La mulți ani!

UN AN NOU cu pace și armonie vă doresc, cu iubire și gânduri bune, cu sănătate și abundență! La mulți ani!!!🤗🤗❤️😘

„Poți fi defect, anxios și uneori iritat, dar amintește-ți că viața ta este cea mai mare afacere din lume.

Doar tu îl poți opri să refuze.

Sunt mulți care te apreciază, admiră și te iubesc. Și tu nu știi, dar există oameni pentru care ești special.

Aș vrea să vă amintiți că a fi fericit nu înseamnă să ai un cer fără furtuni, să mergi fără accidente, să lucrezi fără oboseală, relații personale fără dezamăgiri.

Să fii fericit înseamnă să găsești putere în iertare, speranță în bătălii, siguranță în frică, iubire în dezacorduri.

A fi fericit nu înseamnă doar să prețuiești zâmbetul, ci și să reflectezi asupra tristeții.

Nu este vorba doar despre celebrarea succesului, ci despre a învăța din eșec.

Nu este doar bucurie în aplauze, este bucurie în anonim.

A fi fericit înseamnă a recunoaște că viața merită trăită în ciuda tuturor provocărilor, tristeții, neînțelegerilor și perioadelor de criză emoțională și economică.

Sa fii fericit nu este un destin, ci o cucerire pentru cei care stiu sa calatoreasca in propria fiinta.

Să fii fericit înseamnă să încetezi să mai fii victima problemelor tale și să devii actorul propriei tale povești.

Este vorba despre traversarea deșerturilor în afara propriei persoane, dar a putea găsi o oază în adâncul sufletului nostru.

Este mulțumind lui Dumnezeu în fiecare dimineață pentru miracolul vieții.

Să fii fericit înseamnă să nu-ți fie frică de propriile sentimente.

Este vorba despre a ști cum să vorbești despre tine.

Este să ai curajul să auzi un "nu" chiar și de la cei pe care îi iubești.

Este vorba despre a avea securitatea de a primi critici, chiar dacă este nedrept.

Este despre îmbrățișarea copiilor, răsfățarea părinților, a avea momente poetice cu prietenii, chiar dacă ne rănesc.

A fi fericit înseamnă a lăsa să trăiască creatura liberă, fericită și simplă care trăiește în fiecare dintre noi.

Este să ai maturitatea de a spune "am greșit".

Este să ai îndrăzneala să spui "iartă-mă".

Este sensibilitatea de a spune "Am nevoie de tine. "

Este abilitatea de a spune "te iubesc".

Fie ca viața ta să devină o grădină de oportunități de fericire..

Sa fii un iubitor de bucurie in sursele tale.

Să fii un prieten al înțelepciunii și al păcii în iernile tale.

Și când greșești pe drum, începi din nou.

Ei bine, voi veți fi mai pasionați de viață.

Și vei afla că a fi fericit, nu înseamnă a avea o viață perfectă.

Dar folosește lacrimi pentru a tolera apa.

Folosește pierderile pentru a-ți perfecționa răbdarea.

Folosește toamna pentru a sculpta seninătatea.

Folosește plăcerea pentru a elibera durerea.

Folosește obstacole pentru a deschide ferestrele inteligentei.

Nu renunța niciodată...

Nu renunța niciodată la oamenii pe care îi iubești.

Nu renunța niciodată la fericire, pentru că viața este un spectacol de neratat! "

Papa Francisc

De ce nu cred în Crăciunul - 25 Decembrie

De ce nu cred în Crăciunul - 25 Decembrie 

Cred cu tărie în existența Dumnezeului-om și în mesajul lui. Atunci însă când politrucii religioși ce conduceau Biserica Creștină au decis în secolul al IV -lea ca în mod convențional, adică arbitrar, data oficială a Nașterii Domnului să fie 25 decembrie, au comis în opinia mea niște erori profunde (care tot erori rămân, chiar dacă n-au fost cu rea-credință): nu s-au gândit că la un moment dat al istoriei populația își va pune întrebări și va afla - parțial măcar - și răspunsuri, de la alți oameni pasionați de cunoaștere și căutarea adevărului, iar sărbătorirea Nașterii iarna va deveni cvasiridicolă, prin imposibilitatea ei. Biserica ar fi trebuit să cerceteze și să afle o dată mai realistă, cu care să înlocuiască acest neinspirat 25 decembrie, tot convențional, cum e și acum, chiar dacă există posibilitatea ca data cea mai probabilă a Nașterii să fie apropiată de cea a Paștelui... De asemenea, ar fi utilă și o precizare asumată oficial de Biserici referitor la anul Nașterii Domnului, care nu s-a putut întâmpla decât intre anii 6 și 4 Înainte (!) de Cristos! (Pe scurt, pt că Irod a murit în anul 4 BC, în mod sigur...). 

Dar nu acesta e păcatul major al Bisericii, ci acordarea în mod inconștient unei importanțe canonice prevalente Nașterii în defavoarea Concepției, adevăratul Miracol al creștinătății, imediat după Înviere! Deloc întâmplator, doar în două din cele patru Evanghelii canonice (Luca și Matei) e menționat evenimentul Nașterii Domnului. 

Miracolul fundamental descris de Buna Vestire este sărbătorit doar din sec. VII-VIII. (Dacă mă înșel, rog să fiu adus pe calea adevărului🙏). Foarte probabil, în primele secole ale creștinismului nimeni nu-și imagina că specia umană va ajunge atât de căzută încât să-și ucidă în mod voluntar și legal pruncii nenăscuți sau că vor exista dezbateri interminabile (păcate în sine) despre momentul apariției Vieții, care în opinia oricărui creștin ar trebui să fie indiscutabil cel al Concepției, și nu aiureli de genul prima bătaie a inimii sau alte ticăloșii care fac crima cumplită a avortului doar mai mică, exprimat în grame de carne și mililitri de sânge. Nașterea e o dată pur statistică, nu atunci apare viața și nici măcar pruncul pe Pământ, toate acestea sunt îndeplinite în clipa dumnezeiască a insuflețirii embrionului! 

Dacă Biserica ar înțelege cu adevărat miza teribilă a îndreptării păcatului capital comis, mutând semnificația Crăciunului către Buna Vestire, ar face un neprețuit serviciu Vieții și Credinței!  

Aspectul cel mai criticat în zilele noastre, cel al mercantilizării Crăciunului, este unul secundar și superficial, într-o societate capitalistă de consum o asemenea tendință este implacabilă și firească, la limită. 

Pt mine însă semnificația profundă a acestei zile, cu certitudine calendaristică, de această dată, este uciderea ritualică a diavolilor-șefi care au posedat și siluit acestă țară timp de aproape un sfert de veac!

Cu plecăciune!

<<Timpul este etern ca însemnătate, însemnătatea Nașterii Domnului acum douămii și mai bine de ani este un prezent continuu. 

          Totuși se pare că timpul nu există câtă vreme nu putem umbla asupra trecutului, numai asupra viitorului, dar dacă acțiunile noastre sunt înainte în gând, gândul există? L-a văzut cineva? Numai sufletul l-a simțit. 

       Muzica este un gând pentru noi artiștii și toate acțiunile noastre sunt pentru și prin muzică, de aceea Corala Academică a Filarmonicii "Oltenia"  se apleacă cu respect în fața publicului său de aici, din sală și de oriunde pentru timpul pe care ni l-ați acordat și pentru timpul în care ne-ați susținut, pentru trecutul, prezentul și viitorul în care ați fost și veti fi impreună cu noi.

     Nu o există timpul, cui îi pasă! Domnia voastră, publicul, existați! Prin si pentru domniile voastre existăm si noi, dacă suntem în inimile dumneavoastră, scopul zilelor noastre ca artiști a fost atins, pentru aceasta Corala Academică a Filarmoncii "Oltenia" vă multumește așa cum știe cel mai bine…. cântând. 

            Să vă dea Dumnezeu tot binele, să vă înmulțească clipele vesele, să scurteze clipele cele rele și asupra domniilor voastre să fie sănătate în anul ce va veni și în anii care fi-vor!

           Pentru tot și pentru toate, Corala Academică a Filarmonicii "Oltenia" vă spune: „-Cu plecăciune!”>>

Mulțumim, Mihaela Dumitru, pentru această emoționantă prezentare!