Îndemn la luptă

O bună prietenă a postat câteva versuri frumoase astăzi pe Facebook, versuri aparținând unei poezii mai puțin cunoscute de către mulți români:

Îndemn la luptă 

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamna-n luptă-un braț răpus ?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.

De câteva zile orașele mari sunt în fierbere.

În fiecare seară sute și mii de oameni se strâng pentru câteva ore în piețele publice și scandează lozinci împotriva guvernului și a partidului câștigător al alegerilor parlamentare.

Cu mic cu mare fiecare participant dotat cu câte o lozincă, baner sau pancarda, steag, fluier sau vuvuzea, trompetă, goarna sau alt instrument muzical care creează zgomot își exprimă într-un mod personal dezabrobarea față de ultimele decizii luate de către actualul guvern printr-o ordonanță de urgență care dezincriminează abuzul în serviciu.

Lupta maselor continua sub supravegherea atentă a jandarmilor și a poliției care veghează atent asupra celor ce se întâmplă, astfel încât toată lumea să fie în siguranță.

Cine nu a auzit de Radu Gyr?

Poetul a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade și alți intelectuali de extremă dreapta din perioada interbelică, Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui Ion Antonescu. 
După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sărata. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul Poeme de războiu (carte cenzurată).
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.
Creația poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. 
Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. 
Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. 
Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.
La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu. (Sursa Wikipedia).

La ora aceasta are loc o sedinta de guvern.

Ce surprize ne mai pregateste oare guvernul?