De când nu ați mai fost la un spectacol de calitate?
De când nu ați mai dansat?
De când nu ați mai cântat?
De când nu v-ați mai plimbat prin parc?
De când nu ați mai citit o carte bună?
De când nu ați mai văzut un film frumos?
De când nu ați mai făcut ceva nebunesc?
De când nu ați mai spus ceva frumos cuiva?
De când nu ați mai mângâiat pe cineva?
De când nu i-ați mai spus "Te iubesc" persoanei de lângă voi?
De când nu v-ați mai bucurat din lucruri mărunte?
De când nu ați mai fost bucuroși că sunteți sănătoși?
De când...?
Dacă nu ați făcut mai nimic în cele de mai sus, la care m-am gândit acum, nu este târziu niciodată să o faceți!
Veți fi mult mai fericiți!
luni, 31 octombrie 2016
Pe strada Occidentului venise toamna...
Pe strada Occidentului venise toamna de câteva zile.
Pomii se întreceau care de care să își destăinuie coloritul multicolor al frunzelor care nu îndrăzniseră încă să cadă.
Un soare obosit încălzea pașii trecătorilor.
În curtea casei de la numărul 14 bis locuia domnul Popescu, un pensionar simpatic care îndrăgea mult florile.
În fiecare anotimp începând cu lună martie se vedeau din drum în curtea acestuia flori de toate culorile.
Cel mai mult iubea trandafirii pe care-i îngrijea zilnic.
Acum avea curtea plină de frunze uscate care acopereau rădăcinile viței de vie și ale tufănelelor albe, galbene și ruginii.
Treceam în fiecare zi prin fața curții domnului Popescu de 26 de ani în drum spre locul de muncă astfel încât ne împrietenisem.
În dimineața zilei de vineri domnul Popescu dormea la soare într-un scaun balansoar cu fața la soarele blând al toamnei târzii și lungi de care avusesem parte anul acesta.
Ieri dimineață m-am trezit cu o durere groaznică în piept.
Mă certasem cu șeful cu o zi înainte:"Ți-am zis să nu te mai cerți cu toți trepanații! Politica firmei pretinde că dumneata să fii... tra la la... li lu lu! Dacă se mai repeta voi lua măsuri severe!"
Mă certasem înseamnă că el urlă și eu ascultam, dacă aș fi comentat ceva sau urlat și eu ne-am fi certat tot weekendul și evident nu avea sens.
Îi închisesem telefonul în nas unui client bădăran și acesta mă reclamase șefului.
Noi ne certam și trepanații jubilează! Țara de căcat.
Admirând florile domnului Popescu evident nu am fost atent pe unde calc și încotro merg așa încât fără să vreau am intrat în EA.
Adică EA era o domnișoară tinerică și foarte drăguță.
Care EA surprinsă a căzut în brațele mele.
Mi-a zâmbit ștrengărește și mi-a zis că își cere scuze că nu a fost atentă.
Și că am niște brațe foarte puternice.
Și în timp ce îmi spunea toate astea stătea în brațele mele.
Și am simțit că nu mă mai doare în piept și am uitat că mă certasem cu șeful, și cu trepanatul și cu alții trepanați de-a lungul timpului.
"Fiți amabil, cum aș putea ajunge pe Calea Victoriei?", m-a întrebat domnișoara râzând și arătându-mi o dantură perfectă.
"Împreună cu mine!", i-am răspuns și am rugat-o să mă urmeze.
Era îmbrăcată cu o rochie de culoare neagră, o geacă de rocker-motociclist, iar în picioare avea cizme cu toc și purta foarte multe brățări, lanțuri și inele pe degete.
Pe drum am discutat despre rock, tatuaje, piercinguri, haine, parfumuri, cărți, concerte, filme, teatru și dragoste.
M-a invitat la un concert rock la Arenele Romane să merg cu ea și să ascultăm și să dansăm pe muzica celor de la Bucovina și Negura Bunget.
Parcă ne știam de când lumea și chiar dacă era mult mai tânără decât mine mi s-a părut mai cultivată, rafinată, stilată decât multe dintre persoanele de vârsta mamei ei pe care le cunosc.
Ați mers vreodată la un concert rock?
Nu este bună întrebarea, mai corect este să întreb dacă ați fost vreodată la un concert rock cu Negura Bunget însoțiți de o rockeriță frumoasă și pozitivă?
Merită să încercați!
Începeți cu strada Occidentului poate aveți și voi norocul meu!
Pomii se întreceau care de care să își destăinuie coloritul multicolor al frunzelor care nu îndrăzniseră încă să cadă.
