Poveste despre dans

Pablo Picasso nu a fost doar un mare pictor, a fost un iubitor de mâncare bună, de muzică bună, a trăit intens, iar una dintre plăcerile sale era dansul; da, dânsul și muzica. Una dintre poveștile pe care vreau să vi le copiez este un fragment dintr-un interviu cu maestrul când dansa în marele său atelier, da, dansa, dansa singur, și vreau să vi-l reproduc.

Fragment dintr-un interviu cu Pablo Picasso:

- De ce dansați?

- Nu există nici un de ce, eu dansez.

Sunteți un artist plastic care dansează?

- Da... sau un dansator care pictează, cum preferi tu.

- De când dansezi?

- Dintotdeauna

- La ce te gândești când dansezi?

- Nu mă gândesc, simt

- Ce simți când dansezi?

- Dragoste.

- Dragoste?

- Da, da.

- Dar de ce?

- Nu există un de ce pentru dragoste

- Simți altceva?

- Viața.

- Ce înseamnă asta?

- Unii, doar unii, fac pe acest pământ ceea pentru ce au fost creați. Aceștia trăiesc. Alții supraviețuiesc. Cine dansează trăiește

- Dansul este esențial

- Respirația este esențială? Ți-am răspuns la întrebare?

- Dar există un „preț” pentru această alegere

- De a dansa? Da, există.

- Și este scump?

- Nu contează.

- Ai plătit acest preț?

- Și încă îl plătesc.

- Înainte dansai pentru cineva...

- De asemenea, vreau să spun, nu doar pentru cineva, pentru un motiv. Dansezi pentru că te-ai născut să dansezi, cum pictezi pentru că vopseaua există deja în tine, pur și simplu o eliberezi. Asta se întâmplă cu dansul, doar îl eliberezi, se mișcă în tine; Dacă nu îl  eliberezi, el este capabilă de... nici nu-mi pot imagina. O furnică își face treaba fără să se întrebe, păsările zboară fără întrebări, peștii înoată... bărbații, unii ucid, alții preferă să facă ceea ce au fost creați:... Dansez, pictez, iubesc

- Dansezi mereu?

- Doar când o simt

- Şi când simţi asta?

- Când dansez.