor creatori care - pe lângă realizarea unor spectacole apreciate de public şi de profesionişti - asigură continuitatea prospeţimii spirituale a companiei. Echipa artistică a teatrului este considerată una din cele mai închegate și puternice din ţară. Acestei echipe i se alătură în mod regulat artişti tineri, ceea ce facilitează schimbul de experienţă între generaţii şi continuitatea profesională. Profitând de avantajele unui mediu multicultural, teatrul nu se adresează doar comunităţii locale sau unei singure comunităţi lingvistice: toate spectacolele sale sunt supratitrate în limbile română, şi engleză. Compania participă în mod regulat la proiectele Uniunii Teatrelor din Europa și consideră foarte importantă reprezentarea internațională a valorilor locale.







Aş putea spune că deşi a ţinut destul de mult, in jur de 3 ore,  fiind şi cea mai lungă piesa a lui Shakespeare nu am fost foarte impresionat de spectacol datorită grabei cu care s-au jucat, s-a trecut peste  scenele esenţiale cu toate că interpretarea actorilor a fost la înălţime. Am reţinut că originală ideea de a prezenta dialogul groparilor ca o emisiune radiofonică însă cum am zis cu o durată prea scurtă şi lupta de la final că un meci de box de asemenea cu o durată mult prea scurtă.
Puteţi vedea câteva fotografii din spectacol aici şi mai jos aplauzele de la finalul spectacolului.




vineri, 5 iunie 2026

AM AFLAT TOTUL DESPRE FEMEI DE LA UN PUSTI DE CLASA a IIl a !!!Compunere liberă despre FEMEIE a elevului Gigel din clasa a IIl-a


  
Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a  lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui,  deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea  lui Pamela Anderson.

De fapt şi femeia este tot un  fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face  fără ea ...nici politică (vezi madam Thatcher),  nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam  Rotschild), 
nici copii (vezi mama).

  Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte  tinere. Cele mai în vârstă intră în categoria "femei  bine".
  "Femeile bine" sunt acelea care au  împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei  nu are importanţă vârsta, ci
  cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi      să  spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi  primeşte deja pensie. 

   Femeia este subiectul celor mai multe cântece de dragoste, de  aceea dragostea este întotdeauna cu cântec. Tata      spunea că  fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil  de trăit.  

 Cea mai mare calitate  a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii  este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au    inventat  avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie:  zestrea fără nevastă şi soţ fără
  soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două  mari invenţii va primi Premiul Nobel  pentru Pace.  

  Femeile se pot împărţi,  după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: femeile care au suflet şi sunt  stimate, cele   care au caracter şi sunt admirate şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu  nu ştiu de  ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci  de-a v-aţi găsite-lea. Unchiul Costel îi şoptea  lui tata   despre una: "Ce mi-am căutat mi-am  găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească  ceva şi medical".

 Femeia este de genul feminin,  deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt  de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie.

 Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o  coastă. De aceea se pricepe atît de bine să  mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A  doua femeie au fost toate celelalte.  Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr.
 E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, când mama era  plecată de acasă, l-am auzit pe tata,  care era cu o vecină în salon, strigându-i: "Ho, nebuno, nu muşca!". Probabil că  pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr,când  
 a ieşit el din cameră, avea urme de  muşcătură pe gât, exact acolo unde este mărul lui  Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei:  "Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!". Eu l-am întrebat: "Despre ce sarpe vorbeşti, că acasă nu  trebuie să vină decât mama!".  Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu  toţi
sfinţii, aşa cum scrie în Biblie.

  Atât ştiu despre femei.

         Gigel 🤣🤣🤣🤣

marți, 2 iunie 2026

Câteva impresii despre primul spectacol din cadrul Festivalului Shakespeare-Titus Andronicus: Renăscut

    Chiar dacă sunt multe piese din cadrul acestui festival pe care le-am văzut şi la alte ediţii ale celui mai mare festival de teatru din lume dedicat marelui Will şi nu sunt un fan al producţiilor bazate pe violenta, crime, violuri sau mutilări am dorit să văd acest spectacol jucat de către japonezi şi viziunea regizorului Ryunosuke Kimura.

"Compania de Teatru KAKUSHINHAN este o companie japoneză de artele spectacolului, fondată de regizorul Ryunosuke Kimura. Pornind de filosofia de a „crea cuvinte și forme de expresie care vor continua să trăiască peste 400 de ani”, compania valorifică operele lui William Shakespeare pentru a crea un teatru care intră în rezonanță cu societatea contemporană. În loc să trateze opera lui Shakespeare ca pe o moștenire a trecutului, KAKUSHINHAN o privește ca pe un text viu, care reflectă emoțiile și experiențele prezentului. Printr-o interpretare atentă a textului, compania aduce împreună forme diverse - de la teatrul Nō la operă, dans, artă contemporană și expresii generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Demersul pornește de la o întrebare centrală: dacă Shakespeare ar trăi astăzi, ce ar spune lumii? Ancorată în cultura japoneză, dar animată de o perspectivă internațională, KAKUSHINHAN creează punți între clasic și contemporan, între Est și Vest, între corp și limbaj, între tehnologie și teatralitate. Prin aceaste practici transdisciplinare, creează spectacole care depășesc granițele și vorbesc unui prezent global împărtășit."

Distribuție & Echipă artistică:

Titus Andronicus – Tsunao Yamai (artist de teatru Noh) | Lavinia – Fūka Haruna | Tamora – Miki Takii | Saturninus – Go Kijima | Bassianus – Mark Yudai Iwasaki | Lucius – Rion Yanagimoto | Martius – Ryo Morimoto | Quintus – Kazan Tachimoto | Mutius – Shin Hikage | Marcus – Seiji Miyagawa | Aaron / Zeul Răzbunării – Hirokazu Tategata | Muzică live – Takashi Yoshida


Echipa artistică:

Autorul piesei: William Shakespeare | Traducere: Kazuko Matsuoka | Adaptare: Ryunosuke Kimura | Regia: Ryunosuke Kimura | Scenografie: Izumi Matsuoka | Costume: Maya | Iluminat: Naoyoshi Negoro | Design măști Noh: Hisato Iwasaki | Muzică și sunet: Koji Ozono | Muzică / Compoziție: Takashi Yoshida | Coregrafie: Ami Rokuhara | Regizor tehnic: Koki Ura | Asistent regie: Kosuke Hioki

Noh (sau Nō) este cea mai veche formă de dramă muzicală din Japonia, cu o tradiție de peste 650 de ani. Combină dansul, poezia, muzica și teatrul pentru a spune povești bazate pe literatura clasică și mitologie, aceasta arta tradiționala fiind inclusă în patrimoniul UNESCO.




Titus Andronicus este una dintre primele piese ale acestuia excesiv de violentă şi sângeroasă fapt care o face să fie mai puţin jucată.




Caracteristic acestui spectacol este faptul că regizorul a introdus în producţie două personaje: un băiat care este martor la lumea lui Titus Andronicus şi Corbul o figură care îl întruchipează pe Shakespeare.




Spectacolul este însoţit de muzică live şi multe scene de dans care pe de o parte accentuează dramatismul scenelor de violenţă şi pe de altă parte aduc acţiunea piesei în zilele noastre.



Amuzant a fost faptul că o actriţă a învăţat câteva replici în limba româna spre încântarea spectatorilor.



Chiar dacă în centrul acestei tragedii exista sângele ne putem imagina dacă oare exista un viitor fără sânge?

 Câteva foto din spectacol am postat aici iar mai jos finalul şi aplauzele publicului.