După cum mărturisește chiar autorul, pentru a scrie o piesă despre comunism și spălarea creierelor prin ideologia acestuia, a avut nevoie de 10 ani după plecarea acestuia în Franța în anul 1987.
Grigori directorul unui spital de nebuni consideră că nimeni nu trebuie să stea în afara lumii artei și literaturii iar socialismul se construiește prin transformarea omului, nebunii sunt și ei oameni și de ce nu ar beneficia de aceste transformări?
Pentru aceasta are nevoie de Iuri, un scriitor decorat de Stalin care va povesti minunata istorie comunistă sovietică pacienților.
Ce este o utopie?
Utopia este atunci când ești vârât în căcat și vrei să ieși...
Iar pentru a ieși din căcat oamenii trebuie să fie uniți!
Iar oamenii care trăiau pentru a-i băga pe alții în căcat au fost împușcați sau băgați în lagăre.
Toți oamenii care tocmai ieșiseră din căcat au început să construiască o nouă țară în care nimeni să nu mai intre în căcat.
Unii voiau să meargă până la capăt alții nu.
Cei care nu au vrut să meargă până la capăt au fost trimiși în lagăr.
Sau puteau fi torturați după metode revoluționare: li se smulgea limba sau mațele li se tăiau urechile dar nu se crucificau după metodele reacționare ale bisericii.
Ulterior autorul a declarat referindu-se la căderea comunismului ca o forma de spălare a creierelor a fost înlocuită de altă forma de spălare a creierelor:
"Singurul confort al intelectualului care trăiește într-o societate totalitarǎ: rǎul este extrem de uşor de identificat.
În Europa de Răsărit, în anii comunismului, ştiam precis unde era situat rǎul, cine îl încarna şi cum trebuia combătut.
Rǎul era vizibil, etalat în toată brutalitatea şi prostia sa.
Simbolurile rǎului erau clare, persoanele care îl serveau aveau un nume.
Mult mai greu este însǎ de identificat rǎul în tǎrile cu mare tradiție democraticǎ, în Occidentul care a inventat societatea de consum.
Aceasta a fost marea mea stupoare şi marea mea revelație când am ajuns, în 1987, ca refugiat politic, în Franța.
Ştiusem să mă apăr de ideologia care dorea sǎ construiască omul nou de tip socialist, dar împotriva ideologiei care construieşte consumatorul nou m-am simțit dezarmat.
Ştiam sǎ ironizez şi să râd de uriaşa maşinǎ de propagandǎ a comunismului de stat şi de industria comunistă de spălare a creierelor.
Am descoperit însă în Occident că este mai greu sǎ rezişti spǎlǎrii pe creier operatǎ de maşina mediaticǎ, de publicitate şi modǎ, de industria de divertisment şi de avalanşa de imagini a societății de consum.
In România comunistǎ rǎul era încarnat de cuplul prezidențial, de piramida puterii, de aparatul represiv şi de partidul unic.
Instrumentele rǎului erau uşor de detestat iar populația inventa câte un banc politic pe zi ca sǎ reziste împotriva opresiunii.
In lumea liberǎ am impresia cǎ industria de divertisment îşi râdea de mine.
Deseori mǎ simt ca un intelectual fǎrǎ adversar.
Manipularea prin sloganele societății de consum este infinit mai subtilǎ, adevǎratul adversar rămâne invizibil."
A reușit sau nu autorul denunțarea emoțională a comunismului veți reuși să aflați citind cartea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu