Pe stradă, în drum spre locul de muncă astăzi am văzut copii având flori frumoase într-una dintre mâini, singuri sau însoțiți de mama, tatăl, bunicul sau bunica, mergând spre școală, liceu sau grădiniță.
Copii somnoroși la primele ore ale dimineții însă vioi și fericiți.
Pe Facebook am văzut postate zeci de fotografii cu elevi și eleve sau cadre didactice.
Colegele mele de muncă și-au luat o zi concediu ca să meargă cu copiii la școală.
Va mai amintiți de prima voastră zi de școală ? Cea când ați mers în clasa 1?
Eu da, îmi amintesc foarte bine, pe vremea aceea purtam uniforma școlară, aveam și o șapcă cu cozoroc tare pe care nu îmi plăcea să o port.
Uniforma mea consta într-un costum de tergal ori stofă de culoarea neagră sau bleumarin închis și o cămașă pepită.
În fiecare an la haina de costum aplicam prin coasere numărul, un dreptunghi de culoare neagră din stofă pe care era scris cu litere galbene imprimate școala și numărul matricol.
Din clasa a-5-a începând aveam cămăși de culoare bleu, cămăși croite dintr-un material sintetic sută la sută, care atunci când transpirai miroseau urât.
Băieții aveau trei tipuri de tunsori, cu breton mare, cu breton mic sau zero.
Fetele aveau și ele uniforme și purtau părul prins în codițe și obligatoriu cordeluța.
Să vedeți funde imense ce aveau unele colege de-ale mele și ce cordeluțe...
Trebuia să ai întotdeauna unghiile tăiate, curate și să ai în buzunar o batistă.
Fetele aveau la ele batiste brodate pe care și le parfumau cu apă de colonie.
Ai mei îmi cumpăraseră un ghiozdan de culoare maro, din piele naturală de porc, foarte greu în care purtam cărțile, caietele și un penar din lemn plin cu creioane și culori.
Ghiozdan rezistent, când nu l-am mai folosit taică-meu l-a reparat și acum își ține în el câteva truse de șurubelnițe și clești pe care-i folosește la mici reparații casnice.
Aveam un stilou de culoare bleu, cu penița suflată cu aur, care se încărca manual, cu cerneală din călimară.
Și uite așa îmbrăcat în costum, cu ghiozdanul în spinare, flori in mână, tuns cu breton mic și însoțit de mama am mers și eu în prima zi de școală din clasa 1.
Școală la care m-au înscris părinții mei era nouă construită, Școala Generală nr. 9, eram prima generație de elevi care intrau în clasa 1 la acea școală.
Am fost două clase, cred că prima clasă era mai bună ca nivel de pregătire, eu am fost repartizat la cea de-a doua.
La ambele clase am avut parte de două învățătoare foarte bine pregătite, doamnele Lungu și Cozma, acestea făceau cea mai grea meserie din învățământ cu multă pasiune și dragoste.
Directorul școlii era un profesor mic și grăsuț, cu chelie, cu care eu nu am făcut ore, dar care era foarte sever.
Fiica lui era în școală cu noi, cred că era ceva mai mare, se numea Nausica, un nume interesant de care nu am mai auzit.
Nici de ea de altfel după terminarea școlii.
Dacă intrai în colimatorul lui te punea să te tunzi zero.Și mai înainte de asta îți dădea minim o castană în cap.
Ați primit vreodată o castană în cap?
Dacă nu știți ce este aceasta vă explic eu, este o lovitură foarte dureroasă aplicată cu partea cu degete a pumnului său încheieturile falangelor degetului arătător sau mijlociu în cap.
Unora le aplică castana cu inelul de la chei, loviturile acestea produceau dureri fulgerătoare și cucuie. Am avut plăcerea să primesc și eu câteva castane cu falangele sau inelul de la chei și nu a fost deloc plăcut.
Fiind un elev relativ bun am fost iertat mereu de tunsoarea numărul zero, însă aveam colegi care au făcut școala generală numai tunși zero.
Avea o vorbă: "Te tunzi în față ca mine și la spate ca în palmă!"
Înainte de a intra în școală la clasa toți elevii se strângeau în careu; în curtea școlii era un catarg pe care se înalta steagul României.
La începerea și terminarea orelor cântăm imnul țării care era pe atunci Trei culori și alte cântece patriotice.
Din clasa a-2-a am fost pionier. Adică primit în organizație, caracterizat de alți colegi nu așa oricum la număr.
Pionierii aveau altfel de uniforme, cu cămașa albă și cravata roșie închisă printr-un inel de plastic transparent iar pe cap purtam băști de culoare albă.
Aveam și o curea de culoare cafenie iar la cataramă acesteia era stema României.
Eram organizați pe unități, detașamente și grupe, care aveau comandanții corespunzători.
Aceștia erau identificați după șnururile legate de epolet de culoare albastră, galbenă sau roșie.
Mai târziu au mai inventat o organizație pentru preșcolari: Șoimii Patriei.
Eram patrioți de mici, șoimi, pionieri, uteciști și membri de partid.
O țară de patrioți organizați după model militar.
Să vă mai povestesc și despre PTAP? Adică Pregătirea Tineretului Pentru Apărarea Patriei?
Sau despre faptul că fetele făceau armata în timpul facultății?
Poate altă dată!
Voi ce vă mai amintiți din clasa 1 și din școala așa în general?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu