Dacă vă simţiţi stresaţi, obosiţi, nemulţumiţi sau plictisiţi de programele tv submediocre o soluţie de a scăpa măcar câteva ore de acestea este vizionarea unui spectacol de operă.
Sunt un mai vechi iubitor al muzicii de opera şi mă bucur foarte mult atunci când de câţiva ani văd sala de spectacole plină de oameni care aleg această alternativă pentru a-şi petrece seara de sâmbătă.
Sâmbăta trecută am avut parte de un asemenea spectacol minunat susţinut de Opera Română Craiova pe scena Cercului Militar şi anume Bărbierul din Sevilla, o operă bufă în trei acte de Gioachino Rossini, pe un libret de Cesare Sterbini, după piesă cu acelaşi titlu de Pierre Augustin Beaumarchais.
Acţiunea operei se petrece la Sevilla, în secolul XVIII.
ACTUL I
La adăpostul întunericului, contele Almaviva, acompaniat de câţiva instrumentişti cântă o serenadă sub fereastra unei case. Nimeni nu răspunde. Dezamăgit contele plăteşte muzicanţii care se retrag în dezordine. Se ivesc zorile şi o dată cu ele îşi începe munca şi veselul Figaro, bărbier, spiţer, muzicant şi poet, îndrăgit de întreg oraşul (cavatina). Cerându-i ajutor, Almaviva îi povesteşte când şi unde s-a îndrăgostit de frumoasă Rosina la care însă, din cauza unui bătrân tutore care o păzeşte cu străşnicie, nu poate ajunge. Uşa balconului se deschide şi Rosina reuşeşte să-i trimită contelui un bilet. Îngrijorat de purtarea fetei, tutorele, doctorul Bartolo, pleacă spre maestrul de muzică Basilio pe care l-a angajat să pregătească nunta să cu Rosina. La îndemnul lui Figaro şi acompaniat de acesta la chitară, Almaviva îi mai cântă Rosinei o serenadă prin care îi spune că numele său este „Lindoro”, că o iubeşte cu patimă şi că o vrea de soţie. Pentru a înlesni întâlnirea celor doi tineri, Figaro întocmeşte un plan dibaci. Contele va îmbrăca uniforma de militar, se va preface beat şi va bate la uşa casei doctorului Bartolo cu un bilet de încartiruire.
ACTUL II
În casă, Rosina îl aşteaptă pe Figaro dornică să trimită cu ajutorul bărbierului un alt bilet celui care i s-a prezentat sub numele de Lindoro (arie). Figaro apare, dar este nevoit să se ascundă auzind glasul doctorului care se reîntoarce însoţit de DonBasilio. Acesta din urmă îl informează pe bătrân că Almaviva a sosit în oraş. DonBasilio încearcă să-l determine pe Bartolo să folosească împotriva oaspetelui nedorit arta calomniei (arie). Prinzând un moment prielnic, Figaro o asigură pe Rosina de sinceritatea sentimentelor lui Lindoro (duet). Observând că i s-a umblat pe masa de lucru, că lipseşte o foaie de hârtie şi că totul este murdar de cerneală – ca şi degetulRosinei – Bartolo este iritat că fără ştirea lui, tânăra a scris un bilet. Furios el ameninţă că va înăspri mai mult supravegherea şi izolarea pupilei sale (arie).
Se aud bătăi în uşă. Servitoarea Bertha deschide, iar în casă pătrunde un ofiţer furios care, clătinându-se pe picioare şi mirosind puternic a băutură, cere doctorului găzduire. Bartolo încearcă să-l alunge, cearta izbucneşte, iar vacarmul atrage gărzile. Dezvăluind ofiţerului din gardă adevărata să identitate, contele Almaviva, „soldatul beat” care a provocat întreg scandalul este lăsat în libertate spre stupoarea celor prezenţi (cvintet şi final).
ACTUL III
Contele Almaviva face o nouă încercare de a pătrunde în casa doctorului Bartolo pentru a vorbi cu Rosina. De astă dată el vine travestit în profesor de muzică, elev al lui Don Basilio, „trimis” să ţină lecţia cu Rosina în locul acestuia, chipurile, bolnav (duet). Intrigat şi bănuitor Bartolo asistă la lecţie (aria Rosinei). Soseşte Figaro care salvează situaţia. Dar, lucrurile se complică prin apariţia lui Don Basilio. El este însă repede redus la tăcere după ce primeşte o pungă plină cu galbeni (cvintet). În timp ce Figaro îl bărbiereşte pe Bartolo, Almaviva are, în sfârşit prilejul de a schimba câteva cuvinte cu Rosina care răspunde din toată inima dragostei sale şi acceptă să-i fie soţie. Dându-şi seama că a fost înşelat, Bartolo îi dă afară pe cei doi intruşi hotărându-se să cheme notarul, chiar în acea seară, pentru căsătoria lui cu Rosina. Bertha, guvernanta, se arată foarte nemulţumită de intenţiile bătrânului stăpân (arie). Uzând de o scrisoare pe care însuşi contele i-o dăduse lui Bartolo, doctorul reuşeşte să o convingă pe Rosina că bărbierul şi presupusul „Lindoro” vor să o înşele şi să o dea de soţie unui anume conte Almaviva. Dezamăgită şi nefericită, tânăra îi dezvăluie tutorelui ei că este gata să fugă, prin uşa balconului chiar în acea noapte. Speriat, Bartolo pleacă în grabă să ceară ajutor gărzilor. Este deja întuneric şi furtuna izbucneşte. Conform planului, Almaviva şi Figaro pătrund în casă la miezul nopţii, folosind o scară sprijinită de balcon. Rosina îi aşteaptă pentru a le face amare reproşuri. Uimirea şi bucuria ei însă nu mai cunosc margini când descoperă sub mantia lui „Lindoro” pe însuşi contele Almaviva care, în genunchi, îi oferă dragostea, averea şi numele lui (terţet). Basilio, conform înţelegerii cu Bartolo, soseşte însoţit de notar. Mituit de astă dată cu un inel de aur, el consimte să fie martor la căsătoria contelui cu Rosina. Lui Bartolo, care soseşte prea târziu, nu-i rămâne altceva de făcut decât să se consoleze cu gândul că Almaviva a renunţat la zestrea Rosinei.
(Grigore Constantinescu şi Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
Ana Buga şi Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002)
Au participat la realizarea acestui spectacol următorii:
Regia artistică: Arabela Tănase
Scenografia: Răsvan Drăgănescu
Conducere muzicală: Codruţ Bârsan (SUA)
Concert-maestru: Dan Bozgan
Maestru de cor: Lelia Candoi
Pregătire muzicală: Corina Stănescu, Maria Cristina Stan
Sufleur: Viorica Tomuş
Regia tehnică: Mihaela Grama
Sonorizarea: Sorin Tican
Maestru de lumini: Roberto Bujor
Machiaj/coafură: Ioana Boicea, Andra Stanciu
Distribuția:
Contele Almaviva – Florin Ormenişan
Bartolo – Ioan Cherata
Rosina – Valeria Tornatore (Italia)
Figaro – Ștefan Ignat (Bucureşti)
Don Basilio – Dinu Iancu Sălăjanu (Sălaj)
Marcellina (Berta) – Noemi Modra
Fiorello – Romulus Nicolae Cucu
Ofițerul – Dragoș Drăniceanu
Ambrogio – Daniel Cornescu
Notar – Mihai Ciortan
A acompaniat la clavecin: Corina Stănescu
Orchestra şi Corul de bărbaţi al Operei Române Craiova
Ce a oferit în mod inedit spectatorilor craioveni acest spectacol?
Evident o surpriză pentru mulţi iubitori de muzica a fost prezenta cunoscutului cântăreţ de muzica populara Dinu Iancu Sălăjanu, care a apărut într-un spectacol de opera după aproximativ 20 de ani în rolul lui Don Basilio.
Artistul a acceptat invitaţia conducerii Operei Române Craiova cu mare bucurie şi s-a descurcat de minune în rolul jucat, fiind a doua oară când joacă într-un spectacol de operă.
Dinu Iancu Sălăjanu, care este un mare iubitor de opera, şi-a propus să facă parte din acest spectacol şi să fie şi unul dintre cei mai buni, fapt pe care cei care au urmărit spectacolul l-au şi remarcat.
Ştefan Ignat ne-a dezvăluit o alta ipostaza fata de cele cu care ne-am obişnuit în spectacolele în care acesta joaca, interpretând foarte amuzant rolul lui Figaro. Urmărindu-l cu foarte mare atenţie atunci când stârnea hohote de râs în sala Cercului Militar am observat multe similitudini între mimica şi jocul de scena al acestuia şi modul în care juca pe vremuri regretatul actor Dem Rădulescu.
De remarcat a fost comicul Daniel Cornescu, baritonul Ioan Cherata, tenorul Bogdan Olaru şi sopranele Noemi Modra sau invitata Valeria Tornatore.
Simpaticul tenor Florin Ormenişan la fel de amuzant ca şi ceilalţi însă nu s-a prea auzit, vocea acestuia fiind acoperită de cor sau orchestra.
Câteva imagini din spectacol puteţi vedea aici şi ca de obicei câteva imagini de la final cu reacţia publicului prezent prezent în sală.
Fără îndoială echipa Operei Române Craiova şi invitaţii acesteia s-au străduit şi au reuşit să producă un spectacol minunat iar spectatorii care au fost curioşi să îl vadă în mod cert îşi vor dori să mai revină în sala Cercului Militar.
Sunt un mai vechi iubitor al muzicii de opera şi mă bucur foarte mult atunci când de câţiva ani văd sala de spectacole plină de oameni care aleg această alternativă pentru a-şi petrece seara de sâmbătă.
Sâmbăta trecută am avut parte de un asemenea spectacol minunat susţinut de Opera Română Craiova pe scena Cercului Militar şi anume Bărbierul din Sevilla, o operă bufă în trei acte de Gioachino Rossini, pe un libret de Cesare Sterbini, după piesă cu acelaşi titlu de Pierre Augustin Beaumarchais.
Acţiunea operei se petrece la Sevilla, în secolul XVIII.
ACTUL I
La adăpostul întunericului, contele Almaviva, acompaniat de câţiva instrumentişti cântă o serenadă sub fereastra unei case. Nimeni nu răspunde. Dezamăgit contele plăteşte muzicanţii care se retrag în dezordine. Se ivesc zorile şi o dată cu ele îşi începe munca şi veselul Figaro, bărbier, spiţer, muzicant şi poet, îndrăgit de întreg oraşul (cavatina). Cerându-i ajutor, Almaviva îi povesteşte când şi unde s-a îndrăgostit de frumoasă Rosina la care însă, din cauza unui bătrân tutore care o păzeşte cu străşnicie, nu poate ajunge. Uşa balconului se deschide şi Rosina reuşeşte să-i trimită contelui un bilet. Îngrijorat de purtarea fetei, tutorele, doctorul Bartolo, pleacă spre maestrul de muzică Basilio pe care l-a angajat să pregătească nunta să cu Rosina. La îndemnul lui Figaro şi acompaniat de acesta la chitară, Almaviva îi mai cântă Rosinei o serenadă prin care îi spune că numele său este „Lindoro”, că o iubeşte cu patimă şi că o vrea de soţie. Pentru a înlesni întâlnirea celor doi tineri, Figaro întocmeşte un plan dibaci. Contele va îmbrăca uniforma de militar, se va preface beat şi va bate la uşa casei doctorului Bartolo cu un bilet de încartiruire.
ACTUL II
În casă, Rosina îl aşteaptă pe Figaro dornică să trimită cu ajutorul bărbierului un alt bilet celui care i s-a prezentat sub numele de Lindoro (arie). Figaro apare, dar este nevoit să se ascundă auzind glasul doctorului care se reîntoarce însoţit de DonBasilio. Acesta din urmă îl informează pe bătrân că Almaviva a sosit în oraş. DonBasilio încearcă să-l determine pe Bartolo să folosească împotriva oaspetelui nedorit arta calomniei (arie). Prinzând un moment prielnic, Figaro o asigură pe Rosina de sinceritatea sentimentelor lui Lindoro (duet). Observând că i s-a umblat pe masa de lucru, că lipseşte o foaie de hârtie şi că totul este murdar de cerneală – ca şi degetulRosinei – Bartolo este iritat că fără ştirea lui, tânăra a scris un bilet. Furios el ameninţă că va înăspri mai mult supravegherea şi izolarea pupilei sale (arie).
Se aud bătăi în uşă. Servitoarea Bertha deschide, iar în casă pătrunde un ofiţer furios care, clătinându-se pe picioare şi mirosind puternic a băutură, cere doctorului găzduire. Bartolo încearcă să-l alunge, cearta izbucneşte, iar vacarmul atrage gărzile. Dezvăluind ofiţerului din gardă adevărata să identitate, contele Almaviva, „soldatul beat” care a provocat întreg scandalul este lăsat în libertate spre stupoarea celor prezenţi (cvintet şi final).
ACTUL III
Contele Almaviva face o nouă încercare de a pătrunde în casa doctorului Bartolo pentru a vorbi cu Rosina. De astă dată el vine travestit în profesor de muzică, elev al lui Don Basilio, „trimis” să ţină lecţia cu Rosina în locul acestuia, chipurile, bolnav (duet). Intrigat şi bănuitor Bartolo asistă la lecţie (aria Rosinei). Soseşte Figaro care salvează situaţia. Dar, lucrurile se complică prin apariţia lui Don Basilio. El este însă repede redus la tăcere după ce primeşte o pungă plină cu galbeni (cvintet). În timp ce Figaro îl bărbiereşte pe Bartolo, Almaviva are, în sfârşit prilejul de a schimba câteva cuvinte cu Rosina care răspunde din toată inima dragostei sale şi acceptă să-i fie soţie. Dându-şi seama că a fost înşelat, Bartolo îi dă afară pe cei doi intruşi hotărându-se să cheme notarul, chiar în acea seară, pentru căsătoria lui cu Rosina. Bertha, guvernanta, se arată foarte nemulţumită de intenţiile bătrânului stăpân (arie). Uzând de o scrisoare pe care însuşi contele i-o dăduse lui Bartolo, doctorul reuşeşte să o convingă pe Rosina că bărbierul şi presupusul „Lindoro” vor să o înşele şi să o dea de soţie unui anume conte Almaviva. Dezamăgită şi nefericită, tânăra îi dezvăluie tutorelui ei că este gata să fugă, prin uşa balconului chiar în acea noapte. Speriat, Bartolo pleacă în grabă să ceară ajutor gărzilor. Este deja întuneric şi furtuna izbucneşte. Conform planului, Almaviva şi Figaro pătrund în casă la miezul nopţii, folosind o scară sprijinită de balcon. Rosina îi aşteaptă pentru a le face amare reproşuri. Uimirea şi bucuria ei însă nu mai cunosc margini când descoperă sub mantia lui „Lindoro” pe însuşi contele Almaviva care, în genunchi, îi oferă dragostea, averea şi numele lui (terţet). Basilio, conform înţelegerii cu Bartolo, soseşte însoţit de notar. Mituit de astă dată cu un inel de aur, el consimte să fie martor la căsătoria contelui cu Rosina. Lui Bartolo, care soseşte prea târziu, nu-i rămâne altceva de făcut decât să se consoleze cu gândul că Almaviva a renunţat la zestrea Rosinei.
(Grigore Constantinescu şi Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
Ana Buga şi Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002)
Au participat la realizarea acestui spectacol următorii:
Regia artistică: Arabela Tănase
Scenografia: Răsvan Drăgănescu
Conducere muzicală: Codruţ Bârsan (SUA)
Concert-maestru: Dan Bozgan
Maestru de cor: Lelia Candoi
Pregătire muzicală: Corina Stănescu, Maria Cristina Stan
Sufleur: Viorica Tomuş
Regia tehnică: Mihaela Grama
Sonorizarea: Sorin Tican
Maestru de lumini: Roberto Bujor
Machiaj/coafură: Ioana Boicea, Andra Stanciu
Distribuția:
Contele Almaviva – Florin Ormenişan
Bartolo – Ioan Cherata
Rosina – Valeria Tornatore (Italia)
Figaro – Ștefan Ignat (Bucureşti)
Don Basilio – Dinu Iancu Sălăjanu (Sălaj)
Marcellina (Berta) – Noemi Modra
Fiorello – Romulus Nicolae Cucu
Ofițerul – Dragoș Drăniceanu
Ambrogio – Daniel Cornescu
Notar – Mihai Ciortan
A acompaniat la clavecin: Corina Stănescu
Orchestra şi Corul de bărbaţi al Operei Române Craiova
Ce a oferit în mod inedit spectatorilor craioveni acest spectacol?
Evident o surpriză pentru mulţi iubitori de muzica a fost prezenta cunoscutului cântăreţ de muzica populara Dinu Iancu Sălăjanu, care a apărut într-un spectacol de opera după aproximativ 20 de ani în rolul lui Don Basilio.
Artistul a acceptat invitaţia conducerii Operei Române Craiova cu mare bucurie şi s-a descurcat de minune în rolul jucat, fiind a doua oară când joacă într-un spectacol de operă.
Dinu Iancu Sălăjanu, care este un mare iubitor de opera, şi-a propus să facă parte din acest spectacol şi să fie şi unul dintre cei mai buni, fapt pe care cei care au urmărit spectacolul l-au şi remarcat.
Ştefan Ignat ne-a dezvăluit o alta ipostaza fata de cele cu care ne-am obişnuit în spectacolele în care acesta joaca, interpretând foarte amuzant rolul lui Figaro. Urmărindu-l cu foarte mare atenţie atunci când stârnea hohote de râs în sala Cercului Militar am observat multe similitudini între mimica şi jocul de scena al acestuia şi modul în care juca pe vremuri regretatul actor Dem Rădulescu.
De remarcat a fost comicul Daniel Cornescu, baritonul Ioan Cherata, tenorul Bogdan Olaru şi sopranele Noemi Modra sau invitata Valeria Tornatore.
Simpaticul tenor Florin Ormenişan la fel de amuzant ca şi ceilalţi însă nu s-a prea auzit, vocea acestuia fiind acoperită de cor sau orchestra.
Câteva imagini din spectacol puteţi vedea aici şi ca de obicei câteva imagini de la final cu reacţia publicului prezent prezent în sală.
Fără îndoială echipa Operei Române Craiova şi invitaţii acesteia s-au străduit şi au reuşit să producă un spectacol minunat iar spectatorii care au fost curioşi să îl vadă în mod cert îşi vor dori să mai revină în sala Cercului Militar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu