Un prieten a postat o poveste tristă, o poveste pe care o ştim fiecare dintre noi, o trăim zilnic, mai mult sau mai puţin şi fiecare dintre noi are ceva de învăţat din ea.
Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului. Era ora amiezii iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! I-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! A insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! A răspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atenţie un moment după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! A continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. A venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi ce am vrut să spun? A continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, crimele, tragediile, URECHEA CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU se formează pe tot ce este urât, rău. Ni se impregnează FRICĂ.
Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM.
UITE AŞA: ascultăm aşa zisele informaţii, după care spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni, etc.
Între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi nu le auzim.
Pentru că oamenilor le este mai simplu să decidă cum să nu facă ceva, decât să se gândească cum să facă ceva, sau e mai uşor să stea cu telecomanda în mână decât să iasă la o plimbare sau un spectacol frumos.
Pentru că păstrăm haine şi alte obiecte pentru ocazii speciale şi nu ţinem cont de faptul că fiecare zi este o zi specială.
Pentru că mulţi oameni au uitat să mai citească o carte bună.
Pentru că viaţa este un cadou primit şi fiecare zi în care vedem soarele, iarbă, pomii şi stelele este un dar binecuvântat.
Pentru că o amică mi-a zis cândva că ea nu are nicio legătură cu natura iar la terase, în parcuri sau la nunţi oamenii butonează telefoanele şi tabletele în loc să stea de vorbă şi să danseze, să alerge şi să se bucure de frumuseţile din jurul nostru.
Şi uite aşa am creat omul nou!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu