E iarnã-n toate, nu privi departe
Spre goliciunea pomilor de foc,
Şi-aruncã cerul cioburile sparte
Din stelele ce-ardeau fãrã noroc!
Doar ochii tãi de ploaie mai respirã
Imensitatea primei primãveri
Când vântul mângâia precum o lirã
A noastre simțuri pline de plãceri.
E noaptea udã de lumini şi-mi pare
Cã-n lacrimile lunii mai zãresc
Frânturi din amintirile neclare
A unei vieți ce nu o regãsesc.
E iarnã-n toate, ninge şi în mine,
Sub palma ta un ceas mã cuibãresc,
Aceastã iarnã nu ne aparține
Atâta timp cât eu te mai iubesc!
Gabriela Ryelle Panait
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu