Arabu a inchiriat Pensiunea Oprisan de la Crisan ....
Aceasta pensiune este o afacere de familie a doi frati inimosi. Florin si Adrian, fiind situata in localitatea Crisan, in buricul Deltei Dunarii.
Arabu a stat aici, fiind un pescar impatimit, i-a placut locul, gazdele si s-a gandit sa ne aduca cateva zile in Delta, pentru a petrece momente frumoasa impreuna cu ceilalti colegi care au acceptat invitatia, pentru a admira pisajele inegalabile ale acestui loc de vis si a degusta delicioasele preparate din peste facute de oamenii din zona.
Este un sacrilegiu sa vii in acest loc de vis si sa mananci altceva decat peste.
Nimeni nu prepara pestele mai bine decat localnicii din Delta, cultura locului acesta inseamna pescuit si preparate din peste, indiferent unde te invarti in zona, dai peste pescari, undite, plase si alte scule necesare practicarii acestei ocupatii stravechi.
Satul Crisan se gaseste la circa 50 de km de orasul Tulcea, si are o lungime de 7 km.
Este asezat pe malul Dunarii, fiind inconjurat de apa.
Localnicii se ocupa cu pescuitul si mai nou cu agroturismul.
In acest sat, pasionatii de pescuit si nu numai, gasesc locuri de cazare cu conditii foarte bune, ghizi localnici si barci, putand petrece cateva zile minunate in peisajul mirific al Deltei, cu sau fara undita in mana.
Pensiunea Oprisan, are 6 camere si un apartament, dotate cu bai, televizor, incalzire centrala, wireless, iar 4 camere si apartamentul sunt utilate cu aer conditionat.
In sala de mese, se pot servi delicioase preparate din peste cum ar fi, ciorba de peste, saramura, peste prajit, plachie sau chiftele de peste dar si preparate din pui, vita sau porc.
La cerere, gazdele prepara orice fel de mancare.
De asemenea gazdele avand barci proprii, pot organiza excursii la cerere si partide de pescuit.
Buni cunoscatori ai Deltei, asigura transport si sunt ghizi exceptionali.
M-am cazat in apartament,la etajul 1, impreuna cu Grecul si cu Mihaita.
Eu stau singur in camera, cei 2 in cealalta camera.
Cu toti sforaim; la noapte vom da concert Acapella , pe trei voci, eu bariton , Grecu tenor si Mihaita contratenor.
Intrarea libera!
Avem tv in fiecare camera, aer conditionat si o baie dotata cu boiler electric, dus, chiuveta si wc.
"Grecule, aveti grija la noapte ce faceti, cu Mihaita in pat, poate ai cine stie ce ganduri!"
"Ce-i Homer, ti-e ciuda?", rade Mihaita cu gura pana la urechi.
Coboram in sala de mese, gazdele ne servesc o delicioasa ciorba de peste.
Eu sunt un mare amator si cunoscator de mancaruri din peste, mama mea este nascuta intr-un sat, pe malul Prutului si cum vacantele le petreceam la bunici, acolo alimentul de baza al satenilor era pestele, laptele, ouale si branza.
De ce este aici ciorba de peste atat de buna?
Deoarece nu se face dintr-un singur fel de peste, ci aruncand in ciorba pui somn, crap, novac, biban si caras este evident ca nu poate iesi decat un deliciu.
Cunoscatorii fierb mai intai peste mic, care se scoate apoi din zeama, se adauga la final bucatile mari care se fierb si se servesc in ciorba.
"Cine vrea o palinca de casa?", intreaba cu o voce ca un tunet, Soleil.
"Cine vrea o palinca de casa?,Cine vrea o palinca de casa?Cine vrea o palinca de casa?"-raspunde ecoul...
"Este facuta de tine?", il intreb..."Da, sigur, iti torn un pahar?"..."Hai noroc!"..."Sa traim!"
Bunicul a adus si el o sticla de tuica de casa, la fel si Arabu, a adus cativa litri de palinca galbena...
Ne incalzim...la un laptop aflat la bar, gazda ne pune muzica...
Grecu sta cu sapca lui de capitan de vapor pe ceafa, are ochii rosii si tot repeta:
"Sa fim uniti!Sa fim uniti!"
Vorbele astea au ramas in sufletul nostru de la o intalnire a noastra din anul 2008 de la Belis, in inima Apusenilor.
Frumoase vorbe, frumoase intentii....
Depanam amintiri, in boxe se aude muzica anilor '80.
"Mai vrea cineva ciorba?", intreaba gazda...
"Nu, multumim!"
Ni se serveste peste prajit, cu mamaliguta si mujdei....pe niste platoturi mari.
Avem in meniu, somn si caras.
Somnul este delicios, carasul are carnea mai dulce insa si oase mai multe, in sala de mese este liniste, se aude numai muzica si zgomotul produs de noi infulecand pofticiosi pestele.
Toata lumea cere supliment.
Ambele feluri de mancare au fost pregatite foarte bine si portiile indestulatoare, cum se zice...cu burta.
Corleone aduce niste vin alb.
"Cine vrea vin?"
Toata lumea..."Mama ce vin bun!", "Bai baiatule, de unde ai adus vinul asta?"..."N-am mai baut asa vin, de mult!"
Ciocnim si Arabu da muzica mai tare.
Pune niste hore cantate de raposatul Liviu Vasilica.
"Dumnezeu sa-l ierte ca a cantat tare frumos!", zicea soacra-mea cand traia.
Ii placea mult muzica populara, stia toti cantaretii, ii placeau copiii, hainele, florile.
Numai pe mine nu ma placea....asa sunt soacrele cred.
Gazdele ne servesc cu o prajitura de casa.
Este foarte buna, merge la fix dupa mujdeiul ala.
"Bai nene, aici sigur ne ingrasam!", afirma cu gura plina Soleil, plin de zahar pudra pe varful nasului.
Arabu danseaza muzica greceasca immpreuna cu Grecu.
Grecu se pricepe, Arabu ii tine doar isonul.
Grecu canta tare, toti tin ritmul din palme..
Palamákia palamákia
éxo̱ ntértia kai farmákia,
éxo̱ ntértia kai farmákia
palamákia palamákia.
Arabu pune sa cante in boxe la maxim, melodia din filmul Zorba Grecul, sirtaki, compusa de Mikis Teodorakis in anul 1964, special pentru acest film.
Grecu este transpus, de frumusetea muzicii, a versurilor, danseaza pierdut, in lumea lui de grec, care isi respecta originile si traditiile.
Este o adunare cosmopolita, un grec, un ucrainean, moldoveni, olteni, regateni, ne iubim, ne distram impreuna, ne simtit foarte bine impreuna.
La final Grecu sparge un pahar.
Il ia cu dintii de pe podea, plin cu vin, fara sa se ajute de maini, da vinul peste cap dupa care arunca pe podea paharul gol care se sparge.
Arabu si cu Grecu, danseaza pe cioburi.
La toate intalnirile si nuntile noastre, Grecu a dansat Sirtaki.
Este un simbol al Greciei, a devenit un simbol al intalnirilor noastre.
Se face tarziu, suntem obositi de pe drum.
Maine la ora 10.00, vom merge cu barcile la Sulina.
Va fi o zi frumoasa si lunga in care vom vizita locul unde se varsa Dunarea in mare.
Adorm ultimul, concertul Acapella a inceput fara mine...cred ca au nevoie de bariton.
Nu este frumos sa imi las colegii de apartament la greu!
Adorm, sforaind mai tare decat ei.
M-am cazat in apartament,la etajul 1, impreuna cu Grecul si cu Mihaita.
Eu stau singur in camera, cei 2 in cealalta camera.
Cu toti sforaim; la noapte vom da concert Acapella , pe trei voci, eu bariton , Grecu tenor si Mihaita contratenor.
Intrarea libera!
Avem tv in fiecare camera, aer conditionat si o baie dotata cu boiler electric, dus, chiuveta si wc.
"Grecule, aveti grija la noapte ce faceti, cu Mihaita in pat, poate ai cine stie ce ganduri!"
"Ce-i Homer, ti-e ciuda?", rade Mihaita cu gura pana la urechi.
Coboram in sala de mese, gazdele ne servesc o delicioasa ciorba de peste.
Eu sunt un mare amator si cunoscator de mancaruri din peste, mama mea este nascuta intr-un sat, pe malul Prutului si cum vacantele le petreceam la bunici, acolo alimentul de baza al satenilor era pestele, laptele, ouale si branza.
De ce este aici ciorba de peste atat de buna?
Deoarece nu se face dintr-un singur fel de peste, ci aruncand in ciorba pui somn, crap, novac, biban si caras este evident ca nu poate iesi decat un deliciu.
Cunoscatorii fierb mai intai peste mic, care se scoate apoi din zeama, se adauga la final bucatile mari care se fierb si se servesc in ciorba.
"Cine vrea o palinca de casa?", intreaba cu o voce ca un tunet, Soleil.
"Cine vrea o palinca de casa?,Cine vrea o palinca de casa?Cine vrea o palinca de casa?"-raspunde ecoul...
"Este facuta de tine?", il intreb..."Da, sigur, iti torn un pahar?"..."Hai noroc!"..."Sa traim!"
Bunicul a adus si el o sticla de tuica de casa, la fel si Arabu, a adus cativa litri de palinca galbena...
Ne incalzim...la un laptop aflat la bar, gazda ne pune muzica...
Grecu sta cu sapca lui de capitan de vapor pe ceafa, are ochii rosii si tot repeta:
"Sa fim uniti!Sa fim uniti!"
Vorbele astea au ramas in sufletul nostru de la o intalnire a noastra din anul 2008 de la Belis, in inima Apusenilor.
Frumoase vorbe, frumoase intentii....
Depanam amintiri, in boxe se aude muzica anilor '80.
"Mai vrea cineva ciorba?", intreaba gazda...
"Nu, multumim!"
Ni se serveste peste prajit, cu mamaliguta si mujdei....pe niste platoturi mari.
Avem in meniu, somn si caras.
Somnul este delicios, carasul are carnea mai dulce insa si oase mai multe, in sala de mese este liniste, se aude numai muzica si zgomotul produs de noi infulecand pofticiosi pestele.
Toata lumea cere supliment.
Ambele feluri de mancare au fost pregatite foarte bine si portiile indestulatoare, cum se zice...cu burta.
Corleone aduce niste vin alb.
"Cine vrea vin?"
Toata lumea..."Mama ce vin bun!", "Bai baiatule, de unde ai adus vinul asta?"..."N-am mai baut asa vin, de mult!"
Ciocnim si Arabu da muzica mai tare.
Pune niste hore cantate de raposatul Liviu Vasilica.
"Dumnezeu sa-l ierte ca a cantat tare frumos!", zicea soacra-mea cand traia.
Ii placea mult muzica populara, stia toti cantaretii, ii placeau copiii, hainele, florile.
Numai pe mine nu ma placea....asa sunt soacrele cred.
Gazdele ne servesc cu o prajitura de casa.
Este foarte buna, merge la fix dupa mujdeiul ala.
"Bai nene, aici sigur ne ingrasam!", afirma cu gura plina Soleil, plin de zahar pudra pe varful nasului.
Arabu danseaza muzica greceasca immpreuna cu Grecu.
Grecu se pricepe, Arabu ii tine doar isonul.
Grecu canta tare, toti tin ritmul din palme..
Palamákia palamákia
éxo̱ ntértia kai farmákia,
éxo̱ ntértia kai farmákia
palamákia palamákia.
Arabu pune sa cante in boxe la maxim, melodia din filmul Zorba Grecul, sirtaki, compusa de Mikis Teodorakis in anul 1964, special pentru acest film.
Grecu este transpus, de frumusetea muzicii, a versurilor, danseaza pierdut, in lumea lui de grec, care isi respecta originile si traditiile.
Este o adunare cosmopolita, un grec, un ucrainean, moldoveni, olteni, regateni, ne iubim, ne distram impreuna, ne simtit foarte bine impreuna.
La final Grecu sparge un pahar.
Il ia cu dintii de pe podea, plin cu vin, fara sa se ajute de maini, da vinul peste cap dupa care arunca pe podea paharul gol care se sparge.
Arabu si cu Grecu, danseaza pe cioburi.
La toate intalnirile si nuntile noastre, Grecu a dansat Sirtaki.
Este un simbol al Greciei, a devenit un simbol al intalnirilor noastre.
Se face tarziu, suntem obositi de pe drum.
Maine la ora 10.00, vom merge cu barcile la Sulina.
Va fi o zi frumoasa si lunga in care vom vizita locul unde se varsa Dunarea in mare.
Adorm ultimul, concertul Acapella a inceput fara mine...cred ca au nevoie de bariton.
Nu este frumos sa imi las colegii de apartament la greu!
Adorm, sforaind mai tare decat ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu