„Oamenii care nu primesc niciodată îmbrățișări sau care au primit prea puține sunt inconfundabili, datorită armurii pe care au fost nevoiți să o construiască în jurul sufletului lor.
Faptul de a nu fi strâns în brațe de cineva pe care îl iubim ne proiectează într-o dimensiune a singurătății, unde singura soluție pare să fie întărirea caracterului nostru dincolo de limitele umane pentru a reuși să ne descurcăm singuri.
Primul semn al vieții este îmbrățișarea. 🤗
Ea înseamnă protecție, încredere oarbă, grijă și leagăn care alină melancolia.
Acesta este hrana pe care un copil ar trebui să o primească.
Ar trebui, pentru că, uneori, îmbrățișarea este rece și nu există nici o melodie în zâmbetul părinților.
Iubirea se transformă în ostilitate sau indiferență, iar acea îmbrățișare reconfortantă o vei căuta în altă parte.
Sau, chiar mai rău, vei crede că nu există.
Vei crede că tu nu exiști.
Și totuși, tu exiști.”
Aldo Carotenuto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu