Duminică seara la Cercul Militar Craiova am avut plăcerea să urmăresc spectacolul Don Giovanni de W.A. MOZART.
Don Giovanni este o operă a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte.
Premiera absolută a operei a avut loc la Praga, la "Ständetheater", la data de 29 octombrie 1787, sub conducerea muzicală a compozitorului.
Distribuţia spectacolului de la Cercul Militar a cuprins pe următorii:
Conducerea muzicală – Walter Attanasi
Don Giovanni – Vasily Dobrovolsky (Ucraina)
Leporello – Dragoljub Bajić (Serbia)
Comandorul – Kakhaber Shavidze (Georgia)
Donna Anna – Natalia Roman (Republica Moldova)
Don Ottavio – Carlo Giacchetta (Italia)
Donna Elvira – Eleonora Cilli (Italia)
Masetto – Dragoș Drăniceanu
Zerlina – Giulia de Blasis (Italia)
Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova
Acțiunea se petrece în Sevilla.. În Actul I plimbându-se prin faţa casei comandorului, Leporello mormăie înciudat. S-a săturat de înjosirile şi mai ales de emoţiile pe care i le oferea cu dărnicie stăpânul său. Cu faţa ascunsă sub o mască, Don Giovanni coboară grăbit scările casei, urmat de Donna Anna, fiica comandorului. Revoltă împotriva necunoscutului, care a sedus-o, se amestecă în sufletul ei cu admiraţia pentru farmecul lui irezistibil. Scena aceasta ciudată este întreruptă de apariţia comandorului, care zărindu-l pe necunoscut, trage spadă. Braţul său se va pleca însă în faţa tinereţii. Lovit de moarte, comandorul se prăbuşeşte. Don Giovanni se mistuie în întunericul nopţii. În faţa corpului neînsufleţit al bătrânului, Donna Anna jură să se răzbune. Don Ottavio, logodnicul ei, o va ajuta. Abia scăpat din această primejdioasă aventură, Don Giovanni e gata să se lase antrenat într-o altă, tentat de silueta atrăgătoare a unei femei pe care o zăreşte în stradă. Dezamăgit, când îşi dă seama că a reîntâlnit-o pe Donna Elvira, fosta lui iubită care-l urmăreşte cu reproşurile şi dragostea ei, Don Giovanni se face nevăzut, lăsându-l pe Leporello să rezolve situaţia. Şiretul valet va şti într-adevăr să se descurce. El o consolează pe Donna Elvira, arătându-i catalogul impresionant, neîncheiat încă, al victimelor stăpânului său. Între timp, Don Giovanni îşi alege o nouă victimă: mireasa lui Masetto - frumoasa Zerlina. Nuntaşii sunt poftiţi să petreacă la palatul său, dar Masetto care a priceput intenţiile cavalerului, nutreşte gânduri de răzbunare. Leporello face tot posibilul ca să-l liniştească, în timp ce stăpânul său încearcă cu abilitate s-o convingă pe Zerlina de sinceritatea sentimentelor sale. Apariţia inoportună a Donnei Elvira îi strică planurile şi nefericita femeie îi dezvăluie Zerlinei crudul adevăr, pe care ea însăşi îl aflase de la Leporello. Donna Anna, împreună cu Don Ottavio vin să-i ceară lui Don Giovanni sprijinul pentru descoperirea ucigaşului comandorului. Şovăind o clipă, cavalerul le promite cu seninătate tot concursul său. Donna Anna a recunoscut însă glasul necunoscutului care i-a adus nefericirea. În acest timp elegiacul ei logodnic o asigură încă o dată de dragostea şi credinţa lui. În grădina palatului său, Don Giovanni e mai vesel ca oricând. Serbarea pe care o dă în cinstea Zerlinei e grandioasă. Cei doi logodnici, Masetto şi Zerlina s-au împăcat, dar apariţia lui Don Giovanni stârneşte din nou gelozia lui Masetto. În grădină au apărut trei oaspeţi mascaţi: Donna Elvira, Donna Anna şi Don Ottavio. Invitaţi de Leporello, ei pătrund în palat. Nepăsător, surâzător şi ceremonios, Don Giovanni nu dă multă atenţie oaspeţilor, preocupat de izbânda să care, de această dată însă, va întârzia să vină. Sărind în ajutorul Zerlinei, dezvăluindu-şi identitatea, Donna Elvira, Donna Anna şi Don Ottavio îl acuză pe cavaler de crimele săvârşite. Descoperit, Don Giovanni îşi face loc cu spada în mână şi dispare în adâncurile palatului.