Un soare obosit încălzea pașii trecătorilor.
În curtea casei de la numărul 14 bis locuia domnul Popescu, un pensionar simpatic care îndrăgea mult florile.
În fiecare anotimp începând cu lună martie se vedeau din drum în curtea acestuia flori de toate culorile.
Cel mai mult iubea trandafirii pe care-i îngrijea zilnic.
Acum avea curtea plină de frunze uscate care acopereau rădăcinile viței de vie și ale tufănelelor albe, galbene și ruginii.
Treceam în fiecare zi prin fața curții domnului Popescu de 26 de ani în drum spre locul de muncă astfel încât ne împrietenisem.
În dimineața zilei de vineri domnul Popescu dormea la soare într-un scaun balansoar cu fața la soarele blând al toamnei târzii și lungi de care avusesem parte anul acesta.
Ieri dimineață m-am trezit cu o durere groaznică în piept.
Mă certasem cu șeful cu o zi înainte:"Ți-am zis să nu te mai cerți cu toți trepanații! Politica firmei pretinde că dumneata să fii... tra la la... li lu lu! Dacă se mai repeta voi lua măsuri severe!"
Mă certasem înseamnă că el urlă și eu ascultam, dacă aș fi comentat ceva sau urlat și eu ne-am fi certat tot weekendul și evident nu avea sens.
Îi închisesem telefonul în nas unui client bădăran și acesta mă reclamase șefului.
Noi ne certam și trepanații jubilează! Țara de căcat.
Admirând florile domnului Popescu evident nu am fost atent pe unde calc și încotro merg așa încât fără să vreau am intrat în EA.
Adică EA era o domnișoară tinerică și foarte drăguță.
Care EA surprinsă a căzut în brațele mele.
Mi-a zâmbit ștrengărește și mi-a zis că își cere scuze că nu a fost atentă.
Și că am niște brațe foarte puternice.
Și în timp ce îmi spunea toate astea stătea în brațele mele.
Și am simțit că nu mă mai doare în piept și am uitat că mă certasem cu șeful, și cu trepanatul și cu alții trepanați de-a lungul timpului.
"Fiți amabil, cum aș putea ajunge pe Calea Victoriei?", m-a întrebat domnișoara râzând și arătându-mi o dantură perfectă.
"Împreună cu mine!", i-am răspuns și am rugat-o să mă urmeze.
Era îmbrăcată cu o rochie de culoare neagră, o geacă de rocker-motociclist, iar în picioare avea cizme cu toc și purta foarte multe brățări, lanțuri și inele pe degete.
Pe drum am discutat despre rock, tatuaje, piercinguri, haine, parfumuri, cărți, concerte, filme, teatru și dragoste.
M-a invitat la un concert rock la Arenele Romane să merg cu ea și să ascultăm și să dansăm pe muzica celor de la Bucovina și Negura Bunget.
Parcă ne știam de când lumea și chiar dacă era mult mai tânără decât mine mi s-a părut mai cultivată, rafinată, stilată decât multe dintre persoanele de vârsta mamei ei pe care le cunosc.
Ați mers vreodată la un concert rock?
Nu este bună întrebarea, mai corect este să întreb dacă ați fost vreodată la un concert rock cu Negura Bunget însoțiți de o rockeriță frumoasă și pozitivă?
Merită să încercați!
Începeți cu strada Occidentului poate aveți și voi norocul meu!
Ghicitoare
Gigel este urât.
Vasile este sărac.
Niculina este urâtă.
Georgeta are fusta ruptă.
Mariana vorbeşte singură.
Ciprian este necăjit.
Marinela se baga singură în seamă.
Mirela s-a trezit vorbind.
Gigel crede că este Vasile, Vasile crede că este Ciprian, Mariana crede că este Mirela şi Marinela crede că este Niculina.
Nimeni nu mai ştie cine este, unde este, de ce este şi ce a făcut?
Ghicitoare: Cine este Ileana Cosânzeana?
Vasile este sărac.
Niculina este urâtă.
Georgeta are fusta ruptă.
Mariana vorbeşte singură.
Ciprian este necăjit.
Marinela se baga singură în seamă.
Mirela s-a trezit vorbind.
Gigel crede că este Vasile, Vasile crede că este Ciprian, Mariana crede că este Mirela şi Marinela crede că este Niculina.
Nimeni nu mai ştie cine este, unde este, de ce este şi ce a făcut?
Ghicitoare: Cine este Ileana Cosânzeana?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)