Florian Pittiș

Anda Pittiș, soția lui Florian Pittiș, apariție rară la 19 ani de la moartea artistului. Puțini știu că este văduvă de două ori!

Frumoasă, blondă, cu breton des, cu cei mai blânzi ochi și cea mai melancolică privire, cu o ținută șic, vorbe calde și o voce ca o mângâiere, așa a apărut acum, în public, femeia pe care Florian Pittiș a adorat-o .

Anda Pittiș a fost invitată pe scena Teatrului Bulandra unde a depănat amintiri despre regretatul Florian Pittiș și a făcut mărturisiri pline de emoție de la începutul relației lor. 

Puțină lume știe cum o vedea Florian Pittiș pe femeia care a fost iubirea vieții lui și cum o numea adesea în intimitate!

Văduva marelui artist a fost susținută pe scenă de oameni care l-au apreciat și care l-au iubit pe Florian Pittiș. Alături de Anda, pe scena Bulandra, au fost Rodica Mandache, Oana Pellea, Emilia Popescu, Manuela Ciucur precum și Ștefan Bănică Jr.

Florian Pittiș, era urmărit adesea de fosta Securitate

Anda a memorat multe momente importante din viața fostului ei soț și a citit câteva pagini din dosarul lui de urmărire. În ochii autorităților comuniste de atunci, Florian Pittiș era „corupătorului tineretului comunist prin vestimentație necorespunzătoare și cântece în limba engleză”. Anda Pittiș a menționat că se gândește să scrie o carte despre Florian Pittiș, în care poate introduce și fragmente din dosarul pe care l- a avut acesta la Securitate.

Stârniți de Ciugulea Iuliana, colegii de scenă Rodica Mandache, Oana Pellea, Emilia Popescu, Manuela Ciucur și Stefan Banica Jr l-au evocat pe Florian Pittiș prin rememorarea momentelor care au marcat parcursul artistic al fiecăruia. Numitorul comun: spiritul viu și complex, dublat de rigoare, onestitate și generozitate prin care Moțu îi capacita maxim pe cei din jur.

Iar ca seara să fie și mai emoționantă, Niculina Anda Pittiș a citit câteva pagini din dosarul de urmărire întocmit de vigilentele organe ale securității statului „corupătorului tineretului comunist prin vestimentație necorespunzătoare și cântece în limba engleză”, a scris pe contul ei de facebook Dana Cristescu, o bună prietenă a Andei Niculina

Anda Pittiș este de două ori văduvă. Cu mult timp înainte de a-l cunoaște pe Florian Pittiș, ea s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu un alt cântăreț de folk, cu Nicu Vladimir, care a încetat din viață pe data de 10 octombrie 1995, în urma unor probleme cardiace. Nicu Vladimir s-a stins la numai 44 de ani. Era un bun prieten al lui Florian Pittiș. Se întâlneau adesea, frecventau aceleași cercuri de prieteni și Nicu a fost cel care i-a făcut cunoștință Andei cu Florian.

Pittiș nu a uitat niciodată momentul în care a văzut-o pentru prima dată, iar acel moment a fost chiar în casa lui. Anda și Nicu Vladimir erau musafiri la o petrecere între prieteni. Florian a fost impresionat din prima clipă de frumusețea și bunătatea Andei și l-a avertizat pe Vladimir că, dacă o părăsește vreodată, el va fi cel care va încerca să îi cucerească inima. Destinul a făcut ca dorința lui Pittiș să se îndeplinească la câțiva ani, după decesul lui Nicu Vladimir.

Florian Pittiș o adora pe Anda și de multe ori spunea că este un ”dar de la Dumnezeu”

Florian Pittiș s-a îndrăgostit la prima vedere de Anda Niculina, chiar dacă era căsătorită cu un bun prieten al lui. Pentru el, Anda era femeia pe care i-a adus-o destinul și care avea să fie marea lui dragoste.

Florian Pittiș s-a stins din viață la vârsta de 63 de ani, în urmă cu 19 ani, pe 5 august 2007. Cu câteva zile, înainte de a pleca dintre noi, după o luptă nedreaptă cu un cancer de prostată, el a postat un mesaj de adio către toți cei care l-au iubit:

„Vă salut! Mă numesc Florian Pittiș și vă anunţ că am cancer la prostată. Am 63 de ani, sunt director la un radio și de curând cea mai mare bucurie pe care am avut-o în viața mea a fost concertul Rolling Stones. Aş vrea să vă aduceți aminte de mine și tind să cred că pentru voi am însemnat ceva… să fredonăm împreună: Hei tramvai… și tras de cai… hei joben, cum veneai la Mon Jarden…”

(Sursa Revista Viva, Libertatea pentru femei)

Respect și admirație veșnică pentru Moțu, actorul cu voce inconfundabilă: Florian Pittiș.

Supraviețuire, solidaritate și rezistență.

În februarie 1985, trenul Accelerat 407 București-Suceava a stat blocat 18 ore în câmp, între două stații, în viscol - cei 340 de pasageri au supraviețuit încălzindu-se unul la altul în vagoane fără căldură.

Era 3 dimineața când trenul s-a oprit brusc undeva între Bacău și Roman. Afară, viscolul atingea rafale de 80 km/h. Zăpada se așternea pe șine cu 20 de centimetri pe oră. Locomotiva diesel nu mai putea avansa prin troiene.

Mecanicul a încercat să dea înapoi. Imposibil. Trenul era prins. În față, troiene de peste un metru. În spate, zăpada se așternuse deja pe șinele tocmai parcurse. Începuse așteptarea.

În 1985, trenurile nu aveau telefoane. Nu puteai suna să anunți că ești blocat. Mecanicul a trimis mesaj prin stația următoare când a realizat că nu poate continua. Dar echipele de intervenție erau ocupate cu alte trei trenuri blocate în aceeași noapte pe alte magistrale.

În vagoane erau 340 de oameni. Familii care se întorceau acasă, muncitori care plecau în delegație, studenți care mergeau la facultate. Toți îmbrăcați în haine groase de iarnă, cu bagaje, cu provizii pentru drum.

Primele ore au fost suportabile. Vagonul avea căldură reziduală de la București. Oamenii au stat liniștiți, așteptând să se rezolve. Dar după ora 6 dimineața, când soarele ar fi trebuit să răsară și trenul era încă blocat, panica a început să se instaleze.

Temperatura în vagoane a scăzut rapid. La ora 8, termometrele arătau +5 grade înăuntru. Afară erau -22. Ferestrele începuseră să înghețe pe dinăuntru. Oamenii și-au scos toate hainele din bagaje și s-au îmbrăcat în straturi.

Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să fii blocat 18 ore într-un tren fără căldură, fără comunicare, fără să știi dacă vine cineva după tine, cu provizii limitate și frig care se instalează treptat în oase.

La ora 10, conducătorul de tren a luat o decizie. A adunat toți pasagerii în doar trei vagoane, în mijlocul trenului. Celelalte șapte vagoane au fost abandonate. Concentrând oamenii, căldura corpurilor putea încălzi spațiul mai bine.

În cele trei vagoane, oamenii stăteau unii peste alții. Copiii în mijloc, bătrânii lângă fereastră pentru aer. Adulții stăteau în picioare sau se îngrămădeau pe scaune. Trupurile apropiate generau căldură. Temperatura a urcat la +12 grade.

Proviziile au fost împărțite. Fiecare pasager și-a scos ce avea: pâine, salam, brânză, mere. S-a făcut un inventar comun. Cinci femei au preluat rolul de a distribui mâncare. Câte o felie de pâine la două ore, câte o bucată de salam pe cap de om.

Te-ai întrebat vreodată ce faci când ești blocat într-un tren, în mijlocul câmpului, în viscol, fără să știi când vine salvarea? Pentru că în februarie 1985, 340 de oameni au învățat că supraviețuirea înseamnă să stai lipit de străini și să împarți ultima bucată de pâine.

După ora 12, au apărut primele cazuri de deshidratare. Apa se terminase. Câțiva bărbați au ieșit afară, au umplut găleți cu zăpadă, au adus-o în vagon. S-a topit zăpada la căldura corpurilor. Apa rezultată era împărțită cu paharul.

Un bătrân de 70 de ani a făcut criză de cord în jurul orei 14. O asistentă medicală care călătorea la Suceava l-a resuscitat cum a putut, fără echipament, fără medicamente. I-a făcut masaj cardiac 20 de minute până când inima a pornit înapoi. Bătrânul a supraviețuit.

Copiii plângeau de frig și foame. Mamele îi țineau lipiți de corp, sub haine, împărtășind căldura. Bebelușii erau înveliți în toate puloaverele disponibile. Un copil de 6 luni a fost salvat de căldura a șapte femei care l-au ținut pe rând la piept.

În jurul orei 16, când se întunecase deja, s-a auzit zgomotul unui motor diesel. Plug de zăpadă. Venea din direcția Bacău. Dar progresa încet, câte 100 de metri pe oră prin troienele de 1,5 metri.

Plugul a ajuns la tren la ora 21. Treisprezece ore după ce trenul se blocas. Dar nu putea trage garnitura. Era nevoie de locomotivă de rezervă. Aceasta a venit din Roman, din sens opus, ajungând în jurul orei 23.

La miezul nopții, după 21 de ore de blocare, trenul a pornit. Locomotiva de rezervă trăgea din spate, plugul deschidea drum în față. Viteza: 5 km/h. Până la Roman au mers două ore.

În gară, Crucea Roșie aștepta cu ceai fierbinte, pături, ambulanțe. Șaisprezece persoane au fost transportate la spital cu hipotermie. Bătrânul cu infarct a fost internat direct la terapie intensivă. Toți ceilalți au fost cazați la școala din Roman până dimineața când trenurile au reluat circulația.

Experiența trenurilor blocate în viscol era comună în anii '80. În iarna 1984-1985, peste 50 de trenuri au rămas blocate în troiene pe diverse magistrale. În 1987, un tren București-Constanța a stat 14 ore în câmp între Fetești și Cernavodă, cu 280 de pasageri înăuntru.

Procedura era simplă: te îmbulzeai cu ceilalți, împărțeai mâncarea, așteptai plugul. Nimeni nu intra în panică. Toată lumea știa că iarna în România înseamnă riscuri, iar trenurile blocate făceau parte din risc.

Astăzi, când vedem știri despre trenuri cu întârzieri de 2-3 ore și pasageri revoltați, e aproape imposibil să înțelegem cum 340 de oameni au stat 21 de ore blocați în frig, s-au încălzit unii pe alții, au împărțit ultima bucată de pâine și au supraviețuit fără să se plângă. Pentru că în 1985, asta însemna iarnă în România - supraviețuire, solidaritate și rezistență.

Sursa: Viață de Românaș

Decalogul Supraviețuirii cu Stil

O reinterpretare a celor "10 Porunci", curățată de picanterii, dar condimentată cu un strop de autoironie, valabilă pentru orice muritor (indiferent de gen) care vrea să supraviețuiască realității cu zâmbetul pe buze:

 Decalogul Supraviețuirii cu Stil

 1. Dansează ca și cum nu te vede nimeni. Și, sincer, chiar asigură-te că nu te vede nimeni, pentru că mișcările alea de „macara defectă” s-ar putea să devină virale din motivele greșite.

 2. Cântă ca și cum n-ai avea vecini. Crede-te o privighetoare de elită, chiar dacă vocea ta sună mai degrabă a sirenă de ambulanță care a rămas fără baterie. Dacă te simți artist, restul e doar poluare fonică pentru cei neavizați.

 3. Mănâncă de parcă n-ar exista calorii. Savurează acea prăjitură (sau a treia porție de cartofi) ca și cum metabolismul tău ar fi un reactor nuclear care topește totul instant. Ignoră cântarul; e doar un obiect plin de prejudecăți.

 4. Iubește ca și cum n-ai fi citit niciodată citate motivaționale pe net.Dă-ți voie să fii un pic naiv(ă), uitând de toate momentele în care ai crezut că „el/ea e alesul/aleasa”, până când realitatea ți-a dat cu paranteza în cap.

 5. Hidratează-te ca și cum ai fi nemuritor. Bea apă (sau ce-o fi) ca și cum n-ai suferi de „amnezie post-petrecere” și de parcă a doua zi nu te-ai trezi întrebându-te cine a pus un picamer în capul tău.

 6. Visează măreț (Dream Big). Măcar în somn să fii milionar(ă) pe iaht, că de trezit tot la alarmă te trezești. Dacă tot e moca, de ce să te limitezi la un vis de garsonieră?

 7. Poartă-ți vârsta cu demnitate.Nu neapărat pe cea din buletin, ci pe cea pe care o simți după ce bei un pahar de vin. Ți-a luat decenii întregi să atingi acest nivel de confuzie perfectă, deci fii mândru/mândră de „opera” ta!

 8. Dacă te enervezi, fă-o cu diplomație. În loc să sari la bătaie, folosește sarcasmul; doare mai tare și nu riști să-ți rupi vreo unghie sau vreun nasture. Arta de a trimite pe cineva la plimbare fără ca el să realizeze că a plecat se învață în timp.

 9. Trăiește ca și cum Raiul e aici și acum. Știm cu toții că nu e, dar măcar prefă-te. E mult mai eficient decât să aștepți o lume mai bună în timp ce te uiți la știri și mănânci pufuleți. Bucură-te de haos, e singurul lucru garantat!

 10. Și nu în ultimul rând: Râdeți! Râdeți cu gura până la urechi, ca și cum ați fi evadat recent dintr-un loc unde se poartă cămăși cu mâneci foarte lungi. E singura dovadă de inteligență care ne-a mai rămas.

 Notă: 

Respectarea acestor porunci nu garantează mântuirea, dar sigur face viața mai suportabilă și pozele de la petreceri mai amuzante.

🥳🤗🫵

Invitație la un spectacol funerar

Invitație la un spectacol funerar

Cînd m-ați scuipat credeam că îs ca pruncul,

frumos, fi-mi-ar deochiul ăsta chior,

că v-ați făcut erou dintr-un furuncul

crescut pe buca unui dictator.

Și-acum îi mîngîiați cu drag urmașii

în loc să dați în urma lui cu clor,

lingîndu-i cu smerenie chiar pașii

că v-a servit rahat cu tricolor.

De o s-ajung și eu la miezul nopții

un stîrv netrebnic, înfășat în steag,

ca fruct al unei tainice adopții

dată de maica morții în vileag,

știu de pe-acum rușinea ce mă paște

de-a fi slăvit de-un cîrd de farisei

orăcăind precum un cor de broaște

c-am fost cîndva la fel de laș ca ei,

un soi de bou ce se dădea centaur

legat pînă la urmă de un par

fiindcă-am jucat în Epoca de aur

în piesa regizată de-un cizmar,

drept care mîndra gardă de onoare

va trage vreo trei salve-n cimitir

de vor cădea băbuțele-n cărare

prinse-n flagrant de ștevie și știr.

Mircea Dinescu 

In memoriam! Magda Isanos (17 aprilie 1916 - 17 noiembrie 1944)

"Și-mi pare așa ciudat 

 că se mai poate găsi atâta vreme pentru ură,

 când viața e de-abia o picătură 

 între minutul acesta care bate și celălalt.

 Și-mi pare neînțeles și trist

 că nu privim la cer mai des,

 că nu culegem flori și nu zâmbim,

 noi, care așa de repede murim..."

  

  A fost o avocată de succes, un vlăstar tânăr al poeziei românești, prozatoare și publicistă română, pe nedrept – mult prea puţin citită în zilele noastre. Este un nume care nu se aude la orele de limba română, nici nu figurează la segmentul "lecturi obligatorii." Din păcate, puțini sunt cei care măcar o dată au citit versurile ei. A fost căsătorită cu nu mai puțin cunoscutul scriitor și traducător, Eusebiu Camilar, cu care a avut o fiică, Elisabeta, cunoscută scriitoare, eseistă și poetă contemporană."

 (sursa: internet)

Businessul se face cu oameni

Angajator (A): Bună ziua! Caut un om bun. Serios, harnic, loial, cu experiență de 10 ani în domeniu, două facultăți, certificări internaționale, permis categoria B, să știe și un pic de contabilitate, și engleză fluent, și să se descurce și cu social media. Și să fie flexibil la program.

Recrutor (R): Minunat. Și bugetul?

A: 4.000 de lei net. Poate 4.200 dacă e cu adevărat bun.

R: (respiră adânc) Deci... vreți un om cu CV de CEO, la salariul unui stagiar entuziast.

A: Nu exagerați. Eu am început de jos și m-am descurcat!

R: Când ați început dumneavoastră, chiria costa cât o pizza. Acum pizza costă cât chiria. Piața s-a mai schimbat între timp.

A: Dar de ce cer candidații atâția bani? Ce și-au închipuit?

R: Că vor să mănânce. Zilnic. Concept revoluționar, știu.

A: Pe vremea mea nu te gândeai la bani, te gândeai la stabilitate!

R: Pe vremea dumneavoastră stabilitatea venea cu banii. Acum candidații primesc stabilitate emoțională doar de la terapeut pe care și-l permit exact dacă sunt plătiți decent.

A: Dar eu ofer altceva: experiență, echipă frumoasă, atmosferă de familie!

R: (își notează ceva) "Atmosferă de familie" e cel mai înfricoșător lucru pe care-l poți scrie într-un anunț de job. Candidații citesc asta și înțeleg: ore suplimentare neplătite, șef care sună duminica și nimeni nu are voie să spună nu.

A: Exagerați!

R: Am numărat azi 47 de anunțuri cu "familie". Zero cu "ore suplimentare plătite". Coincidență, sigur.

A: Bine, dar de ce nu răspund la telefon după interviu? Dispar pur și simplu!

R: A, fenomenul "ghosting". Știți de unde l-au învățat candidații?

A: De unde?

R: De la angajatori care îi chemau la 3 runde de interviuri, îi țineau 6 săptămâni în așteptare și apoi... liniște. Niciun email, niciun telefon. "Am mers pe un alt profil." Trimis la 23:47.

A: (tăcere)

R: Exact.

A: Dar generația asta nouă e leneșă! Nu vor să muncească!

R: Vor să muncească. Nu vor să sacrifice sănătatea mintală pentru un salariu care nu acoperă inflația. Există o diferență. Una pe care HR-ul o știe de ani de zile și pe care o parte din angajatori refuză să o audă.

A: Psihologie, sănătate mintală... pe vremea mea nu existau astea!

R: Existau. Se numeau "ulcer", "infarct la 50 de ani" și "n-am fost niciodată acasă când copiii erau mici". Le recunoașteți?

A: (pauză lungă)...Continuați.

R: Un candidat bun, în 2026, are în medie 3-4 oferte pe masă simultan. Îl sunați, vă ascultă politicos, închide telefonul și alege pe cel care i-a răspuns la întrebări fără să se strâmbe, i-a spus salariul din primul minut și nu i-a cerut să "demonstreze că e serios" lucrând o săptămână gratis ca "probă de foc".

A: Păi și eu ce fac acum?

R: Simplu. Plătiți omul pentru ce face. Respectați-i timpul. Nu sunați după program decât dacă arde ceva cu adevărat. Și când spuneți "echipă", asigurați-vă că e o echipă, nu o persoană care face treaba a patru.

A: Asta... costă.

R: Da. Știți ce costă mai mult? Să recrutați, să angajați, să instruiți un om și să-l pierdeți în 3 luni pentru că l-a sunat concurența cu 500 de euro în plus și un pic de respect.

A: (după o pauză) Când puteți să-mi trimiteți candidați?

Recrutor: (zâmbind) Când îmi trimiteți un anunț cu salariu real și fără "familie".

Businessul se face cu oameni. Oamenii nu sunt o resursă. Sunt motivul pentru care businessul există.

Untul de migdale de la Sundaybites

Am descoperit recent un produs 100% natural, din migdale coapte, rumenite şi măcinate. Acesta nu conține adaos de zahăr, sare, emulsificatori, stabilizatori, conservanți ori alte uleiuri sau grăsimi hidrogenate.

Untul de migdale de la Sundaybites este un ingredient versatil, ideal pentru micul dejun, deserturi sănătoase sau gustări rapide. Poate fi folosit în smoothie-uri cremoase, negrese (brownies) fără făină, fursecuri rapide sau întins pe pâine prăjită cu fructe. Este o sursă bogată de grăsimi sănătoase și oferă o textură fină preparatelor.

Exista pe internet o mulţime idei de reţete cu unt de migdale:

Smoothie Energizant: 

Blenduiți o banană, o mână de fructe de pădure (zmeură, căpșuni), o lingură de unt de migdale, apă sau lapte vegetal și puțin sirop de arțar pentru un mic dejun rapid.

Negresă (Brownie) cu Unt de Migdale: 

Mixați ouă cu miere, adăugați unt de migdale, cacao, puțină vanilie și bicarbonat de sodiu. Coaceți la160∘ 𝐶 timp de 20-25 minute pentru un desert dens și ciocolatos.

Cookies Rapizi (fără făină): 

Amestecați unt de migdale cu un ou, zahăr de cocos (sau alt îndulcitor), vanilie și bicarbonat. Adăugați ciocolată neagră și coaceți timp de 12 minute la 180∘𝐶.

Toast cu Unt de Migdale și Fructe: 

Întindeți unt de migdale pe o felie de pâine integrală prăjită și adăugați felii de banane, semințe de chia sau fructe de pădure deasupra.

Sos pentru Salate/Paste: 

Amestecați unt de migdale cu suc de lămâie, usturoi, puțină apă caldă și ierburi aromatice pentru a crea un sos cremos, ideal pentru salate verzi sau paste.

Eu nu am avut timp suficient pentru e testa toate aceste idei însă am consumat acest produs la micul dejun întins pe o felie de pâine cu seminţe prăjită şi pot afirma că este un produs suficient de consistent.

Mi-am propus să testez zilele acestea untul de migdale în clătite după care va voi relata noua mea experienţă.

Poftă bună!