În Actul II îmbrăcat cu hainele stăpânului său, Leporello pătrunde în apartamentul Donnei Elvira. Înşelată de cuvintele pătimaşe pe care i le şopteşte cel pe care îl crede iubitul ei, Donna Elvira dispare împreună cu Leporello. Nestingherit, Don Giovanni îşi poate adresa cuvintele de dragoste cameristei Donnei Elvira. În locul celei aşteptate îşi face apariţia Masetto cu o ceată de oameni înarmaţi după el. Luându-l drept Leporello, din cauza hainelor, Masetto ascultă sfaturile lui Doni Giovanni, trimiţându-şi oamenii care încotro, în căutarea presupusului stăpân. Dându-şi seama prea târziu de eroare, Masetto încasează o bătaie straşnică de la Don Giovanni, care dispare în noapte, dar mângâierile Zerlinei îl vor consola. În acest timp Leporello a ajuns cu Donna Elvira în grădina casei comandorului. Încercând să fugă, se vede înconjurat de duşmanii stăpânului său care hotărăsc fără şovăire moartea vinovatului. Dezvăluindu-şi identitatea, Leporello reuşeşte să scape. Copleşită de durere în faţa acestei noi mârşăvii pusă la cale de Don Giovanni, Donna Elvira se simte totuşi cuprinsă de milă şi compasiune, presimţind că pedeapsă nu va mai întârzia. În cimitirul unde s-a ascuns împreună cu Leporello, Don Giovanni zăreşte statuia comandorului ucis. Bătându-şi joc de el, îl invită la serbarea pe care o dă în acea seară la palatul său. Spre groaza lui Leporello, statuia pare a înclina capul în semn de încuviinţare. O voce de tunet îi anunţă lui Don Giovanni apropiatul sfârşit. Fără a lua în seamă cumplitul avertisment, cavalerul pleacă nepăsător. Donna Anna încearcă să explice sentimentele ce o leagă, în ciuda dorinţei ei, de Don Giovanni. Jucând dubla comedie a răzbunării filiale şi a fidelităţii faţă de logodnicul ei, ea nu urmăreşte de fapt decât să se răzbune pe seducătorul care a abandonat-o şi pe care l-ar prefera oricând molatecului Don Ottavio. În palatul său, Don Giovanni ia masa. E vesel şi fredonează câteva din melodiile la modă, între care şi o celebră arie din opera "Nunta lui Figaro". Donna Elvira face o ultimă încercare de a redobândi dragostea cavalerului. Speranţele sale se lovesc însă de un dispreţ jignitor. Retrăgându-se, Donna Elvira rămâne împietrită în prag. La fel şi Leporello: statuia comandorului urcă ameninţătoare scările. A venit să-şi împlinească răzbunarea. Flăcările se ridică din toate părţile, zidurile se prăbuşesc, ultima clipă a lui Don Giovanni a sosit. Atingându-l, mâna statuii îi transmite fiorul îngheţat al morţii. Viaţa îşi reia cursul ei normal. Amintirea cavalerului va dăinui însă pentru toate cele care l-au cunoscut, chiar şi pentru o clipă doar, dăruirea; şi în sufletul îndurerat al Donnei Elvira, şi chiar în acela al Donnei Anna, care îi cere logodnicului ei răgazul unui an de gândire până la căsătorie. (Grigore Constantinescu şi Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, Bucureşti, 1971; Ana Buga şi Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, Bucureşti, 1999; Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, Bucureşti, 2002)
Nu mai văzusem acest spectacol de la Premiera 9 octombrie 2014 data la care din câte îmi aduc aminte a fost prezent şi Cătălin Botezatu, realizatorul costumelor, cu o trupă de manechine care au şi făcut figuraţie în spectacolul din acea seară.
Spectacolul de duminică a avut parte de o conducere muzicală de excepţie cu care deja ne-am obişnuit de când a început festivalul.
De asemenea vocile excepţionale ale lui Vasily Dobrovolsky şi ale Eleonorei Cilli sau Natalia Roman sunt un câştig pentru acest spectacol.
Demnă de apreciat este interpretarea lui Dragoljub Bajić, destul de comic în rolul lui Leporello sau a lui Dragoș Drăniceanu în rolul lui Masetto.
O prezenţă foarte simpatică este cea a Giuliei de Blasis în rolul Zerlinei.
Muzica spectacolului este superbă, mie mi-a plăcut atât de mult încât atunci când am ajuns acasă am mai ascultat un cd cu arii din Opera respectivă.
Festivalul Elena Teodorini continuă, vă aşteptăm la operă!
Vă dau întâlnire la Operă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu