Opinii

duminică, 13 iulie 2025

Legile lui Murphy despre bărbați:



Bărbații frumoși nu sunt de treabă.
o  Bărbații de treabă sunt urâți.
o  Bărbații frumoși și de treabă sunt homosexuali.
o  Bărbații care sunt frumoși, de treabă și heterosexuali sunt însurați.

o  Bărbații care nu sunt chiar atât de frumoși, însă sunt de treabă, nu au bani.
o  Bărbații care nu sunt atat de frumoși, însă sunt de treabă și au și bani cred că ești interesată  doar de banii lor.
o  Bărbații frumoși, care nu au bani, sunt interesați doar de banii tăi.
o  Bărbații frumoși, oarecum heterosexuali, nu chiar ‘de treabă' nu consideră că ești suficient de frumoasă.
o  Bărbații care cred că ești frumoasă, sunt heterosexuali, au bani și sunt cât de cât frumoși,  sunt lași.
o  Bărbații care sunt heterosexuali, cât de cât frumoși, cât de cât ‘de treabă' și au și cât de cât bani, sunt timizi și nu fac niciodată primul pas.
o  Bărbații care nu fac niciodată primul pas își  pierd în mod automat interesul față de o femeie atunci când aceasta preia inițiativa și face ea primul pas.
o  Bărbații sunt ca și autobuzele. Într-un sfârșit, va apărea unul la orizont.
o  Toți bărbații buni sunt luați. Daca un bărbat ok nu este luat, trebuie să existe un motiv. 

o  O femeie nu uită niciodată bărbații pe care i-ar fi putut avea. Bărbatul nu uită niciodată femeile pe care nu le-a putut avea.
o  Femeia are nevoie de 2 luni ca să-și cunoască bărbatul. Un bărbat are nevoie de 2 vieți să-și cunoască femeia.
o  Femeia face un bărbat din fiul său în 20 de ani, în timp ce altă femeie vine și îl prostește în 20 de secunde.

o  Bărbații conduc lumea, iar femeile îi conduc pe bărbați.
o  Cu fostul soț se aplică întotdeauna “până când moartea ne va despărți”.
o  Un bărbat nu va câștiga niciodată o ceartă pe care a început-o. Un bărbat nu va câștiga niciodată o cearta pe care nu a început-o.
o  Un bărbat poate fi fericit cu orice femeie, atâta timp cât nu o iubește.
o  Chiar și cel mai deștept bărbat a fost cel puțin o dată prostit de o femeie.
o  Dacă bărbatul crede că a câștigat o dispută, victoria este doar în mintea lui.
o  Bărbatul vânează femeia până când este prins de femeie.
o  Spune-i unui bărbat că sunt 300 de bilioane de stele în univers și te va crede. Spune-i aceluiași bărbat că o bancă are vopsea udă pe ea și va trebui să o atingă ca să se convingă.
o  Celibatul nu este ereditar.

 Sigur au fost scrise de o femeie și multiplicate de mai multe, dar și corectate de câțiva bărbați... 💁‍♀️
 (sursa: Internet)

luni, 7 iulie 2025

Despre liniște

"De vreo câteva zile, seara când deschid geamul să las puțina răcoare care există să pătrundă prin unghiurile casei, mă întâmpină ritmuri de manele la maxim, urlete sălbatice și un vacarm haotic pe care pot să-l descriu ca fiind trist. 

Mulți oameni fug de liniște, de natură. Să auzi o găină că picotește a somn. Să asculți cum vine briza prin niște frunze de viță de vie cățărată pe gard sau cum râd copii cu inocența lor veselă. 

Ritmurile date la maxim, vacarmul, urletele – toate pot fi forme de evadare. Din păcate, nu către ceva mai înalt sau mai liniștit, ci într-un zgomot care anesteziază conștiința. E ca și cum liniștea ar fi o amenințare, nu un refugiu. De-asta nici nu se mai pot conecta la condiția umană. Nu mai simt empatie, aproape că nu au emoții. Funcționează doar pe pilot automat. 

De ce fug oamenii de liniște?

Pentru unii, liniștea înseamnă confruntare: cu propriile gânduri, regrete, temeri sau goluri interioare. În vacarm nu mai trebuie să asculți ce spune sufletul. Iar dacă nu te-ai învățat să stai cu tine, liniștea poate deveni o oglindă greu de privit.

Zgomotul, în unele medii, e semn de viață, de validare.

Pentru unii oameni, să fie auziți înseamnă să existe. Poate nu li s-a dat vreodată spațiu real de exprimare, și acum o fac forțat, prin decibeli. Sau poate așa înțeleg să se bucure, pentru că alte forme de bucurie (cele mai fine, ca sunetul unei frunze în vânt sau un râs de copil) le sunt străine. 

Pentru că a învăța să apreciezi tăcerea și să respecți câmpul extins către alții, este nevoie să îl conștientizezi pe al tău. Iar ei, nu cred că se percep pe sine. Se percep ca un tot, ca o multitudine, ca o aparținătură. N-au identitate. Nu se cunosc în profunzime. 

A aprecia liniștea înseamnă prezență. O acuitate a timpului și o apreciere a timpului interior. 

🌿 Cum ne ajută liniștea?

1. Claritate mentală
Zgomotul constant (digital, urban, social) fragmentează atenția. Liniștea o reface. În liniște, gândurile capătă formă, sens, priorități. Lucrurile devin mai clare. Uneori, soluțiile apar doar când te oprești.

2. Vindecare emoțională
Liniștea permite simțirii să se manifeste. Poți procesa ce ai trăit, poți plânge, te poți elibera. Fără presiune, fără mască. Doar tu cu tine. E un spațiu de sinceritate profundă.

3. Reconectare cu natura și cu realitatea
Zgomotul ne ține „în cap”. Liniștea ne pune în contact cu aici și acum. Când e liniște, poți auzi vântul, o pasăre, foșnetul frunzelor. E o reconectare cu ritmurile firești ale lumii.

4. Crește creativitatea
Creierul are nevoie de pauze pentru a face legături profunde. În liniște, imaginația prinde rădăcini. De aceea, mulți artiști, gânditori și scriitori caută retragerea. Acolo se naște creația autentică.

5. Consolidarea sinelui
În zgomot, e ușor să te pierzi între opiniile altora. În liniște, capeți contur. Îți amintești cine ești, ce vrei, ce contează. Liniștea e o oglindă, dar și un adăpost.

Unii nu își dau seama pe moment, dar zgomotul, vacarmul la care se expun are consecințe grave de sănătate, pe termen lung. 

🧠 1. Stres și oboseală mentală
Zgomotul activează sistemul nervos simpatic (responsabil cu reacția „luptă sau fugi”). Când suntem expuși constant la sunete puternice sau haotice:

- crește cortizolul (hormonul stresului),

- ne simțim iritați, agitați, epuizați,

- apare dificultatea de concentrare și senzația că „nu mai poți gândi clar”.

❤️ 2. Probleme cardiovasculare
Da, zgomotul îți poate afecta inima. Studiile arată că:

- zgomotul peste 65 decibeli, mai ales noaptea, crește riscul de hipertensiune,

- tulburările de somn cauzate de zgomot pot duce la aritmii, atac de cord sau accident vascular cerebral.

😵 3. Tulburări de somn
Zgomotele nocturne (inclusiv cele „obișnuite”, cum ar fi motoare, petreceri, alarme) pot:

- întrerupe ciclurile de somn profund,

- induce insomnie,

- scădea calitatea somnului, chiar dacă nu ne trezim complet.

🛌 Un somn perturbat constant = un organism în dezechilibru permanent.

🤯 4. Iritabilitate și tulburări psihice
Zgomotul cronic este legat de:

- anxietate crescută,

- tulburări de dispoziție,

- sentimentul că „ești sufocat” sau nu ai control asupra mediului tău.

În zonele urbane foarte zgomotoase, ratele de depresie și burnout sunt mai mari.

👥 5. Degradarea relațiilor sociale
Zgomotul afectează comunicarea. Te face să ridici vocea, să repeți, să te enervezi. În spații locative, cum sunt blocurile, poate provoca conflicte de cartier, înstrăinare, sau chiar ură acumulată. 

👶 6. Impact asupra copiilor
La copii, zgomotul afectează:

- dezvoltarea limbajului,

- capacitatea de a învăța,

- echilibrul emoțional.

Un copil care crește într-un mediu zgomotos constant e mai predispus la agitație, lipsă de concentrare și comportamente impulsive.

😔 Concluzie: zgomotul nu e doar un disconfort. E o formă de agresiune invizibilă. 
Ne răpește liniștea, sănătatea și, uneori, umanitatea. De aceea, a învăța să-l evităm sau să-l reducem în viața noastră e un act de grijă personală profundă. Și de respect față de ceilalți."

Preluat

miercuri, 2 iulie 2025

De la alții

Morgan Freeman a spus:
„Vine o zi în care nu mai vrei să demonstrezi nimic nimănui. Nu pentru că ai renunțat. Ci pentru că ai crescut. Ai obosit să explici, să justifici, să te micșorezi ca să încapi în viețile altora. Ai obosit să aștepți mesaje care nu vin, scuze care nu apar, oameni care nu știu să iubească.

Adevărul e simplu: nu toți te vor înțelege. Nu toți vor rămâne. Nu toți te vor trata așa cum meriți. Dar nici nu trebuie. Pentru că vine un moment în care alegi pacea. Alegi să nu mai răspunzi. Să nu mai reacționezi. Să nu te mai cobori în furtunile altora.

Pentru că, uneori, cel mai matur răspuns este liniștea. Cel mai puternic gest este plecarea. Și cea mai mare dovadă de iubire de sine este să nu te mai pui pe ultimul loc.

Nu e egoism. E vindecare. E curajul de a te alege. De a-ți reconstrui sufletul fără aprobarea nimănui. De a merge înainte, chiar și singur, dar cu demnitate.

Și când faci asta… viața începe să se reașeze. Pentru că omul obișnuit nu cere explicații. Ei te văd. Te simt. Te respectă. Fără să-i rogi.”