Epidemia uitată a „somnului etern”

Între 1915 și 1926, o boală misterioasă a măturat continentele, lăsând mii de oameni blocați într-o stare ciudată, între viață și uitare:

encefalita letargică — o inflamație cerebrală care, și astăzi, rămâne în mare parte neînțeleasă.

Totul începea aparent banal, ca o gripă:

febră mare,

durere în gât,

o oboseală sfâșietoare.

Dar apoi începea coșmarul:

vedere dublă,

vorbire îngreunată,

mișcări reduse la minimum, ca într-un film derulat în reluare...

…și pentru mulți, o coborâre lentă într-un somn fără sfârșit sau într-o catatonie vie.

Această epidemie a ucis peste 500.000 de oameni.

Cei care au supraviețuit… n-au mai fost niciodată la fel — rămași captivi în corpuri care nu puteau merge, vorbi sau „se trezi” complet.

Și partea cea mai tulburătoare?

După 1926, boala a dispărut brusc, la fel de enigmatic cum apăruse.

Fără explicații clare. Fără tratament. Fără concluzii definitive.

Astăzi, encefalita letargică mai trăiește doar în memoria medicinei, ca „epidemia somnului” — o amintire înfiorătoare a cât de subțire este granița dintre conștiință și tăcerea eternă.