"Am plecat de acasă, cam tot din acest motiv, singurătate, urât, ceva de felul ăsta și mai mult. Și am găsit strada aglomerată, autobuzele așijderea, magazinele și mai și. Rușine să-mi fie, observ și eu că e mult bătrânet care pare să aibă niște chestiuni arzătoare la ordinea zilei și sunt peste tot, buluc. Înțeleg că tineretul vede lucrul ăsta într-un mare fel. Nu-mi mai amintesc cum vedeam eu lucrurile astea în tinerețe. E mult de atunci.
Și, să mă întorc la ceea ce mă gonise și pe mine de acasă, singurătatea. Și despre ea aveam eu niște idei preconcepute. Că e pe sexe. Că singurătatea feminină face prăjituri(și se îngrașă), tricotează(ce nu poartă nimeni), dă pasențe(sau asta n-o mai fi de actualitate), umblă brambura prin magazine, vorbește mult la telefon, se uită la telenovele. Cea masculină cam trage la cârciumă. Atât am putut, atât am crezut.
Dar nu știu cum s-a făcut astăzi că toată lumea întâlnită vorbea și vorbea. Despre sine. În autobuz, în magazin. Cei drept, mai toate erau femei. Și am înțeles că erau singure. Deci, și pe ele le gonise urîciunea asta de acasă.
Am dedus că aglomerația din autobuze are drept cauză singurătatea. Bineînțeles că nu mă gândesc la cei activi, cei care merg și vin de la muncă sau de la școală. Și aici nu intră nici toți tinerii. Este o categorie pe care nu am unde o introduce în povestea asta.
Intru, deci, și eu în cele vreo 2-3 magazine care îmi mai fac plăcere la vreme mohorâtă și gânduri aidoma. Foarte aglomerat! Și, un lucru observat ce ceva vreme în urmă: mulți bărbați care, așa cum fac în autobuz ocupând un loc și jumătate pentru depărtarea la maximum a picioarelor, așa și prin magazine, musai cu mâinile în buzunare și coatele ca niște torți de amforă. Mult ocol trebuie să le dai. Bănuiesc că e ceva profund masculin, teritorii, validare și alte câteva obiceiuri cocoșești. Nu, nu am nimic cu ei. Chiar, din contră. Azi a dat Dumnezeu să înțeleg că și ei sunt cu singurătatea în ceafă.
Unul dintre magazinele astea minunate este deținut de doi oameni drăguți, un frate și o soră. 45-50 de ani, educație, amabilitate. Într-un cuvânt, au stofă de negustori inteligenți. Astăzi era el. Cam la spartul târgului, de luni intră alt lot de marfă. E un anticariat cu obiecte de tot felul. Acum obiecte nu prea mai erau dar mușterii erau gârlă. Și am ascultat fără să vreau cum un bătrânel îl tachina pe negustor. Ceva șugubăț și cordial. M-am gândit că se cunosc bine. Negustorul e un munte de om dar am descoperit că are multă răbdare și simțul umorului. Și, dacă nu e scos, cine știe cum, din sărite, are chiar blândețe.
--Eiii, și ce mai e de vânzare? Asta de pe mata? Hai că o cumpăr și pe asta. Sau te cumpăr și pe mata.
--A, nu! Să mă cumperi pe mine? Măcar să mă cumpere și pe mine o femeie. După cum văd eu, mata vrei să mă lași în fundul gol.
--Ce să mai zic și eu? Că de amărât sunt amărât tare. Mi-a murit fiica. Mi-a murit și soția. Când merg la cimitir și văd pe cruce că scrie Julieta...împlinea acum 49 de ani. Îmi vine nu știu ce să fac, să umblu ca să mai găsesc un om, să vorbesc cu cineva.
M-am uitat la fața negustorului. Închisese ochii și îi ținea strânși.
Poți să te mai superi pe oameni, că de ce tot umblă ei așa, încoace și-ncolo, fără treabă? Toți fug de ceva sau către ceva. Dacă singurătatea e aceea, iată, o și cară cu ei. E mai plimbată decât moartea."
(Luminița Potirniche)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu