Cum își distruge singură o femeie familia? Sunt cinci pași pe care ea aproape niciodată nu îi observă la timp. Nu îi vede pentru că îi par firești, justificate, „normale”. Tocmai aici începe alunecarea.
Primul pas. Încetează să-i mai mulțumească bărbatului pentru tot binele pe care îl face pentru ea și pentru familie.
La început, gesturile lui sunt apreciate. Aduce bani, rezolvă probleme, repară, protejează, planifică. Apoi toate acestea devin „obligație”. Nu mai sunt văzute ca efort, ci ca datorie implicită. Când recunoștința dispare, bărbatul simte că nu mai este văzut. Iar un om care nu mai este văzut începe să se stingă pe interior.
Al doilea pas. În locul recunoștinței apare critica, acuzația, judecata și devalorizarea.
Nu mai contează ce face bine. Contează ce nu face suficient. Cum respiră, cum mănâncă, cum vorbește, cum conduce, cum gândește. Critica devine limbaj zilnic. Iar critica repetată nu motivează, ci erodează. În timp, ea transformă un bărbat puternic într-un bărbat defensiv sau indiferent.
Al treilea pas. Desigur, pentru un asemenea comportament ea nu își cere scuze.
Pentru că, în mintea ei, reacția este justificată. „Am dreptate.” „A meritat.” „Dacă ar fi fost altfel, nu m-aș fi purtat așa.” Lipsa scuzelor consolidează ruptura. Orice relație sănătoasă funcționează pe corecție și asumare. Fără asumare, tensiunea se adună ca un cont neplătit.
Al patrulea pas. În imaginea ei despre lume, ea are mereu dreptate. Iar el este mereu greșit și vinovat pentru orice.
Dacă ceva nu merge, el e de vină. Dacă ea este nefericită, tot el e de vină. Dacă viața nu arată cum a visat, iarăși el e responsabil. Această poziționare o pune într-o superioritate morală permanentă. Dar o relație în care unul este permanent judecător și celălalt permanent inculpat nu mai este parteneriat, este tribunal.
Și al cincilea, cel mai important. Motivul pentru care femeia se poartă astfel este că nu își respectă bărbatul.
Bărbatul nu trebuie iubit în sensul emoțional în care înțeleg multe femei cuvântul iubire. El poate trăi fără declarații zilnice, fără poezie, fără dramatism. El înțelege în primul rând respectul. Respect pentru rolul lui, pentru efortul lui, pentru limitele și greșelile lui. Fără respect, bărbatul se închide, se retrage în el. Dispare dorința de a se strădui. Familia începe să se destrame din interior, chiar dacă la exterior totul pare încă stabil.
Vor exista femei care vor spune că este valabil și reciproc. Nu este valabil mecanic și identic. Structura biologică și socială nu este simetrică.
În Europa, inclusiv în România, statisticile arată că bărbații recăsătoriți o fac într-o proporție mai mare decât femeile cu copii minori. Diferența nu ține de morală. Ține de realități sociale: vârstă, fertilitate percepută, statut economic, energie, sănătate.
Un bărbat de 50 sau 60 de ani, dacă este sănătos și are resurse, rămâne competitiv în piața relațiilor. Diferența de vârstă acceptată social favorizează mai des bărbatul mai matur cu parteneră mai tânără decât invers. Este un fapt sociologic.
O femeie rămasă singură cu copil întâmpină mai multe dificultăți în a-și găsi un alt partener dispus să crească copilul altui bărbat. Nu este imposibil. Este mai greu. Mulți bărbați evită această responsabilitate. Probabilitatea scade.
Piața relațiilor are reguli dure. Timpul contează. Biologia contează. Resursele contează. Reputația contează. Respectul contează.
De aceea nu este valabil simplu și reciproc. Un bărbat poate compensa vârsta prin statut și stabilitate. O femeie compensează mai greu scăderea atractivității percepute după o anumită vârstă, pentru că mecanismele de selecție funcționează diferit.
Dacă alegi să distrugi respectul din relație, trebuie să înțelegi costul. Nu emoțional, ci strategic. Dacă îl umilești constant, îl devalorizezi și îl tratezi ca pe un incompetent, el se va retrage. Unii pleacă fizic. Alții pleacă interior și rămân doar formal.
Nu vorbim despre romantism. Vorbim despre structură. Bărbatul funcționează pe axa respect, rol, recunoaștere. Când pierde respectul, pierde motivația de a lupta pentru familie.
Dacă te-ai regăsit în această situație și nu înțelegi ce să faci mai departe, ești pe un drum al suferinței. Poți corecta. Dar dacă alegi să continui în aceeași direcție, consecințele nu vor întârzia.
Anatol Basarab.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu