Ați mers vreodată la operă? Niciodată nu este prea târziu!

În perioada 5-14 Mai 2017 pe întregul nostru continent sunt sărbătorite Zilele Europene ale Operei.

Renumitul profesor și dirijor Tiberiu Soare vorbește foarte frumos despre muzica de operă:

"Muzica de operă exprimă nişte lucruri care nu pot fi exprimate în alt gen muzical. Are ceva complet specific şi acest ceva vorbeşte despre nobleţea din noi, pe care, din păcate, în vârtejul vieţii cotidiene, o mai uităm din când în când."

Opera este este un termen desemnând o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric.

Acțiunea operei se desfășoară total sau predominant utilizând muzica.

Multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic sunt utilizate în cadrul operei ca de exemplu: scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea.

Dată fiind exprimarea preponderent muzicală a operei, interpreții trebuie să aibă calități vocale deosebite.

Acest lucru definește originalitatea acestui gen muzical.

Pe lângă actori (interpreți) în cadrul unui spectacol de operă putem vedea și auzi un grup de instrumentiști sau chiar o orchestră simfonică care îi acompaniază pe aceștia.

Sunt foarte multe spectacole de operă în care apar frumoase și spectaculoase scene de balet.

Opera a apărut și s-a separat ca gen muzical de sine stătător în perioadă barocă în Italia și s-a dezvoltat permanent până în zilele noastre cu contribuția compozitorilor italieni, germani sau austrieci în mod special.

În România opera a pătruns cu întârziere primele teatre de opera fiind înființate în țară după 1900.

În lume există teatre de operă renumite cum ar fi Scala din Milano, Bolșoi din Moscova sau Opera din Sydney celebră mai ales datorită îndrăznețului proiect al clădirii.

Teatrul Scala din Milano

 Teatrul Bolșoi din Moscova

Opera din Sydney

Mari compozitori ai lumii au compus și muzică de operă.

În cartea Splendorile Operei autorul acesteia Grigore Constantinescu pune la dispoziția melomanilor un Dicționar de Operă în care puteți găsi povestite majoritatea operelor care se joacă pe scenele lumii.

Dintre compozitorii români de operă îi găsim la loc de cinste răsfoind cartea pe Pascal Bentoiu, Corneliu Cezar, Ghenadie Ciobanu, Paul Constantinescu, Vladimir Cosma, Violeta Dinescu, Dan Dediu, Gheorghe Dumitrescu, Leonard Dumitriu, George Enescu, Liviu Glodeanu, Eduard Caudela, Marcel Mihalovici, Marțian Negrea, Șerban Nichifor, Doru Popovici, Vasile Spatarelu, Aurel Stroe, Cornel Trailescu, Cornel Taranu, Anatol Vieru, și Alexandru Zirra.

Cei mai renumiți compozitori de operă europeni sunt Georg Friederich Handel, Richard Wagner, Giuseppe Verdi, Richard Strauss, Gioachino Rossini, Giacomo Puccini și nu în ultimul rând Wolfgang Amadeus Mozart.

În frumosul și cochetul orășel Bârlad, loc de care mă leagă amintiri minunate nu există teatru de operă.

Teatrul din localitate poartă numele Victor Ion Popa după numele marelui om de teatru născut la Bârlad.

Aici și la Casa de Cultură a Sindicatelor am făcut cunoștință în copilărie cu piesele de teatru jucate de actorii din localitate sau operă și operetă jucate de actori din alte orașe mai mari care in cadrul turneelor organizate pe vremea aceea poposeau si in orașul copilăriei mele.

Îmi amintesc cu deosebită plăcere de Teatrul Muzical Nae Leonard din Galați care prezenta spectacole de neuitat, unul dintre acestea fiind realizat după romanul Groapa al lui Eugen Barbu.

Mai târziu fiind student am făcut cunoștință cu Opera din București unde am văzut prima dată Aida cu soprana Lucia Țibuleac.

Am avut plăcerea să-i ascult pe viu de asemenea pe Silvia Voinea, Mariana Slătinaru Nistor, Nicolae Herlea și Ludovic Spiess.

Ascultând soliști de mare valoare și vizionând spectacole de calitate a început să îmi placă opera și încet încet să mă îndrăgostesc de aceasta.

În aceeași măsură iubesc lectura, teatrul și muzica simfonică, fiecare dintre aceste forme de cultură are păstrat un loc special în sufletul meu.

Merg la operă ori de câte ori am timp, îmi place muzica de operă și apreciez în mod special orchestra, vocile soliștilor și corul.

Este demn de luat în seamă de multe ori și dramatismul operelor chiar dacă mie personal îmi este mai dificil să urmăresc traducerea libretului, fapt pentru care prefer să mă concentrez asupra muzicii și a interpretării.

De multe ori stau în primul rând și admir costumele actorilor.

Am avut plăcerea să văd multe spectacole ale Operei din Craiova în aer liber, în centrul orașului sau prin cartiere și consider această o inițiativă lăudabilă care trebuie repetată.

Dacă nu vine lumea din cartiere la teatru, vine teatrul în cartier, școli și alte locuri neconvenționale, promovarea actului cultural este un lucru care trebuie făcut permanent.

Recent am văzut la Teatrul Național baletul Lacul Lebedelor și am fost plăcut impresionat de dansatorii ruși.

Este  regretabil că nu avut o orchestră pe măsura talentului și efortului balerinilor muzica fiind redată de pe cd.

Din păcate la ora la care scriu această postare din cauza lipsei de interes a autorităților sala Operei din Craiova este impracticabilă necesitând renovare urgenta ca și clădirea Colegiului Carol, iar spectacolele au loc în alte spații din oraș respectiv Teatrul Național Marin Sorescu sau Cercul Militar.

Acest lucru presupune un efort suplimentar din partea personalului angajat legat de mutatul decorurilor și a recuzitei în general .

Am trecut zilele trecute pe lângă Colegiul Carol și m-a întristat aspectul clădirii cu tencuială căzută și neputința și indiferența autorităților față de acest fapt.

Un simbol al orașului este lăsat de izbeliște de ani buni.

Opera din Craiova

Cu toate acestea sunt spectacole pe care le-aș vedea de sute de ori, în orice condiții.

Amintesc aici Rigoletto sau Traviata, Nunta lui Figaro sau Bărbierul din Sevilla.

Deși am o bibliotecă de cd-uri și dvd-uri cu diverse spectacole de operă, urmăresc ori de câte ori am timp spectacolele de pe Mezzo sau pe You Tube, plăcerea cea mai mare este să urmăresc un concert simfonic sau un spectacol de operă pe viu.

Niciodată nu poți trăi aceleași senzații stând acasă în fotoliu cu căștile în urechi, deoarece muzica simfonică și cea de operă au fost compuse ca să fie ascultate in sala de spectacol.

Și dacă publicul este cunoscător și apreciază efortul actorilor și al orchestrei câștigul este înzecit.

Nu ca aseară unde în Sală Filarmonicii doamnă de lângă mine avea telefonul cu soneria activă și se auzea câte un beep de câte ori primea mesaje pe Facebook.

Iar celor care nu au fost niciodată la un spectacol de operă în situația în care sunt curioși să își petreacă câteva ore în sală cred că este imposibil să nu le placă ceva indiferent de spectacol.

Având în raza receptorilor multă acțiune, dramatism, costume frumoase, culoare, mișcare, muzică orchestrală, vocală, cor sau balet în mod sigur și cel mai pretențios și necunoscător spectator vă rămâne cu o amintire plăcută după un astfel de spectacol.

Eu aș fi plăcut impresionat să văd un spectacol cu una din operele lui Handel la Opera Română Craiova ca de pilda aceasta:

Niciodată nu este prea târziu ca să faci cunoștință cu frumosul și să descoperi "noblețea" din tine!