Simon Boccanegra este o operă într-un prolog şi trei acte de Giuseppe Verdi având libretul de Francesco Maria Piave şi Arrigo Boito după piesa omonimă de Antonio Garcia Guttiérrez
Spectacolul Operei Române Craiova a fost susținut pe scena Cercului Militar Craiova
Regia artistică: Plamen Kartaloff (Bulgaria)
Asistent regie artistică: Arabela Tănase
Scenografia: Răsvan Drăgănescu
Conducerea muzicală: Maurizio Colasanti (Italia)
Concert-maestru: Dan Bozgan
Maestru de cor: Lelia Candoi
Pregătirea muzicală: Corina Stănescu, Maria-Cristiana Stan
Sufleur: Viorica Tomuş
Regia tehnică: Mihaela Grama
Sonorizarea: Sorin Tican
Maestru de lumini: Roberto Bujor
Machiaj/Coafură: Ioana Boicea, Andra Stanciu
Distribuţia:
Simon Boccanegra – Ștefan Ignat (București)
Jacopo Fiesco – Stanislav Chernenkov (Rusia)
Paolo Albiani – Francesco Baiocchi (Italia)
Pietro – Dragoș Drăniceanu
Maria (Amelia) Boccanegra – Renata Vari
Gabriele Adorno – Gianni Leccese (Italia)
Căpitanul Crossbowmen – Bogdan Olaru
Un’ancella (Camerista Mariei (Ameliei) Boccanegra) – Mădălina Neagoie
Orchestra și Corul Operei Române Craiova
PROLOG
Genova, secolul al XIV-lea.
Paolo și Pietro, lideri ai plebeilor, conspiră pentru a răsturna aristocrația. Aceştia îl numesc pe popularul fost pirat Simon Boccanegra în calitate de candidat pentru funcția lor de Doge, magistratul șef al republicii. Boccanegra acceptă, în speranța că noua sa poziție îi va permite să se căsătorească cu Maria, fiica patricianului Fiesco, ținută prizonieră de tatăl ei, deoarece tocmai a născut copilul nelegitim al lui Boccanegra.
Fiesco apare singur, purtând doliu după moartea subită a Mariei. Neştiind că ea a murit, Boccanegra încearcă să facă pace cu patricianul, dar Fiesco cere mai întâi ca acesta să-i dea nepoata. Boccanegra explică faptul că nu știe unde se află fetița care a dispărut fără urmă.
Cei doi bărbați pleacă, iar Boccanegra intră în palatul lui Fiesco în căutarea Mariei. Îndurerat, descoperă corpul neînsufleţit al Mariei, în timp ce glasul mulțimii îl proclamă doge.
ACTUL I
Douăzeci și cinci de ani au trecut.
Boccanegra i-a exilat pe mulți dintre adversarii săi politici, iar Fiesco trăiește în afara Genovei sub numele asumat de Andrea Grimaldi. El este gardianul unei anumite Amelia Grimaldi. Abandonată ca orfană, ea a fost adusă în locul realei fiice Grimaldi – care a murit la o vârstă fragedă –, pentru a oferi familiei o moștenitoare. Amelia este în realitate Maria Boccanegra, fiica dogelui și nepoata lui Fiesco, dar niciunul dintre bărbaţi nu îi cunoaşte adevărata identitate. Iubitul Ameliei este patricianul Gabriele Adorno. Împreună cu Fiesco, pe care îl știe doar sub numele său asumat, Gabriele a complotat împotriva lui Boccanegra.
În grădina palatului Grimaldi, Amelia îl așteaptă pe Gabriele. Ea îl avertizează împotriva pericolelor activităților sale politice și îi spune că dogele vrea ca ea să se căsătorească cu sfătuitorul acestuia, Paolo. Gabriele speră ca el să se căsătorească cu Amelia și este descurajat de revelația ei că ea nu este o Grimaldi, ci o orfană cu trecut necunoscut. El pleacă, hotărât să îl răstoarne pe doge.
Boccanegra ajunge să-i spună Ameliei că i-a grațiat pe presupuşii ei frați Grimaldi. Impresionată de generozitatea lui, ea recunoaşte dragostea ei pentru Gabriele și vorbește despre trecutul ei singuratic. Din portretele identice pe care le au cu mama Ameliei, Boccanegra își dă seama că Amelia este fiica lui demult pierdută. Se îmbrățișează. Fata pleacă și Boccanegra îi spune lui Paolo să abandoneze orice speranță de a se căsători cu ea. Paolo complotează cu Pietro să o răpească pe Amelia.
Boccanegra îndeamnă consiliul orăşenesc să păstreze pacea cu Veneția. Gabriele intră val-vârtej, urmărit de o mulțime: acesta a ucis un om care a încercat să o răpească pe Amelia. El îl acuză pe Boccanegra că a complotat răpirea și încearcă să-l înjunghie. Amelia intervine. Ea descrie răpirea și fuga ei, dar refuză să dezvăluie cine a fost vinovatul. O nouă demonstraţie erupe și Boccanegra îndeamnă din nou la pace. El îi blesteamă pe răpitorii Ameliei și îi comandă lui Paolo, pe care îl suspectează de a fi vinovat, să repete cuvintele blestemului. Îngrozit, Paolo este obligat să se supună, chiar dacă aruncă blestemul asupra lui însuşi.
ACTUL II
Paolo reflectează la blestem și toarnă otravă în apa de băut a lui Boccanegra. Fiesco și Gabriele sunt conduşi în încăpere, iar Paolo încearcă să-l convingă pe bătrân să-l asasineze pe doge, dar în ciuda urii sale pentru Boccanegra, Fiesco refuză să se implice în complot. Când Paolo face insinuări cu privire la relația lui Boccanegra cu Amelia, Gabriele, rămas singur, răbufneşte într-un acces de gelozie. Amelia intră, dar înainte de a putea explica, apare Boccanegra. Gabriele se ascunde în timp ce Amelia îi cere tatălui ei să îl ierte pe iubitul ei. Boccanegra este de acord. Singur, el bea apa otrăvită și adoarme. Gabriele, care nu a auzit nimic din precedenta conversație, revine și este pe cale de a-l înjunghia pe Boccanegra, când Amelia dă valma. Dogele dezvăluie că el este tatăl Ameliei și îl iartă pe pocăitul Gabriele. Întrucât o gloată rebelă se aude din afară, Gabriele promite să lupte de partea lui Boccanegra.
ACTUL III
Genova sărbătorește victoria lui Boccanegra asupra rebelilor. Paolo, care este condus la execuţie, îl întâlnește pe Fiesco și îi mărturiseşte acestuia că el a fost cel care l-a otrăvit pe doge și a încercat să o răpească pe Amelia. Boccanegra intră, bolnav de moarte, gândindu-se la mult-iubita lui mare genoveză. Fiesco îl provoacă și apoi dezvăluie adevărata lui identitate. Când Boccanegra îi spune că Amelia este nepoata lui, Fiesco izbucnește în lacrimi și cei doi bărbați se împacă. Amelia și Gabriele intră. Boccanegra muribund binecuvântează cuplul de tineri și îl numeşte pe Gabriele succesorul său.
* www.metopera.org
Simon Boccanegra este o mare ocazie pentru publicul craiovean de a cunoaște și un altfel de Verdi, prefigurând opera Don Carlos ( care a incheiat Festivalul Elena Teodorini ) și pe Otello.
Maestrul Maurizio Colasanti a asigurat conducerea muzicală a spectacolului „Simon Boccanegra”. Acesta este apreciat la nivel internațional ca unul dintre cei mai dinamici dirijori ai generației sale, fiind aclamat pentru interpretări ale muzicii contemporane.
Calitățile sale dirijorale sunt recunoscute și în lumea operei, având un repertoriu impresionant, construit preponderent pe opere italiene.
Am avut din nou bucuria să-i ascult pe Ştefan Ignat, Renata Vari, Dragoş Drăniceanu, Bogdan Olteanu sau Mădălina Neagoie.
Basul rus Stanislav Chernenkov a fost invitatul Operei Române Craiova pentru interpretarea rolului Jacopo Fiesco.
Artistul are studii la Conservatorul din Fermo și la Academia Teatro alla Scala iar vocea sa i-a adus aprecieri la importante competiții internaționale.
Baritonul italian Francesco Baiocchi a interpretat rolul Paolo Albiani. Cunoscut în teatrele de operă italiene, dar și în cele din Amsterdam, Rotterdam, Skopje, Tirana și altele, Francesco Baiocchi a dat viață unuia dintre cele mai complexe personaje malefice din lumea operei, un om pentru care iubirea neîmpărtășită devine invidie și îl transformă într-un trădător cu un rol determinant în desfășurarea dramelor personale și politice ale celorlalți.
Pentru prima dată la Craiova tenorul italian Gianni Leccese a interpretat în premieră în fața publicului rolul Gabriele Adorno!
Scenografia este minimalistă, modulară şi abstractă; spectatorul trebuie să îşi imagineze ce reprezintă spirala în trepte sau celelalte moduri de aranjare a acesteia care apar în timpul spectacolului.
Am remarcat prea multe priviri ale soliştilor îndreptate spre bagheta dirijorului, aspect inestetic din punct de vedere al interpretării rolurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu